Chiar dacă a plecat în Canada de 16 ani, Ştefan Hruşcă revine la fiecare sfârşit de an acasă, pentru că ştie că aici îl aşteaptă un public fidel, nerăbdător să asculte colindele cântate într-o manieră unică.

S-a mutat tocmai peste Ocean pentru a face tot muzică. Când nu cântă în ţară sau nu compune, pleacă în turnee prin Canada şi SUA, unde românii dezrădăcinaţi se conectează la spiritul românesc, transmis prin muzica lui Hruşcă.

Însă la concertele susţinute de Ştefan Hruşcă în străinătate nu vin numai români, ci şi admiratori de diferite naţionalităţi, pe care i-a cucerit de la primele acorduri, chiar dacă interpretează melodii tradiţionale româneşti.

Public eterogen

„De fiecare dată, la concerte sunt în sală şi vorbitori de altă limbă, care percep muzica mea exact cum o percepeam noi când eram prunci şi auzeam o melodie în engleză, franceză sau în italiană, pentru că, până la urmă, mesajul este important, dar mai mult contează sensibilitatea şi modul de interpretare pe care îl ai. Trebuie să ai charismă şi să penetrezi sufletul celui care te ascultă, lăsând la o parte înţelesul cuvântului şi e nevoie de acel «lipici» pe care nu oricine poate să-l aibă pentru a sensibiliza audienţa“.

Dovada stă în faptul că, după un concert, câţiva cetăţeni greci au ţinut neapărat să-i strângă mâna. „Erau oameni pe care nu-i văzusem în viaţa mea“.

Vecinul de pe YouTube

Şi-a descoperit admiratori chiar lângă casă, în Toronto, sau, mai degrabă, ei l-au descoperit pe Ştefan. „M-am împrietenit cu vecinii mei din Toronto, dar nu le-am spus multe despre activitatea mea. Le-am spus doar că sunt compozitor. Au descoperit pe YouTube câteva imagini de la concertele din ţară şi mi-au spus că au rămas stupefiaţi. Acum toată ziua îi spun nevestei mele cât sunt de impresionaţi de muzica mea, cum poate să sune, chiar dacă ei nu înţeleg o boabă româneşte. Convingi oamenii prin puterea muzicii.“

În fiecare an, la Hruşcă

Publicul din România este la fel de receptiv în fiecare iarnă, când vine în număr mare la concertele, de Crăciun. De ce rămân romanii fideli cântăreţului care a plecat de ani buni în Canada? Pentru Ştefan, lucrul acesta „este normal şi firesc, pentru că eu cânt de 30 de ani şi am avut grijă întotdeauna să nu fac compromisuri, am verticalitate şi mă dăruiesc în totalitate publicului. Eu nu renunţ la calitatea actului artistic, iar publicul îmi respectă munca. Este exact ca orice altă meserie. Când un brutar face pâinea bună, o să-l cauţi tot timpul. Când îţi respecţi publicul, te urmează până la capăt.“

Un venit nesigur

Ştefan Hruşcă nu se fereşte să vorbească despre veniturile din concerte susţinute aici, în ţară, şi recunoaşte că uneori spectacolele sunt profitabile, alteori, nu. „Ne câştigăm pâinea cum ştim fiecare mai bine. E normal, dacă colinzi bine şi gazda îţi dă colăcuţu’ mare, dacă nu cânţi bine, îţi dă colăcuţu’ mai mic.“

Se implică la fel de mult în punerea la cale a fiecărui concert şi alocă la fel de multă energie, fie că susţine un spectacol în America sau la Săliştea Sibiului. „Cânt pentru românii din Canada, din Australia, pentru cei din Europa, peste tot unde sunt români care au nevoie de mine.“

