Procurorii au stabilit că fostul preşedinte nu are nicio vină pentru crimele comise de mineri şi de militari în vara anului 1990.

Fostul preşedinte al României Ion Iliescu nu este vinovat de crimele comise de mineri şi de militari în zilele de 13-15 iunie 1990. Aceasta este concluzia procurorilor Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului General, care au închis dosarul „Mineriada 13-15 iunie“ hotărând neînceperea urmăririi penale împotriva lui Iliescu pentru acuzaţiile de omor calificat, omor deosebit de grav şi, respectiv, de tentativă de omor calificat şi deosebit de grav.

Anchetatorii s-au pronunţat însă doar în unul dintre dosarele care vizează evenimentele din vara lui ’90, întocmite pe numele lui Iliescu de procurorii militari. Fostul şef al statului mai este cercetat şi de procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism pentru tratamente neomenoase, crime împotriva umanităţii, subminarea puterii de stat şi a economiei naţionale.

Potrivit unor surse judiciare, în această cauză sunt anchetate alte fapte comise tot pe 13-14 iunie 1990, când aproximativ 1.000 de studenţi şi intelectuali au fost „săltaţi“ de pe străzile Capitalei şi duşi în două unităţi militare din Băneasa şi din Măgurele. Acolo, arată procurorii militari, oamenii au fost bătuţi, torturaţi, jefuiţi, iar unele femei au fost violate.

Cozma: „Mă aşteptam“

„Mi se pare firesc şi în spiritul justiţiei corecte“, a venit, ieri, prompt reacţia lui Ion Iliescu.

Istoricii însă, afirmă că, indiferent de decizia de ieri a justiţiei, fostul preşedinte va fi judecat de istorie pe baza probelor şi mărturiilor adunate până în prezent. La rândul lor victimele mineriadelor - reunite acum în două mari asociaţii - care, în cei 18 ani scurşi de la evenimentele tragice din vara lui ’90, au organizat zeci de proteste, au făcut zeci de plângeri împotriva celui care, azi, a fost găsit nevinovat de anchetatori.

Viorel Ene, preşedintele Asociaţiei Victimelor Mineriadelor, a precizat că se va adresa tribunalelor penale internaţionale şi-i va chema în judecată pe Iliescu şi pe „toţi reprezentanţii statului vinovaţi de complicitate şi favorizarea infractorilor“. Şi Miron Cozma - cel care i-a condus în Capitală pe minerii chemaţi să înnăbuşe protestele studenţilor din Piaţa Universităţii - a criticat decizia anchetatorilor, cerând anularea pedepsei pronunţate în cazul său şi al celorlalţi lideri sindicali.

„Este ceea ce mă aşteptam. (...) Justiţia lui Iliescu a funcţionat şi funcţionează în continuare. Dacă nu este militar, atunci justiţia să se sesizeze din oficiu şi în cazul nostru, al liderilor de sindicat. Să ne anuleze toate pedepsele!“, a conchis Cozma. Rămân manualele de istorie

Ion Iliescu va fi judecat de istorie pentru faptele sale din timpul mineriadei, susţin, la unison, trei istorici de renume contactaţi de EVZ. În sprijinul acestei opinii, cercetătorii invocă obiectivitatea disciplinei, dar şi cantitatea impresionantă de material documentar adunat până astăzi. „Cred că mineriada va fi redată exact aşa cum a fost: un moment de revenire în Evul Mediu. Trebuie să fii ticălos să-l colorezi pe Iliescu în roz când toată lumea vede în el un personaj negativ“, susţine istoricul Arman Goşu.

„Istoria, din fericire, nu este încătuşată de magistraţi, oricare ar fi ei. Istoria e liberă, şi, cel mai important, e obiectivă“, completează şi Stejărel Olaru.

În fine, Vladimir Tismăneanu se declară sceptic asupra posibilităţ ii ca „unul dintre cele mai ruşinoase momente din istoria românilor din ultimele decenii să fie acoperit pe lespedea uitării“. (Au contribuit Marius Mitrache şi Andreea Pocotilă) Stejărel Olaru, istoric: "Istoria, din fericire, nu este încătuşată de magistraţi, oricare ar fi ei. Istoria e liberă, şi, cel mai important, e obiectivă." CONCLUZII Nu există probe că s-a aflat în spatele crimelor Nu există probe care să ateste faptul că Ion Iliescu a ordonat deschiderea focului asupra manifestanţ ilor care au atacat clădirea Ministerului de Interne şi sediul Poliţiei Capitalei, evenimente soldate cu patru morţi şi trei răniţi grav, prin împuşcare. Aceasta este concluzia care se desprinde din rezoluţia procurorilor Secţiei de Urmărire Penală şi Criminalistică a Parchetului General, care au stabilit că singurii vinovaţi sunt militarii care au apăsat pe trăgaci.

Anchetatorii arată că Iliescu a cerut eliberarea Pieţei Universităţii în baza unui plan realizat cu aprobarea lui Petre Roman. Astfel, forţele de ordine au eliberat Piaţa fără să existe victime. Procurorii spun că planul şi-a încetat efectele în dimineaţa de 13 iunie, „obiectivele vizate fiind îndeplinite până la ora 9.00“.

