Evenimentul Zilei > Social > I-a învins pe khmerii roşii cu fabulele lui Esop
I-a învins pe khmerii roşii cu fabulele lui Esop

I-a învins pe khmerii roşii cu fabulele lui Esop

EVZ a stat de vorbă cu Neou Kassie, omul care a scăpat din ghearele khmerilor roşii, recitându-le gardienilor din clasicii literaturii.

Neou Kassie a reuşit să iasă viu dintr-unul din abatoarele umane instalate pe planetă de regimul comunist. El i-a supravieţuit lui Pol Pot, în Cambodgia. Pe actualul preşedinte al Institutului de Pace şi Dezvoltare din Phnom Penh l-a salvat darul său de a povesti. Gardienii l-au cruţat pentru că nu se mai săturau să-l asculte recitând fabulele lui Esop!

Astăzi, domnul Kassie e un veritabil globe-trotter care vorbeşte fără patimă despre experienţa sa, propovăduind drepturile omului. El a vizitat România, la sfârşitul săptămânii trecute, într-o acţiune mediată de Agenţia de Monitorizare a Presei. EVZ a fost acolo când Kassie a conferenţiat despre justiţie. El ne-a povestit cum a scăpat din infern.

Banalitatea terorii

Istoria acestui bărbat firav de 63 de ani îi tulbură şi pe cei familiarizaţi cu statistica macabră lăsată în urmă de regimul khmerilor roşii. Neou Kassie pare un cambodgian oarecare, dar emană o forţă stranie. Gesticulează des, imitându-şi foştii torţionari şi practicile lor sinistre.

Zâmbeşte însă de fiecare dată, cu mimica omului care simte că e doar hazard în supravieţuirea sa: „Orice locuitor al ţării mele care are astăzi peste 30 de ani este fie o victimă, fie un călău“. Şi totuşi, această banalitate cruntă a răului nu-l împiedică să-şi păstreze speranţa. E lecţia supremă pe care a deprins-o în anii terorii roşii.

Salvat de broaştele
şi iepurii de demult

Neou Kassie începe abrupt: „Sunt încă în viaţă datorită lui Esop“. Cum a ajuns sclavul din Samos, autorul celebrelor fabule, să salveze un sclav al totalitarismului de tip asiatic? „Spunând poveşti“, ne clarifică domnul Kassie: „În fiecare seară repetam fabulele esopiene celor responsabili să ne păzească“. Gardienii nu aveau mai mult de 14-15 ani. „Exista o anumită rotaţie şi uneori nu dormeam toată noaptea pentru a relata poveştile tuturor“.

A doua zi, rutina groazei îşi urma cursul implacabil: interogatorii şi tortură. Iar noaptea răsuna de glasurile tinerilor aflaţi în slujba regimului lui Pol Pot, dar fermecaţi de fabulele sclavului: „Tu eşti broasca ţestoasă! Eu sunt iepurele!“. „Aşa am devenit indispensabil pentru ei“, spune Neou Kassie, cu o voce care nu lasă secundele de tăcere să facă loc sentimentului acut de absurd al demenţei ideologice.

Şi pentru că era util, a trăit: „În fiecare seară, trei sau patru dintre prizonieri erau luaţi şi executaţi. Într-o noapte, au intrat la noi în celulă şi ne-au aliniat. Aveam bare de metal prinse de picioare, evident zgomotoase la mers. Totuşi, am reuşit să aud vocea unuia dintre gardieni spunând «Am nevoie de el. Scoate-l!». Unul dintre tinerii care ne conduceau m-a ascuns, ţinându-mi degetul la gură ca să păstrez tăcerea“.

Un deţinut recent sosit la Kach Roteh a „suplinit“ locul lăsat liber de Neou Kassie. Distanţa dintre viaţă şi moarte era cvasiinvizibilă şi copiii-gardieni, din umbra armelor care scuipau moarte, mai voiau poveşti.

