Daca magistrații ICCJ admiteau cererea de sesizare a CCR formulată de Adrian Severin, judecătorii Curții Constituționale luau în discuție conflictul dintre prevederile Codului de procedură penală (termenul de maxim 30 de zile în care se poate depune contestația în anulare) și prevederile Legii fundamentale care garantează dreptul la apărare.

Pasul următor la care spera Adrian Severin ar fi fost declararea termenului de 30 de zile ca fiind neconstituțional sau parțial neconstituțional, moment în care contestația sa în anulare ar fi fost în termen. Odată declarat neconstituțional acest termen, inculpații condamnați de completurile de 5 de la ICCJ declarate nelegale ar fi beneficiat și ei de această hotărâre a CCR, iar contestațiile lor ar fi avut mari șanse să fie declarate admisibile.

Legea română a prevede posibilitatea inculpaților de a ataca deciziile definitive prin căi extraordinare de atac. Printre ele se numără si contestatia in anulare, care se poate depune intr-un termen strict, de 30 de zile, si numai pentru motive bine intemeiate. Alte cai extraordinare de atac sunt recursul in casatie, revizuirea si contestatia la executare.

Odata cu schimbarea Codurilor, in 2014, inculpatii au pierdut o cale de atac, cea a recursului. Inainte, decizia pe fond putea fi atacata cu apel si apoi cu recurs. Din 2014, calea de atac a fondului este apelul, dupa care urmeaza decizia definitiva. Apoi, cei care au primit decizia definitiva pot opta pentru una dintre caile extraordinare de atac amintite mai sus.