Împărăteasa cea tristă a francezilor. Longeviva Eugenie și curtenitorul Napoleon al III-lea. Care au fost încercările destinului pentru Eugenia de Montijo

Împărăteasa cea tristă a francezilor. Longeviva Eugenie și curtenitorul Napoleon al III-lea. Care au fost încercările destinului pentru Eugenia de Montijo.

Deși Napoleon al III-lea a fost un împărat destul de bine dotat din punct de vedere politic și cu o oarecare viziune, a fost mereu judecat și, uneori, pe nedrept în comparație cu Napoleon I, fratele tatălui său, Louis Bonaparte. Napoleon îl căsătorise pe instabilul Louis cu Hortense de Beauharnais, fiica Josephinei, prima sa soție, împărăteasă a Franței. Gurile rele spun că, de fapt, Louis, efemer rege al Olandei ocupate de Franța era incapabil să aibă copii iar viitorul Napoleon al III-lea ar fi fost, de fapt un bastard.

Napoleon III, exilul și relațiile sale de iubire

Charles-Louis-Napoléon Bonaparte, născut la 20 aprilie 1808, a ajuns, alături de mama sa, să trăiască după 1814 în exil, în Elveția, Bavaria, Italia. Exilul  a durat aproximativ 16 ani până în 1831. Aici, viitorul președinte-prinț și împărat s-a alăturat ideilor revoluționare ale Carbonarilor. S-a folosit de ele, dar după aceea, s-a debarasat de carbonari, De aceea, se zice că Felice Orsini ar fi încercat să-l asasineze la Paris la 14 ianuarie 1858, împăratul supraviețuind datorită trăsurii sale blindate. Ulterior, se va implica în unitatea Italiei, marcat cumva de momentul Orsini.

A urmat un exil de 5 ani în Anglia, unde a stat până la 1836. Aici a plănuit un soi de revoluție bonapartistă. A încercat prima dată în 1836 la Strasbourg, apoi a mai încercat în 1840 la Boulogne. Între aceste acțiuni, a găsit refugiu în Elveția și la Londra, în Anglia. În 1840, a primit închisoare pe viață în Franța, dar a evadat în 1844, stând în Anglia până în 1848. În intervalul 1840-1846, Napoleon are o relație cu Alexandrine Eleonore Vergeot, lucrătoare în închisoarea în care el își ispășea pedeapsa. A avut cu ea doi fii, Alexandre Louis Eugène și Louis Ernest Alexandre.

În 1846, o va cunoaște pe Harriet Howard o tânără de 23 de ani de care se va simți atras. Harriet Howard  a avut o tinerețe zbuciumată, și-a început viața amoroasă la 15 ani și a devenit actriță, numele ei real fiind Elisabeth Ann Haryett.  Era nepoata directă a patronului Hotelului Castle din Brighton, tatăl ei fiind un bogat fabricant de pantofi. La 19 ani, i-a dăruit un fiu, pe Martin, maiorului Mountjoy Martyn, deși îi era amantă. Acesta, fericit că a avut un moștenitor, fără ca să o ia de soție i-a dat o avere impresionantă ca ea să poată să se ocupe de educația fiului său și acesta să fie crescut de mama lui naturală.

Napoleon și Harriet Howard s-au mutat împreună pe domeniul ei, Fiii lui Napoleon cu Alexandrine au crescut alături de Martin fiul lui Harriet. Ea i-a finanțat acțiunea de a se întoarce în Franța și a candida la alegerile prezidențiale, urmate de instaurarea autoritarismului princiar și din 1852, a celui de Al Doilea Imperiu, Napoleon a fost ajutat și de verișoara sa primară, Prințesa Mathilde Bonaparte, care i-a fost amantă oficială între 1848 și 1852.

Napoleon și căsătoria. Împăratul plătește corect datoriile și o face contesă pe Harriet Howard

Napoleon III s-a căsătorit la 29 ianuarie 1853 cu Eugenia de Montijo, prințesă spaniolă. Aceasta se născuse la 5 mai 1826, la Granada, în Andaluzia, Spania. Atent, împăratul a restituit banii investiți de Harriet Howard, i-a oferit chiar mai mult decât atâta. I-a oferit protecție la Le Havre, apoi titlul de Contesă de Beauregard și domeniul cu superbul castel Beauregard. A redevenit amantul ei în vara lui 1853, dar împărăteasa i-a interzis în mod expres acest lucru. Harriet Howard și-a ajutat și fiul, Napoleon oferindu-i titlul de Conte de Bechevet. Harriet Howard s-a căsătorit în 1854 cu un crescător englez de cai de rasă. Au trăit împreună până la 1865. Au divorțat, dar Harriet a murit la scurt timp după divorț.

Devenită împărăteasa Eugenie de France, Eugenia de Montijo i-a oferit, nu fără emoții, un moștenitor legitim (Napoleon mai avea doi fii cu amanta lui din anii 40 ai secolului XIX) la 16 martie 1856. În 1870, soțul ei a fost învins la Sedan și a stat prizonier. Eliberat, cei doi s-au mutat în Anglia, Napoleon III a murit la 9 ianuarie 1873. Alături de Napoleon vizitase Algeria, vizitase Imperiul Otoman.

Împărăteasa a mai trăit suficienți ani ca să-și vadă unicul fiu murind. S-a abținut de la orice implicare politică.  A trăit atât în Anglia, în mai multe locații, dar și în Franța, lângă Nisa.

Eugenia de Montijo, Împărăreasa Eugenie de France a murit la  11 iulie 1920, la Madrid, în Spania natală. Avea 94 de ani.