Un „american“
la Phnom Penh

Neou Kassie era la începutul anilor ’70 profesor de engleză în capitala Cambodgiei, Phnom Penh. În 1973, tânărul de 28 de ani avea deja o carieră promiţătoare în faţă: devenise managerul de proiect al unui program de limbă engleză pentru radio şi televiziune. Sarcina sa era să traducă fabule preluate de pe fluxul radio de la BBC. Nu-şi imagina atunci că acest lucru îi va salva viaţa.

Peste numai doi ani însă, trupele khmerilor roşii ocupau capitala şi decretau instaurarea unui nou regim. Populaţia urbană a fost evacuată forţat şi obligată să se recalifice în domeniul agriculturii.

Deportat cu un tren în provincia Batdambang, Neou Kassie şi-a pierdut soţia, pe care nu avea s-o mai reîntâlnească vreodată, şi tatăl, executat de trupele lui Pol Pot.

În tabăra de muncă, profesorul de engleză a comis imprudenţa de a rosti câteva cuvinte în limba lui Shakespeare, ceea ce l-a transformat pe loc într-un inamic al regimului. A fost acuzat că este agent al CIA. L-au trimis pentru „reeducare“ la Kach Roteh, în fapt un centru de exterminare a „duşmanilor de clasă“.

MINCIUNA OBLIGATORIE

A ticluit un scenariu demn de Hollywood

Când „fericirea“ comunistă devine obligatorie, şi minciunile devin obligatorii pentru a scăpa cu viaţă. „Cum aţi izbutit să supravieţuiţi până la capăt într-un regim care a omorât aproape două milioane de oameni în patru ani?“, e iscodit bărbatul asiatic. Zâmbeşte. „Faptul că sunt în viaţă nu este o izbândă. Aş fi putut la fel de uşor să fiu mort“, spune Neou Kassie, tot mai convins că doar hazardul l-a salvat. Şi continuă: „Minţind şi sperând, aşa am supravieţuit“.

Le-a ascuns în permanenţă anchetatorilor faptul că era profesor de engleză, inventându-şi o existenţă de şofer de taxi care mai culegea câte un turist străin din faţa singurului hotel modern al capitalei cambodgiene.

Deşi torturat în repetate rânduri, Neou Kassie nu şi-a schimbat niciodată versiunea. În comunismul cambodgian, adevărul aducea moartea. Minciuna te salva. Aproape 200 de zile a fost ţinut în arest, până la cel de-al cincilea interogatoriu. Neou Kassie îşi imită anchetatorul: „Stătea cu ţigara în colţul gurii şi m-a întrebat: «Dacă eşti şofer de taxi, sigur te pricepi la motoare». Am coborât împreună în curte, unde avea o motoretă stricată. Norocul meu a fost că deţinusem exact acelaşi model şi ştiam s-o repar. Mi-a luat câteva minute, dar a pornit la a treia încercare. Transpirasem tot“.

Scena e antologică: „S-a urcat în şa şi a dispărut pentru 10 minute. Când s-a întors, avea părul vâlvoi în cap. A coborât de pe motoretă, ţigara tot în colţul gurii, şi-a pus mâinile la spate şi a început să se plimbe prin curte. Vreme de câteva minute s-a învârtit, repetând obsesiv: «Da, da, e şofer de taxi»“.

CAMBODGIA ÎN PREZENT

>
Denumire oficială: Regatul Cambodgiei
> Rege: Norodom Sihamoni
> Formă de guvernământ: democraţie pluripartită sub monarhie constituţională
> Aşezare: Asia de sud-est, între Thailanda, Vietnam şi Laos
> Suprafaţă: 181.040 km pătraţi
> Populaţie: 13.995.904 locuitori
> Capitala: Phnom Penh
> Limba oficială: khmeră
> Monedă: riel
> Produsul intern brut pe cap de locuitor: 2.600 de dolari
> Ziua naţională: 9 noiembrie (cucerirea independenţei faţă de Franţa)
> Industrie: turism, agricultură, pescuit, prelucrarea lemnului, cauciuc, ciment, extracţie de pietre preţioase, textile