„Evenimentele care au urmat şi în cursul cărora au fost atacate clădirea MI şi sediul Poliţiei Capitalei nu au făcut obiectul acestui plan. (...) Evenimentele de la MI au avut în prim-plan iniţiativa ofiţerilor Ştefan Călin şi Dumitru Costea, care asigurau paza instituţiei. Cei doi au obţinut de la generalul Gheorghe Andriţa, fost adjunct al ministrului de interne, aprobarea pentru a deschide focul la porţile de acces în minister. În aceste condiţii, aici au murit două persoane“, susţin anchetatorii. Nici morţii de la Romarta nu-i are pe conştiinţă

În acelaşi timp, aceştia au stabilit că de crimele de la magazinul Romarta Copiilor s-ar face vinovat colonelul (r) Vasile Constantin de la Secţia de Paraşutişti a Aviaţiei Militare. Potrivit procurorilor, soldaţii trimişi să restabilească ordinea în zonă au primit ordin să nu deschidă focul decât în situaţia în care sunt atacaţi în acelaşi mod. Văzând că manifestanţii aruncă cu sticle incendiare şi pietre, Constantin a tras însă cu pistolul-mitralieră la întâmplare, fiind urmat de subordonaţii săi. Rezultatul: doi morţi şi trei răniţi.

Drept urmare, „activitatea fostului preşedinte nu întruneşte condiţiile legale pentru a fi apreciată ca o determinare la săvârşirea unei infracţiuni“, au conchis anchetatorii. RECLAMAŢII

Greşelile lui Dan Voinea

Prin decizia luată la sfârşitul săptămânii trecute, procurorii Parchetului General au demontat, practic, filă cu filă dosarul „cu o grosime de doar zece centimetri“ întocmit pe numele lui Ion Iliescu de fostul şef al Secţiei Parchetelor Militare, generalul Dan Voinea. De altfel, procurorul general Codruţa Kovesi l-a reclamat pe Voinea la CSM, arătând:

> În 17 ani, Iliescu nu a fost audiat niciodată în această cauză;

> Dan Voinea însuşi a început urmărirea penală împotriva fostului şef al statului, după ce Curtea Constituţională hotărâse că procurorii militari nu pot ancheta civili;

> Voinea nu avea drepul să semneze procesul-verbal de începere a urmăririi penale împotriva lui Iliescu, întrucât dosarul fusese instrumentat de un procuror din subordinea sa;

> În fine, generalul-magistrat i-a prezentat fostului preşedinte alte acuzaţii decât cele pentru care a început urmărirea penală împotriva acestuia.

FILMUL MINERIADEI

Iliescu: „Sunteţi oameni de nădejde“

Din cele şase mineriade care s-au derulat în România postdecembristă (în anii 1990, 1991 şi 1999), cea care a lovit Capitala în zilele de 13-15 iunie 1990 a rămas întipărită în istorie ca fiind cea mai violentă. Ortacii soseau pentru a treia oară de la Revoluţie în Bucureşti pentru a „restabili ordinea“ după acţiunile „golanilor“ din Piaţa Universităţii.

„Minerii s-au deplasat către Piaţa Universităţii pentru a descongestiona ceea ce era acolo. Ceea ce practic ceruse preşedintele ţării“, avea să declare, calm, Miron Cozma, liderul minerilor, imediat după evenimente. Sosirea minerilor în Capitală a fost determinată de manifestaţia paşnică din Piaţa Universităţii, care începuse din 22 aprilie printr-un miting electoral al PNŢCD.

Iliescu spera iniţial ca opoziţia din faţa Teatrului Naţional să se dizolve de la sine, fapt demonstrat şi printr-o declaraţie publică de la vremea aceea, în care fostul preşedinte afirma că avea de gând să-i lase pe manifestanţi să „fiarbă în suc propriu“. Peste aproape două luni însă, aproba violenţele administrate de mineri pe străzile oraşului.

Numărul victimelor: incert

Prima intervenţie a forţelor de ordine printre manifestanţi a avut loc pe 13 iunie 1990. În seara aceleiaşi zile, Iliescu lansa un apel pentru a stopa „grupurile extremiste“ care „atacau democraţia“, apel urmat de intervenţia muncitorilor de la IMGB şi, mai apoi, de cea a minerilor conduşi de Miron Cozma.

Minerii sosiţi cu trenul în Capitală şi-au început misiunea luând cu asalt sediile partidelor politice de opoziţie, clădirea Universităţii şi redacţiile ziarelor care se opuneau noului regim.

Imaginile de la acea vreme arătau oameni de pe stradă bătuţi pentru simplul motiv că poartă barbă sau ochelari „de intelectual“. Potrivit bilanţului oficial, de pe 13 pe 15 iunie 1990, patru persoane au decedat, iar alte 462 au fost rănite. Adevăratul număr al victimelor rămâne însă în continuare un mister, mai multe voci susţinând că aproape o sută de persoane şi-ar fi pierdut viaţa la mineriadă. Iliescu ţine discursul-şoc Probabil că gestul cel mai şocant al carierei politice a lui Ion Iliescu rămâne celebrul discurs de mulţumire adresat minerilor, strânşi la Romexpo, după evenimentele din Capitală.

„Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile, în general pentru toată atitudinea dumneavoastră de înaltă conştiinţă civică. Deci, vă mulţumesc încă o dată tuturor pentru ceea ce aţi demonstrat şi în aceste zile: că sunteţi o forţă puternică, cu o înaltă disciplină civică, muncitorească, oameni de nădejde şi la bine, dar mai ales la greu“, rostea Ion Iliescu la Romexpo.

Invitat anul trecut la emisiunea „Tu decizi“ de la Realitatea TV, fostul preşedinte al României afirma, încă o dată, după 16 ani de la haosul din Capitală, că, în 1990, minerii au săvârşit un act civic. „Nu minerii au iniţiat acţiunile violente. Minerii au fost efectul, şi nu cauza. Ei au făcut un act civic şi au săvârşit, la rândul lor, violenţe“, declara Iliescu. (Adrian Udişteanu)

CĂLIN HERA: Când istoria nu e scrisă de grefieri