La congresul extraordinar al Partidului Social Democrat, Crin Antonescu l-a comparat pe Călin Georgescu cu Petrache Lupu, personaj controversat din anii ’30. Candidatul coaliției l-a descris „iluminatul” de la Maglavit ca fiind un cioban fără școală, gângav și aproape surd. El a reușit să mobilizeze mii de români, după ce a mărturisit că a vorbit cu Dumnezeu.

Cine fost Petrache Lupu

„Acest Petrache Lupu cu ambiții geopolitice nu ne spune ce se întâmplă mai departe, după ce lichidăm partidele”, a spus Crin Antonescu, făcând referire la Călin Georgescu.

Personajul menționat de Antonescu a fost, de fapt, un cioban fără școală, gângav și aproape surd. Petrache Lupu a reușit, în perioada interbelică, să adune sute de mii de adepți care îl considerau „atins de duhul sfânt” și credeau că el era mijlocitorul prin care Dumnezeu transmitea mesajele sale oamenilor.

Ciobănașul din satul Maglavit, județul Dolj, nu avea însă ambiții politice și nu știa cum să profite de venerația uriașă de care se bucura. După al Doilea Război Mondial, comuniștii l-au arestat și condamnat la închisoare fără judecată, deranjați de amploarea fenomenului Maglavit.

Petrache Lupu a murit sărac în 1994, la 87 de ani, în satul său natal.

Un reportaj publicat în 25 iunie 1935 în cotidianul Dimineața, un ziar cu mare tiraj, a stârnit un fenomen național. Acesta relata povestea unui cioban care susținea că vorbise cu Dumnezeu. Incidentul din Maglavit a atras atenția sătenilor și a început să se răspândească rapid în satele din apropiere.

Fenomen național

Inițial, a fost doar un subiect local, dar ulterior a ajuns la urechile jurnaliștilor din București, care au considerat că este un subiect de senzație și s-au dus să se documenteze.

Așa a apărut primul articol despre fenomenul Maglavit, intitulat „Un om care a vorbit Vineri cu Dumnezeu. Sate puse în mișcare de povestea unui cioban”. Articolul relata că zvonul despre întâlnirea lui Petrache Lupu cu Dumnezeu s-a răspândit rapid și a stârnit un interes imens în comunitate.

„Pe şoseaua care duce întracolo, aglomeraţia este de nedescris: automobile, căruţe, săteni călări şi oameni cu desaga în spate se grămădesc pe panglica de praf, ţinând fiecare să ajungă cât mai devreme în locul unde Dumnezeu a coborât pe pământ. Toate satele de prin împrejurimile prin care am trecut erau în fierbere. Sătenii au uitat de munca câmpului şi de necazurile secetei ca să discute aprinşi în mijlocul drumului minunea. După o cale de o jumătate oră cu automobilul ajungem în comuna Maglavit. Părea o zi de răsmeriţă”, se arată în articolul redactat în perioada respectivă.

Mii de oameni, dornici să discute cu „iluminatul”

Ciobanul Petrache Lupu, căutat de întreaga comunitate, a fost găsit de un reporter chiar în fața casei sale. Acesta era înconjurat de oamenii dornici să afle direct de la el detalii despre cele trei întâlniri cu Divinitatea. Articolul îl descria ca pe un tânăr de 30 de ani, simpatic și sociabil, dar totodată vizibil deranjat de aglomerația care l-a înconjurat.

„Blândeţea şi evlavia i se citeşte pe faţă. E însă puţin speriat de atenţia de care se bucură. Îi întind mâna pe care ne-o strânge foarte stângaci şi, fără să-l mai întreb ceva, începe să-şi depene povestea”, a precizat autorul articolului.

Unde l-a întâlnit pe Dumnezeu

Petrache a povestit în fața oamenilor că, pe drumul său de acasă spre stână, a avut trei întâlniri cu Dumnezeu.

. În cea de-a treia viziune divină, „bătrânul cu părul lung și alb” l-ar fi mustrat pentru că nu împărtășise oamenilor ce înseamnă păcatul.

„Era acum vreo trei săptămâni… Vineri seara… Mergeam spre stână, și când am ajuns lângă pădurice, mi-a apărut o făptură albă în față, din mijlocul frunzișului, care s-a oprit chiar în fața mea.

«Unde mergi?», mă întreabă arătarea. 

– «La târlă», îi spun.

– De ce nu ai pus mâna pe el? îl întrebăm noi. 