„Cânt numai
în limba română“

„Şi întotdeauna va fi aşa. Cânt numai în limba română şi n-aş putea să cânt în altă limbă pe care n-o stăpânesc aşa bine ca limba maternă. Într-adevăr, au ceva în plus concertele de acasă, pentru că aici e publicul care m-a format. Chiar dacă a fost bombardat de atâtea genuri muzicale care au apărut după ’89, e normal să fie aşa.“

Ştefan Hruşcă ştie ce vrea publicul. „În fiecare an cânt, pe lânga colinde, şi «Rugă pentru părinţi». Este de datoria mea s-o cânt, este cântecul care mi-a dat şansa să ajung la stadiul la care am ajuns.“

 Anul acesta, turneul din România a fost împărţit în două: prima parte a conţinut promovarea albumului „Balade speciale“, iar a doua parte a colindelor. „La primăvară vreau să fac un turneu amplu, care să cuprindă 50 de oraşe din România, în care voi cânta toate piesele lui Hruşcă.“

O prietenie legată în 1975


„Baladele de pe cel mai recent album sunt cântate pe versurile lui George Ţărnea. Pe mine şi pe George ne-a legat o prietenie cum le-aş dori-o tuturor, de lungă durată, care îşi are începutul în 1975. Eu eram încă elev la Liceul Pedagogic şi începusem să cochetez cu folkul. Primele încercări au fost cu o poezie de-a lui George pe care o interpretam pe muzica mea şi am fost chemat la Bucureşti la o emisiune de sâmbătă seara unde se cânta folk şi se recita poezie. După ce am terminat cântecul, realizatoarea emisiunii a venit la mine din cabina de montaj şi mi-a zis: «Ştefane, tu ştii ale cui sunt versurile?». «Păi, zic, sigur că da. George Ţărnea se numeşte.» «Da’ tu-l cunoşti?» «Nu», zic. M-a luat deoparte într-o margine de studio, unde, pe un scaun, stătea poetul. Şi am rămas prieteni. Ne-am reîntâlnit după ani şi ne-am reluat o colaborarea, care a fost foarte strânsă, începând din ’90, până când George s-a stins din viaţă
(n.r. – 2003). Albumul «Balade speciale» lansat, în urmă cu o lună, este început din 2002, împreună cu poetul.“

CARTE DE VIZITĂ


Învăţătorul cu chitară


>
Ştefan Hruşcă s-a născut pe 8 decembrie 1957, la Ieud, în judeţul Maramureş.

>
A absolvit Liceul Pedagogic de cinci ani de la Sighetul Marmaţiei şi a devenit învăţător. A profesat între anii 1977 şi 1982.

>
În 1981 a intrat în Cenaclul Flacăra şi şi-a dat seama că vrea să facă muzică.

> A scos până acum 14 albume.

CENACLUL FLACĂRA


Cei mai frumoşi ani ai artistului


Despre acei ani, artistul îşi aduce aminte că acolo s-au născut primele sentimente de libertate, în sânul generaţiei „Flacăra“, şi şi-a dat seama că menirea sa este să cânte.

„Au fost cei mai frumoşi ani ai tinereţii, după anii de liceu. Au fost anii când am realizat că meseria asta a mea e cea mai potrivită. Aceea a fost o perioadă plină de creaţie, atunci am învăţat eu foarte multe lucruri de la lecţiile adevărate de istorie pe care ni le spunea Păunescu, despre faptul că poţi să creezi frumosul, poţi să stăpâneşti o mare masă de oameni doar prin muzică.“ Din puţine case lipsea pe atunci un disc al Cenaclului „păstorit“ de Adrian Păunescu.

„Normal că perioada aceea a fost una grea. Aveam turnee care durau două luni, două luni şi jumătate, cântam de la ora 16.00-17.00 după-masa până la 4.00-5.00 dimineaţa, perioadele de somn erau scurte, ne mutam dintr-un oraş în altul, în fiecare zi, dar eram tineri, plini de putere şi de dorinţa de a face ceva şi de a aduna oamenii. Chiar ne spuneau foarte mulţi că primele sentimente de libertate acolo s-au născut de fapt, la generaţ ia noastră.“

Hruşcă, Şeicaru şi Socaciu

Ştefan Hruşcă păstrează încă legătura cu Vasile Şeicaru şi chiar au susţinut concerte prin America împreună, la care a luat parte şi Victor Socaciu, reeditând experinţa Cenaclului Flacăra.

