Iarna nu-i ca vara! De ce liderul chinez Xi Jinping NU e Noul Mao Zedong

Iarna nu-i ca vara! De ce liderul chinez Xi Jinping NU e Noul Mao Zedong sursa: arhivă EVZ

Președintele chinez Xi Jinping este un nou Mao Zedong? Dificil de comparat un revoluționar dur al secolului al XX-lea cu un autoritar modern din secolul XXI.

Dar, fără nicio îndoială, Xi este mai aproape ca niciodată să devină stăpânul suprem asupra partidului, scrie NationalInterest.

Conform sursei citate, când Deng Xiaoping și-a asumat conducerea Chinei, după moartea lui Mao Zedong, țara era în mare pericol. El însuși victimă a Revoluției Culturale a lui Mao, Deng a întrevăzut necesitatea stabilității politice și a reformei. Începând cu 1980, odată cu implementarea limitelor mandatului prezidențial și culminând cu transferul de putere către Jiang Zemin, Deng spera să prevină apariția unui alt lider puternic care să comită „greșeli”. În timp ce economiile (și chiar guvernele) altor țări comuniste s-au prăbușit în anii 80, Deng a reorientat, inspirat, economia Chinei către un protecționism orientat spre export.

Succesorii lui Deng, Jiang Zemin și Hu Jintao, au aderat la modelul de succesiunii cu „pensionare”. Ambii lideri au avut grijă să evite atragerea atenției Washingtonului în perioada sa de incontestabilă hegemonie americană. Actualul președinte, Xi Jinping, a respins tradiția pensionării și își consolidează puterea la niveluri nevăzute.

Ne puteți urmări și pe Google News

Iar pentru America, acest lucru naște o întrebare: cum afectează regula liderului unic a lui XI politica Beijingului față de SUA? În Occident sunt mulți care îl aseamănkă pe Xi cu Mao, dar acești doi lideri diferă radical în privința obiectivelor lor: în timp ce Mao și-a folosit poziția doar pentru a construi o utopie socialistă în China, Xi intenționează să erodeze treptat influența SUA pentru a crea o ordine multipolară, în care China să poată prospera în siguranță.

Trei evoluții majore anterioare anului 2020 evidențiază remarcabila ascensiune a lui Xi Jinping, arată NI. Prima a fost uriașa sa campanie anti-mită, inițiată după ce a preluat conducerea Partidului Comunist din China. Xi a ajuns la conducere în urma unuia dintre cele mai notorii scandaluri politice: incidentul Wang Lijun, din 2012.

În al doilea rând, în 2017, la al 19-lea Congres al Partidului, Xi a prezentat ideologia sa călăuzitoare, „Xi Jinping Thought”, inserată în Constituția oficială a Republicii Populare. Acest lucru l-a făcut pe Xi al doilea lider, după Mao, care și-a inclus numele în programul partidului, semnalând consolidarea puterii.

În al treilea rând, în 2018, Xi a avut votul Congresului Național al Poporului pentru abolirea limitelor mandatului prezidențial, permițându-i să dețină funcția la nesfârșit, devenind astfel în conducător pe viață.

Cu tot mai multă putere adunată în mâinile sale, Xi este acum gata să-și realizeze viziunea despre un „nou model de relații internaționale”. Influența lui Xi i-a permis totodată să promoveze o diminuare a dependenței economice a Chinei de SUA.

Xi Jinping a preluat treptat puterea de la birocrații partidului aducând-o în mâinile sale. Lucru care îi conferă un control de necontestat asupra celei mai populate națiuni din lume și a doua economie mondială. Dar, spre deosebire de Mao, care a condus un partid revoluționar însărcinat cu impunerea socialismului, Xi Jinping promovează interesele partidului în țară și chiar în străinătate. Factorii de decizie de la Washington trebuie să-și dea seama că intenția lui Xi este de a pulveriza influența Washingtonului în lume. Politica externă a lui Xi este politica externă a Chinei, iar aceasta încearcă să slăbească dominația globală a Americii pentru a crea un mediu mai favorabil Chinei.