– Nu se putea că era numai aburi şi plutea lângă mine. Să mă lăsaţi să povestesc cum sa întâmplat. Şi povestirea lui face impresia unei litanii… Şi i-am răspuns că mă duc la stână. Atunci duhul mi-a spus: «Lasă stâna, du-te în sat şi spune popii şi oamenilor să nu mai muncească în zi de sărbătoare şi să nu mai fie nelegiuiţi şi mai bine să se ducă la biserică, că dacă nu are să fie foc şi prăpăd (…)». Lumea poate nu va crede dar eu care am vorbit şi l-am văzut pe Dumnezeu cred, măcar de m-aţi omorî”, se mai arată în articolul din 25 iunie 1935. 

Considerat al doilea Mesia

Relatările lui Petrache au fost confirmate de alți ciobani, care au mărturisit că l-au văzut „aprins la față” și tremurând ca varga, vorbind cu o voce necunoscută.

Zvonul despre vizita ziariștilor de la București la stâna din Maglavit s-a răspândit rapid, iar localnicii au considerat-o o confirmare că miraculosul eveniment al pogorârii lui Dumnezeu pe pământ fusese adevărat.

Petrache Lupu devenise, astfel, peste noapte, un Mesia. Articolul din „Dimineața” a fost momentul declanșator al unei adevărate isterii naționale. Alte publicații ale vremii au dedicat ample articole „miracolului de la Maglavit”, prezentând cele trei „vedenii” ale lui Petrache Lupu ca un „îndemn la renașterea noastră morală”.

Forțele de ordine erau acuzate că nu puteau opri furia mistică a mulțimii, care dorea să-l atingă pe omul de la care sperau să obțină o vindecare „dincolo de fire” și care nu mai credea în „desinfectare și în celelalte tratamente ale medicinei”.

Sperau să fie vindecați

La Maglavit ajungeau oameni cu probleme grave de sănătate, care sperau să fie vindecați rapid.

„Sunt aici prezente toate infirmitățile și toate deformațiunile existente. Cioturi fără viață, cârji, picioare târându-se, mâini fără degete, picioare fără labe, obraze mâncate de boli fără leac, capete înfășurate in bandaje inegrite de copturi, oameni care merg târându-se ca râmele sau sărind ca lăcustele. Iată și bolnavi de encefalită letargică – boala somnului greu – dormind de luni și luni de zile”, se arată în articol.

Printre aceștia se aflau persoane cu tuberculoză și copii.

„Sunt vreo șase, păziți in căruțe de nevestele lor – cu ochii scoși de plânsete. Tuberculoza și-a trimis și ea exemplarele. Oameni verzui, uscați, așteptându-te par că să-i vezi distrănuindu-se in fâșii de carne. Sifilisul a adus câteva nasuri mâncate și o sumedenie de copii cu creștetul moale și ochii turburi, acoperiți pe trupul lor de lapte de spume roșii și urât mirositoare. Și alături de aceștia alți oameni, drepți și sănătoși ca brazii de pe coame de munte. Toți laolaltă, intrun vălmășag nemaipomenit. Copii care mai sug încă se târăsc deabușilea prin praful unde ofticoșii își varsă sângeriu plămânii”, se arată într-un articol publicat în septembrie 1935.

Cum a ajutat economia locală

La Maglavit, sătenii au început mici afaceri, oferind cazare, apă sau hrană pelerinilor care veneau pe jos din Maramureș. De asemenea, căruțașii din alte sate așteptau la gara apropiată, pregătiți să-i ducă pe pelerini spre stâna „sfântului”.

Trenul către Maglavit ajungea la ora opt seara, fiind plin de călători, iar cererea pentru transport era uriașă. Negustorii din București, care se plângeau de afaceri proaste, erau sfătuiți să își cumpere birje și să vină la Maglavit, unde aveau șansa să se îmbogățească.

O noapte de cazare în sat costa la fel de mult ca într-un hotel din București, potrivit Liberatea.

De ce a fost dezgropat

În 1949, Petrache Lupu a fost arestat și încarcerat la Jilava fără a fi judecat. Spre sfârșitul anului, a fost eliberat, cel mai probabil sub condiția de a renunța la aparițiile publice, lucru pe care l-a respectat.

A revenit în atenția publicului la începutul anilor ’90, când a fost vizitat la Maglavit de Adrian Păunescu și Grigore Vieru. La 84 de ani, trăia modest, într-o casă veche, era aproape surd și vorbea cu dificultate. Interviul realizat atunci a fost publicat ulterior de Andrei Păunescu pe YouTube.

Petrache Lupu a murit în 1994. În 2009, la 15 ani de la moartea sa, osemintele i-au fost deshumate în prezența preoților și a localnicilor, fiind apoi depuse într-o raclă la mănăstirea din Maglavit.