RĂZBUNAREA PRIN IERTARE


„Mi-am făcut
torţionarul să plângă“

În 1979, trupele vietnameze au invadat Cambodgia, iar Pol Pot şi acoliţii săi s-au refugiat în junglă. După o primă tentativă eşuată, Neou Kassie a reuşit să ajungă la Khao-I-Dang, o tabără de refugiaţi situată la graniţa thailandeză. Cunoscător al limbii engleze, fostul „duşman de clasă“ s-a impus drept lider al taberei, mediind relaţiile cu organizaţ iile internaţionale care trimiteau ajutoare umanitare.

„Într-o zi, în grupul unor nou-veniţi în tabără, am zărit figura tovarăşului Han, unul dintre foştii mei torţionari“, îşi aminteşte Neou Kassie. Părea ocazia perfectă pentru răzbunare: „În clipele în care eram torturat, gândul că într-o bună zi mă voi răzbuna mi-a dat putere“. „Soţia mea e bolnavă şi copilul pe moarte“ – au fost singurele cuvinte pe care fostul „roşu“ Han a putut să le articuleze. Neou Kassie a procedat ca un înţelept antic: „I-am cerut să mă ducă la familia lui. Într-adevăr, lucrurile stăteau aşa cum le descrisese. I-am zis să vină după mine şi i-am dat mâncare, promiţându-i asistenţă medicală pentru familia sa. Apoi, i-am oferit 100 de baht (moneda thailandeză) pentru ţigări. Când m-am uitat la el, lacrimile îi şiroiau pe faţă. Atunci am realizat că îmi obţinusem răzbunarea. Mi-am făcut torţionarul să plângă făcându-i bine“.

E practic momentul în care, după ani de teroare, istoria lui Neou Kassie îşi defineşte compoziţia moralizatoare, exact în spiritul poveştilor esopiene care îi salvaseră odată viaţa. De atunci au trecut peste 25 de ani. Povestea lui Neou Kassie merge mai departe.

ÎN ŢARA LUI POL POT


Trei ani, opt luni
şi douăzeci de zile

Cambodgia a fost de-a lungul veacurilor sub influenţa colonială franceză. Saloth Sar, celebru în lumea întreagă ca Pol Pot, şi-a făcut o parte dintre studii la Paris. Acolo a învăţat ce înseamnă şi ce vrea extrema stângă.

S-a întors în Cambodgia pentru a deveni liderul mişcării comuniste cunoscute sub numele de „khmerii roşii“. Structurată în jurul „Fratelui numărul unu“, organizaţia a condus Cambodgia (pe care a redenumit-o Republica Democratică Kampuchea) din 1975 până în 1979, impunând un regim căruia i-au căzut victime aproximativ două milioane de persoane (25% din populaţia ţării). Revoluţia proletară a devenit în interpretarea de tip maoist a lui Pol Pot „comunismul epocii de piatră“.

Noii lideri au căutat independenţa totală de lumea exterioară, militând pentru o colectivizare de tip agrar şi pentru relocarea totală a populaţiei urbane la sate. Regimul lui Pol Pot friza paranoia: şcolile, spitalele, fabricile şi băncile au fost închise, moneda a fost eliminată, religia – interzisă, iar populaţia – supusă unui regim menit să readucă „vechii oameni“ (agricultorii) în locul celor „noi“ (orăşenii, intelectualii, burghezia, străinii). Centrele de exterminare ocupau un loc central: numai în celebra închisoare S-21 (Tuol Sleng), din cei aproape 17.000 de deţinuţi se cunosc doar 12 supravieţuitori.

3 ani, 8 luni şi 20 de zile. Atât a domnit Pol Pot. A fost de-ajuns să facă din Cambodgia un imens lagăr de exterminare şi să fie socotit „criminalul secolului“. Unul care n-a plătit niciodată.

Pol Pot a murit pe 15 aprilie 1998, la 73 de ani. Oficial, el a făcut infarct în timp ce dormea. Legenda spune că s-ar fi sinucis.