Conducătorul ungar a invocat o teorie rasistă drept sursă a politicii sale privind imigrația.

Pentru mulți conservatori naționaliști-populiști Budapesta este noua Romă, iar Viktor Orbán este pontiful lor politic. În 2019 președintele Donald Trump s-a întâlnit cu Orbán în Biroul Oval, i-a lăudat cu entuziasm realizările politice, iar ulterior l-a și susținut pentru realegere. Începând din 2020 lideri ai mișcării național-conservatoare s-au întâlnit repetat cu conducătorul ungar. În august 2021 Tucker Carlson și-a transmis emisiunea timp de o săptămână de la Budapesta. În mai Conferința Acțiunii Politice Conservatoare [Conservative Political Action Conference] s-a reunit la Budapesta și Orbán a fost invitat să țină un discurs, scrie William A. Galston în WSJ.

Pe acest fundal, reacția simpatizanților lui americani la discursul ținut de el pe 23 iulie, care a provocat demisia unui consilier apropiat și o condamnare din partea rabinului șef al Ungariei, printre altele, va defini caracterul moral al cauzei lor.

În discursul său, Orbán a apreciat că „înlocuirea sau inundarea populației” e una dintre problemele principale ale vremurilor noastre și a recomandat o carte „excepțională” pe această temă, „Tabăra Sfinților”, scrisă de monarhistul francez Jean Raspail. Acest roman otrăvitor e sursa originară a celebrei teorii conspirative a „Marii Înlocuiri”, pe care naționaliștii albi din SUA și Europa o citează aprobator. Teoria afirmă că elitele se folosesc de imigrație pentru a submina puterea culturală și politică a populațiilor albe creștine. Orbán a declarat că romanul explică „incapacitatea Vestului de a se apăra” de hoardele amenințătoare de imigranți non-occidentali.

Cu excepția cazului în care s-a strecurat vreo neînțelegere, Orbán a continuat prin a-și exprima opoziția față de o „lume de rasă mixtă” - cu alte cuvinte, o lume „în care populațiile europene sunt amestecate la un loc cu cele care sosesc din afara Europei”. Aceste țări, susține el, „nu mai sunt națiuni: Nu sunt nimic altceva decât conglomerate de populații” și nu mai sunt parte a ceea ce el numește „lumea occidentală”. El n-a făcut nici o încercare de a exclude SUA din această judecată, și e dificil de imaginat cum ar fi putut s-o facă.

Orbán admite că va veni o vreme „când va trebui să-i acceptăm cumva pe creștinii care vin la noi” din Vest și „să-i integrăm în viața noastră”. El i-a exclus din a sa „lume occidentală” pe creștinii din Sudul global și pe toți non-creștinii.

Simpatizanții săi susțin că ținta lui reală e imigrația islamică. Dar după cum punctează Cathy Young pe site-ul Bulwark, cuvântul maghiar „rasă” utilizat de Orbán are în mod tradițional o rezonanță antisemită. Ceea ce explică în partea și reacția atât de tranșantă a rabinului șef al Ungariei.

Atacul lui Orbán la adresa imigrației e doar un element, în exprimarea sa, „al mării bătălii istorice pe care o luptăm: demografie, imigrație și gen”. Acestea sunt mizele bătăliei dintre stânga și dreapta, chestiunile care, spune el, „ne vor decide viitorul”. În acest context, el se opune categoric căsătoriilor homosexuale și adopției de către cupluri homosexuale, aranjamente considerate de el drept o „sminteală occidentală”.

Cinstit vorbind, preocupările lui Orbán se extind și dincolo de războiul cultural, la războiul deloc metaforic dintre Rusia și Ucraina. „Nu este războiul nostru”, a insistat el, precizând că dacă neutralitatea Ucrainei revendicată de Rusia ar fi fost acceptată nu s-ar fi ajuns niciodată la război. Acesta n-ar fi izbucnit nici dacă Ungaria ar fi fost „un pic mai norocoasă” și dacă Donald Trump și Angela Merkel s-ar mai fi aflat încă la putere. Însă acum, dacă a izbucnit, sarcina UE „nu e să-i sprijine nici pe ruși și nici pe ucraineni, ci să se pună între Rusia și Ucraina”. Traducere: Europei n-ar trebui să-i pese cine pe cine a atacat și nici de alegerea între democrația și autocrație.

Orbán e convins că Ucraina nu va câștiga niciodată războiul; e necesară o nouă strategie care trebuie să se concentreze pe restabilirea păcii, iar ucrainenii trebuie să fie excluși de la negocieri. Și, fiindcă Rusia dorește garanții de securitate, războiul nu se poate încheia decât prin „negocieri ruso-americane”. Traducere: SUA ar trebui să forțeze Ucraina să accepte neutralizarea și pierderi substanțiale de teritoriu. Ce mai contează principiile suveranității și integrității teritoriale? Ce mai contează politica ușilor deschise a NATO, principiu fundamental al alianței încă de la înființarea ei? Ceea ce pare a conta cel mai mult pentru conducătorul ungar e să se pună capăt ostilităților pentru a scădea prețurile energiei.

Orbán și-a încheiat discursul cu un panseu despre „ambițiile” comunitare și naționale ale Ungariei. Patria, a proclamat el, include și regiunea românească Transilvania, precum și alte teritorii din afara Ungariei care sunt locuite de unguri. Lucrul care motivează Ungaria e ideea „că nouă ni s-a luat mai mult decât ni s-a dat, că noi am trimis facturi care rămân încă neplătite”. Lumea ne datorează ceva, a proclamat Orbán, iar în cele din urmă Ungaria își va recupera datoriile.

Conducătorul Ungariei denunță de multă vreme Tratatul de la Trianon din 1920, care i-a lăsat țara fără o mare parte a teritoriului de dinainte de primul război mondial. Concluzia discursului său pare fi promisiunea de a îndrepta acel, în accepțiunea lui, dictat injust. Revanșismul său poate explica de ce nu-l deranjează alterarea granițelor naționale prin forță de către Rusia.

La Conferința Conservatorismului Național, care va avea loc în septembrie [în SUA - n.trad.], simpatizanții lui Orbán vor trebui fie să se delimiteze de discursul lui, fie să se alăture, prin tăcerea lor, credințelor lui nocive. (Traducere: Andrei Suba, RADOR)