Povestea de dragoste din „Lost in Translation” i-a fost inspirata regizoarei de anii petrecuti in Japonia. Filmul are accente autobiografice.

Lost in Translation” (tradus pentru ecranele romanesti „Rataciti printre cuvinte”) - filmul care va fi distribuit de EVZ pe DVD miercuri, 16 ianuarie - a fost premiat cu un Oscar pentru scenariu original si a fost nominalizat de Academia Americana de Film pentru Cel mai bun actor intr-un rol principal (Bill Murray), pentru Cel mai bun regizor (Sofia Coppola) si pentru Cel mai bun film.

Inainte de acest film, Sofia Coppola mai facuse doar doua scurtmetraje si „The Virgin Suicides”, onorat cu premii la cateva festivaluri, si se lansase ca actrita, fiind distribuita mai ales de tatal sau. „Lost in Translation” a atras atentia criticilor si a vrajit spectatorii prin povestea gingasa a doi straini care se apropie in timp ce, din diverse motive, se afla in Japonia, dar si datorita performantei actoricesti a lui Bill Murray.

Noptile fascinante din Tokio Mai generoase decat Oscarurile au fost Globurile de Aur. „Lost in Translation” a fost premiat pentru Cel mai bun film (la categoria musical sau comedie), pentru Cel mai bun scenariu si pentru Cel mai bun actor intr-un rol principal.

Punctul de plecare al povestii a fost chiar orasul Tokio, in care Coppola si-a petrecut cativa ani ca fotograf. Si-a dorit sa filmeze in orasul a carui lumina de neon, noaptea, a fascinat-o. In confuzia generata de acest decor straniu si neinteles, criza varstei mijlocii pe care o traieste personajul principal Bob (Murray) se intersecteaza cu cea a unei femei de 25 de ani, Charlotte (Scarlett Johansson), care isi pune sub semnul intrebarii alegerile.

O idila neconventionala

„Aceste personaje - a declarat Coppola intr-un interviu - se afla in doua momente diferite ale vietilor lor. Mi se pare intotdeauna ca e romantic cand doi oameni nu pot fi impreuna. E diferenta asta uriasa de varsta, dar cred ca pot exista prietenii romantice care n-au nimic fizic. Nu e tipica poveste de dragoste a unui barbat mai in varsta cu o femeie mai tanara”.

In 2003, la vremea la care s-a filmat pelicula, Murray avea 53 de ani, iar Johansson numai 19. Avand la dispozitie mai putin de o luna de filmari, cei doi actori nu au avut timp sa repete mai deloc, dar au trebuit sa faca fata provocarii de a emana si ideea de bizar, si cea de intensitate din relatia lor ad-hoc.

Cand a scris scenariul, Coppola l-a avut in minte pe Bill Murray si a declarat ca daca el nu ar fi acceptat rolul, regizoarea ar fi renuntat la proiect. Cu ajutorul prietenului sau Wes Anderson (care lucrase cu Murray la „Rushmore” si „The Royal Tenenbaums”), actorul a fost in cele din urma convins. Majoritatea criticilor se pun de acord ca e cel mai bun rol al sau.

Inspirat din realitate

Gurile rele au remarcat faptul ca scenariul Sofiei Coppola este bazat pe propria ei viata. Personajul jucat de Giovanni Ribisi (John) ar fi fost inspirat de fostul sau sot, Spike Jonze. Desi intr-un interviu acordat revistei „Entertainment Weekly” a negat legatura, s-a zvonit ca personajul interpretat de Anna Faris ar fi Cameron Diaz, cu care Jonze a lucrat pentru „Being John Malkovich”.

Intrebata direct daca rolul lui Scarlett este autobiografic, Sofia Coppola a negat. A adaugat insa ca se simte, desigur, aproape de acel personaj, in care a pus parti din ea, dar in scrierea lui a fost inspirata in aceeasi masura de prietene ale sale si de personaje fictionale.

TRADUCERE „Pierdut in Tokio” > „Lost in Translation” a fost filmat in intregime in Japonia, pe pelicula, desi tatal Sofiei a sfatuit-o sa foloseasca High Definition Video. Fiica i-a raspuns lui Francis Ford Coppola ca prefera pelicula, fiindca „e mai romantic”.

> Filmarile au fost incheiate in doar 27 de zile. Productia a costat patru milioane de dolari si a incasat numai din America peste 44 milioane de dolari.

> Unele titluri sub care a intrat filmul in cinematografe chiar s-au „ratacit printre cuvinte”: in spaniola, („Perdido en Tokio”), chineza si ebraica filmul a fost tradus „Pierdut in Tokio”.