Imagini FABULOASE din BORDELURILE Bucureştiului de altădată. Cu arătau DAMELE de companie ale caselor de TOLERANŢĂ şi cum erau acestea instruite

Despre prostituţia bucureşteană şi nu numai, localurile sau cartierele unde se practica cea mai veche meserie din lume în perioada interbelică şi antebelică, încă se vorbeşte într-o manieră ce oscilează de la admiraţie la ruşine. Legalizarea sau chiar impozitarea acestei practici reprezintă şi în zilele noastre un subiect aparte, ce stârneşte discuţii aprinse.

Casele de toleranţă ale Bucureştiului interbelic şi antebelic funcţionau în mod legal, mai ales spre finalul secolului al XIX-lea, însă asta nu exclude faptul că existau îndeajuns de multe locuinţe unde prostituţia era practicată “la negru”. Locurile de unde se putea agăţa de obicei o prostituată fără “acte în regulă” erau braseriile, cluburile de noapte ori varieteuri precum “Salata” din zona Gării de Nord.

Condiţiile practicării în mod legal a prostituţiei prevedeau înregistrarea în prealabil la Poliţie şi la Serviciul Sanitar în evidenţa prostituatelor, în urma îndeplinirii ceriţelor legate de limită de vârstp li starea de sănătate.

 Persoanele care erau înregistrate intrau într-un regim de consultaţii periodice şi primeau o condică care constituia noua "identitate" şi permisul pentru exercitarea acestei ocupaţii. 

Legenda înfiorătoare, apărută după moartea unei mari artiste a României. Cum a fost găsită în coșciug

Vreme extrem de rece în toată România. Temperaturi negative record în aceste regiuni

 Prostituţia individuală sau "singuratică" era practicată în locuinţe particulare închiriate şi racolarea se făcea cu precădere în stradă, în timp ce la bordel persoanele erau aşteptate în incintă sau la intrare.

La sfârşitul anilor '50, a fost demarată o misiune de "reeducare a elementelor care nu corespundeau noii morale marxist-leniniste". Dacă noul cod penal din 1948 nu aduce atingere prostituţiei, decretul numărul 351 din 1949, abrogat ulterior în 1951, va reprezenta prima măsură care deschide calea incriminării prostituţiei. 

Prostituatele prinse în fapt erau imediat trimise în fabrici. Multe prostituate rămâneau însă în serviciul şefilor comunişti şi numai aparent angajate în vreo fabrică. Prin anii ‘65 - ‘70, când prostituţia nu se mai practica la scară largă, tinerele care în urmă cu două - trei decenii îşi făceau hatârul prin locuri rău famate erau acum muncitoare cu vechime. Se vorbea pe la colţuri despre ele şi puţini ştiau care fusese meseria lor înainte. Deveniseră femei respectabile, cu familie şi copii, doar securitatea le mai folosea arareori, în diferite misiuni, scrie HISTORIA.