Atât cât rezervele de hidrocarburi din regiunea Mediteranei de Est reprezintă o prioritate pentru ţările din regiune, este o realitatea că tot atât de importante sunt şi pentru ţările UE, SUA şi Rusia. Se presupune că resursele care vor fi extrase din Mediterana de Est vor favoriza creşterea importanţei regiunii. 

Din cauza existenţei posibilelor rezerve de hidrocarburi, noua ecuaţie energetică din regiune a atins un nivel critic. Astfel că, în această situaţie va creşte şi mai mult importanţa demilitării jurisdicţilor maritime de către ţările din regiune. 

Pentru că, resursele de hidrocarburi care vor exploatate vor reprezenta pentru ţările UE garanţia unui nou furnizor important pentru a scăpa de Rusia, care este primul furnizor de astfel de resurse al acestor ţări. Pe de altă parte, resursele din Mediterana de Est sub patronajul ţărilor europene mai au şi o importanţă strategică din punctul de vedere al îndepărtării Turciei din poziţia de ţară mediatoare sau de centru. 

De asemenea, în ciuda faptului că deţin rezerve însemnate, SUA, care sunt cel mai mare producător de gaze naturale din lume, manifestă un interes foarte mare faţă de această regiune. Este foarte clar că Statele Unite vor dori să devină un actor în regiune pentru că nu vor putea suporta nimic care să le ameninţe poziţia pe piaţa gazelor naturale şi pentru a menţinerea în continuare a controlului asupra acestei pieţe. Se poate vedea că SUA acordă o mare importanţă prezenţei în regiune atât a companiilor proprii, cât şi pe a celor internaţionale.  

Nu trebuie să uităm că Turcia, care este ţara din regiune cu cea mai mare frontieră maritimă, cu poziţia sa geografică, excelentele trasee pentru transportul către pieţele internaţionale a resurselor ce vor fi extrase şi cu motivaţia că este o ţară centrală, este şi cea mai strategică din regiune. În aceste condiţii, noile acorduri privind jurisdicţiile maritime care vor fi semnate, noile echilibre şi alianţe la care se va ajunge între ţările din regiune vor reprezenta paşi foarte importanţi.

Acordul semnat între Turcia şi Libia privind delimitarea jurisdicţiilor maritime va determina şi celelalte ţări din regiune să urgenteze semnarea unor acorduri asemănătoare.

Trebuie să spunem că acordul semnat de Turcia cu Libia privind delimitarea jurisdicţiilor maritime include atât platoul continental, cât şi zona  economică exclusivă, astfel putem spune că acest acord a fost iniţiatorul creării unei ecuaţii nou-nouţe în Mediterana de Est. 

Importanţa Mediteranei de Est din punctul de vedere al UE

 

Sunt numeroşi factori care stabilesc viitorul relaţiilor dintre Turcia şi SUA. Dar nu ar fi deloc greşit să precizăm că cei mai importanţi factori din punctul de vedere al relaţiilor dintre Turcia şi Uniunea Europeană sunt deţinerea de rezerve de hidrocarburi în Mediterana de Est, situaţia delimităii jurisdicţiilor maritime, precum şi modul în care vor fi transportate aceste resurse. 

După părerea mea, problema principală care va determina viitorul relaţiilor dintre Turcia şi Uniunea Europeană va fi Mediterana de Est. 

Pe de-o parte, ţările membre UE doresc să devină jucători în această regiune prin intermediul Greciei. Adică, depun eforturi pentru a fi cele care fac jocurile. Pe de altă parte, se străduiesc să-şi asigure necesarul de resurse energetice prin cele din Mediterana de Est. Iar principala motivaţie a acestor eforturi este transpunerea în practică fără a fi instrumentul Turciei. 

În acest scop, prin proiectul gazoductului East-Med se urmăreşte transportul gazului natural ce va fi extras din Mediterana de Est către Europa prin Israel, Ciprul de Sud şi Grecia. 

Chiar dacă nu o mărturisesc deschis, acceptă însă că printre rutele care ar fi folosite pentru transportul gazelor naturale din Mediterana de Est către pieţele europene ideală ar fi cea prin Turcia.

Însă, în ciuda acestui fapt, atât traseele, cât şi discursurile şi dezvoltarea de strategii în problema resurselor din Mediterana de Est ale ţărilor Uniunii Europene fac referire la Grecia. Referirea de neînţeles la Mediterana de Est a ministrului afacerilor externe al Greciei în discursul rostit cu ocazia vizitei în Turcia, săptămâna trecută, reprezintă exteriorizarea acestei situaţii. (Articol de Erdal Tanas Karagöl)

 

Traducerea: Emel - Birgül  Mauki/emauki/rlambru