„Am rămas prieteni. Nu mă pot vedea cu ei cum mă vedeam pe vremuri. Acum, în ultima perioadă, n-am mai vorbit deloc pentru că am avut atât de multe spectacole şi ştiu că şi Vasile are spectacole, Socaciu- la fel. Noi trei am avut la un moment dat o activitate foarte strânsă şi foarte bogată în concerte. În ’98 am făcut un turneu mare în Canada şi America şi a avut un mare succes. Cei de acolo vor să repetăm această experienţă.

CADOU


Urare de la artist

„Evenimentul zilei“ de vineri, 21 decembrie 2007, va fi distribuit împreună cu albumul „Urare de Crăciun“, care conţine colinde cântate de Ştefan Hruşcă.

Melodii:

1. Dimineaţa lui Crăciun
 2. Pomuţ răzmuratu’
3. Asta-i fata cea frumoasă
4. Rujmalin verde frunzos
5. D’icea peste vale
6. Urare

Sfatul lu
Hruşcă

„Să nu-ţi faci ţara
de ruşine!“

Pentru cei care mă cunosc, vreau să le transmit că sunt acelaşi ca acum 26 de ani, am aceeaşi structură de dascăl de Maramureş, de şcoală românească şi sunt un om care, oriunde colindă prin lume, nu-şi face ţara de ruşine.

Faţa
nevăzută

Copiii îi calcă
pe urme

> Cântăreţul are doi copii, Ştefan şi Andra, de 16, respectiv 6 ani, ambii născuţi în Canada.

>
„Copiii vorbesc foarte bine româneşte, mai bine decât unii care stau pe-afară câte un an şi uită limba“. Pe Andra am botezat-o aici, în Bucureşti.

>
Fiului meu îi place foarte mult în România, şi acum, când am plecat din Canada, mi-a zis „Tata, vreau să vin cu tine“. I-am zis „Lasă, tu stai şi termină-ţi şcoala şi la vară te iau câteva săptămâni“.

> „Lui îi place pictura, dar cântă şi la chitară, este un autodidact şi mă bucur“. La fel de mândru este şi de mezină, despre care spune că are o voce excelentă. „Nu-i laud că sunt ai mei“.

>
Ştefan Hruşcă a fost învăţător timp de cinci ani, la Borşa, în Maramureş, şi obişnuia să-şi ţină lecţiile în acompaniament de chitară. „Îmi luam chitara şi le predam matematica pe muzică“.

> „Am avut copii faini, am preluat o clasă cu 34 de elevi, toţi frumoşi, toţi sănătoşi şi îmi sorbeau cuvintele. Acum sunt mari, sunt căsătoriţi şi mă caută la spectacole.“

>
„Voiam ceva mai mult
decât meseria de dascăl şi asta s-a întâmplat odată cu intrarea în cenaclu.“

CARTE

Un volum de
Hruşcă
versuri de Adrian Păunescu sau George Ţărnea

Am lucrat cu George două albume de creaţie: „Fostele iubiri“, în 1995, şi, cel mai recent, „Balade peciale“, lansat acum o lună, început cu el în 2002. De la Adrian Păunescu am învăţat foarte multe lucruri în timpul Cenaclului.

MUZICĂ


Chitară din 1995


Am o chitară la care cânt din 1995 şi la care ţin cel mai mult. Am în total cinci chitare şi vreau să-mi îmbogăţesc colecţia.

ICOANĂ

Credinţă în Dumnezeu


O icoană la care mă rog zilnic pentru că, dacă nu crezi în Cel de Sus, nu ai puterea să mergi mai departe.