Iadul negru. Africancele se înscriu voluntar în jihad

Iadul negru. Africancele se înscriu voluntar în jihad

Fie că sunt în Afganistan, Siria, Irak sau Nigeria, femeile sunt considerate cel mai adesea victimele grupărilor salafiste-jihadiste.

Insurgența Boko Haram din regiunea Lacului Ciad nu face excepție. Dacă majoritatea populației feminine din această regiune este victimă a acestui conflict, o parte din aceste fete și femei au ales să se alăture grupului armat.

De la crearea sa, în 2002, de către Mohammed Yusuf, Jama'atu Ahl al-Sunna-li-Daw'a wa-l-Jihad (JAS, numele real al grupării Boko Haram) își propune să înființeze un Califat în regiunea Lacului Ciad, guvernat de legea sharia.

Pentru a atinge acest obiectiv, grupul a căutat încă de la înființare sprijinul populației musulmane, în special a femeilor. Soții, mame, susținătoare moral, femeile joacă un rol crucial în jihadul condus de JAS și fracțiunea sa disidentă, Statul Islamic în Africa de Vest (EIAO).

Ne puteți urmări și pe Google News

Faptul că femeile aleg în mod liber să se alăture acestor grupuri armate pare la prima vedere de neînțeles: de ce ar trebui să se alăture JAS, de exemplu, când această organizație este specializată în răpirea femeilor și transformarea fetelor în mod forțat în kamikaze?

Unele femei călătoresc până la sute de kilometri pentru a se angaja în Boko Haram. Mărturii în urma unor anchete pe teren sugerează că, pentru majoritatea lor, guvernanța propusă de aceste grupări jihadiste oferă o calitate a vieții mai bună decât ar putea ele spera rămânând pe teritoriile controlate de statele din rfegiunea Lacului Ciad.

Atracția femeilor către aceste grupări armate nu poate fi înțeleasă fără a se ține cont de contextul politic, social, economic și religios în care trăiesc. O analiză făcută de Nemrod-Ecds se concentrează asupra celor 6 state din nord-estul Nigeriei, care constituie principalul bazin de recrutare pentru JAS și EIAO.

Această regiune este afectată de o sărăcie la scară mare: în 2017, 76,8% din populația sa trăia sub pragul sărăciei naționale . La această stare precară se adaugă corupția endemică , care afectează toate instituțiile și care împiedică în mare măsură accesul femeilor la serviciile publice, și ele deja la pământ.