Prin Iași pisica albastră și-a lăsat urme pe asfalt.

”E un teasing, pentru Perform, festivalul de teatru independent, care va începe la sfîrșitul acestei săptămâni, ne explică Octavian Jighirgiu,” universitarul director de festival. În mai multe locuri centrale, aproape de salcâmii japonezi, travestiul imagistic al bătrânilor tei metropolitani, apare felina cu luciri sticloase și aripi de înger, operă a artistului local Felix Aftene.

Iașiul se pregătește serios pentru candidatura de oraș european. Încă de anul trecut a organizat Festivalul Internațional al Educației. Acum este la a doua ediție. În spațiul generos din apropierea hotelului Unirea, voluntarii pregătesc ultimele detalii ale acțiunilor ce vor apărea, ca ciupercile după ploaie, în capitala culturii Moldovei.

Vor fi opt zile de festival, șaptesprezece spectacole și peste o sută de participanți din toată țara. Manifestarea organizată sub sloganul ”to fringe or not to fringe” adună trupe independente, în stare să organizeze acele performance-uri mai nou apărute pe scenele românești. Ce înseamnă ”to fringe?” Eram curios. M-au lămurit organizatorii. E un concept care a apărut la marile festivaluri de la Edinburg și Avignon, unde trupele vin pe cheltuiala lor pentru a se prezenta în fața impresarilor. Chiar dacă, la Sibiu, maestrul Chiriac a încercat așa ceva, tot nu s-a reușit. Producțiile românești, puține la număr, nu mai mult de o sută, n-au atras încă atenția celor interesați. În occident există o competiție acerbă. Ce încearcă ieșenii este să atragă interesul greilor.

”Perform e o mișcare teatrală independentă, atipică și nonconformistă, specială și specifică, revoluționară și ultra-creativă,” ne explică dascălul ieșean, dintre coperțile Caietului Program. Ce mai caiet, de-a dreptul o carte. Cu poze și povești despre șaptesprezece spectacole. Spectatorii vor avea de ales, în funcție de gusturi. Fie ”Cinci ore cu Mario,” un monolog cât o noapte de priveghi despre redescoperirea de sine, de un haz nebun, produs de Unteatru, fie la un ”Shot,” într-un bar, unde pot afla șase variante de răspunsuri, despre ce se întâmplă în templul lui Bachus.

Titlurile performance-urilor par incitante. Doggy Style - cu afișul un pic mușcător - pare să te invite la un swing. Dar poți să te păcălești. Citind atent programul vei înțelege că e o satiră despre polemica dintre iubitorii de câini și cei care nu vor să-i mai vadă. Oricine, mai puțin je, poate afla mai mult. Cei, asemenea mie, enervați de dezbaterea fără fond a problemei, pot merge altundeva pe urmele pisicii aristocratice.

La ”Pescărușul. Ultimul act” cum să nu vezi o interpretare de sunet și lumină a capodoperei lui Cehov, probabil cea mai jucată piesă din lume? Europeniștii pot fi ”Parallel.” Adică în spațiul de expresie în care două tinere lesbiene încearcă să-și descopere public propria sexualitate. Capsali, candidatul masculin cu barbă, nu și-a anunțat prezența, dar dacă spectacolul e recomandat de Mircea Toma, e clar un apel pentru diversitate, adică un conzept din simfonia ”ia mai vânturați, măi, banii Coanei Evrope!”

Iubitorii de Maria Tănase pot merge la ”Hei YOU YOU,” coordonat de muzicianul Vlaicu Golcea și regizat de Radu Afrim. Într-o distribuție ce cuprinde toate colțurile țării, pare ciudat, actorii vor pune în scenă cântul unei legend vii. Nu sună provocator?

Iubitorii ”Monoloagelor vaginului” pot găsi un alt monolog în Realia, în regia unui român ce s-a autoporeclit Farid Fairuz. Aici e frumusețea artei, Gioconda poate fi masculinizată, de orice artist, public să fie.

După o noapte hard-rock cu Jethro tull, moldovenii se vor putea liniști în teatre deschise la tot pasul.

Dacă în trecut se ascuțea lupta de clasă, acum se ascute lupta dintre orașe, care să fie mai ocoșe în fața Europei. Nu e un progres?