O veste bună urmată de o distracţie pe măsură.  Atenţie la mijloacele de transport în comun.  Nu te lăsa tentat de cumpărături extravagante. Nu buluci ritmul vieţii când nu trebuie.

16, 17 septembrie

Pe 16 septembrie s-au născut Lauren Bacall, Peter Falk, David Copperfield, Oskar Lafontaine, Mickey Rourke, B.B.King, David Davidescu, Gheorghe Cacoveanu, Gheorghe Olănescu, Vintilă I.C. Brătianu, Roxana Sorescu, Anca Parghel. Pe 17 septembrie s-au născut Konstantin Ţiolkoski, Chaim Herzog, Stirling Moss, Anne Bancroft, George Bacovia, Valentin Teodosiu, Gica Iuteş, Alexandru Cosmovici, Nicolae Ioana.

În calendarul creştin-ortodox, pe 16 septembrie sunt Sfinţii, Sfintele, de fapt: Eufimia, Meletina şi Ludmila. Pe 17 septembrie, este pomenită Sf. Sofia, cu ale ei trei fete: Pistis, Agapis şi Elpis. Nimic în ”Kalendar”.

"Evenimentul Zilei" din 16 septembrie 1988, a fost că zeci de mii de persoane au stat la coadă în SUA, în faţa băncilor, pentru a intra în posesia unui card de credit "Elvis Presley". Acest card, promovat de "Memphis Finance House & Graceland" oferea unul dintre cel mai mare credite de pe piaţă, la momentul acela: 3.500 dolari. Cardul purta imaginea lui Elvis cântând la celebra lui chitară, Fender Stratocaster. Se spune că în momentul în care "The King a părăsit scena vieţii" avea datorii în valoare de... 3.500 dolari, de aceea și valoarea creditului!

William Egginton este profesor în științe umaniste și directorul Institutului de științe umaniste Alexander Grass, la Universitatea Johns Hopkins din Baltimore. Cărțile sale includ The Splintering of the American Mind (2018); Ce ar face Cervantes? Navigarea post-adevărului cu literatura barocă spaniolă (2022); și Rigoarea îngerilor: Borges, Heisenberg, Kant și natura supremă a realității (2023).

Citind eseul lui publicat pe ”Club Sapho” și nu numai acolo, de fapt o prezentare a ultimei lui cărți, nu poți decât să fii impresionat de zborul gândirii umane, de frumusețea filozofiei. Este o bucurie și un privilegiu să citești aceste produse de excepție ale minții umane. Așa că vă fac părtași și pe domniile vostre, este weekend, așa că puteți citi ceva mai deosebit, mai amplu și mai elitist. Iată:

Pe măsură ce cel mai sângeros război al istoriei, WW2, a metastazat din Europa spre exterior, doi bărbați – o lume separată unul de celălalt și provenind din discipline profund diferite – au convers către o idee fundamental similară. Unul dintre bărbați era un poet și scriitor de nuvele cu un succes mediocru în propria sa țară, dar practic necunoscut în afara granițelor ei. Celălalt bărbat câștigase deja Premiul Nobel pentru munca pe care o făcuse cu aproximativ 15 ani mai devreme și în curând avea să fie în fruntea listei celor mai căutate creiere de către Aliați pentru munca pe care bănuiau că a făcut-o în programul eșuat de arme atomice al Germaniei.

Dar, în timp ce Jorge Luis Borges nu știa nimic despre progresele mecanicii cuantice și în timp ce Werner Heisenberg nu ar fi întâlnit opera unui om printre ale cărui cărți se afla una din care a vândut doar 37 de exemplare în cealaltă parte a lumii, în Argentina.  În anul 1942, amândoi au fost obsedați de aceeași întrebare: cum ne permite limba și cum interferează cu înțelegerea noastră a realității?

După eșecul răsunător al History of Eternity (1936), cartea din care s-a vândut doar 37 de exemplare într-un an și nu a atras aproape nicio atenție critică, Borges a alunecat într-o mlaștină de depresie. Totuși, temele filozofice ale acelei cărți au continuat să se infiltreze și în cele din urmă au apărut într-o formă complet diferită într-o serie de povești numită Artificii (1944). În povestea de deschidere a acelei colecții, Borges descrie un bărbat care își pierde capacitatea de a uita.

Bărbatul poartă numele de Ireneo Funes. Când naratorul povestirii îl întâlnește, el este încă tânăr și cunoscut în satul său pentru abilitatea sa ciudată de a spune ora ori de câte ori este întrebat, deși nu poartă niciodată ceas. Doi ani mai târziu, la întoarcerea sa în oraș, naratorul află că Funes a suferit un accident și este complet paralizat, închis în casa lui de la marginea orașului. Naratorul merge să-l viziteze și îl găsește singur, fumând o țigară pe un pătuț în întuneric. Uimit și întristat de schimbarea lui Funes, naratorul este și mai surprins să afle că tânărul nu își percepe starea ca pe un handicap, ci ca pe un dar. Funes crede că accidentul l-a înzestrat cu o memorie perfectă.

Tânărul, care nu a studiat niciodată latina, împrumută de la narator un dicționar latin și o copie a Naturalis historia a lui Pliniu. Îl salută apoi la întoarcere recitând, textual, primul paragraf al capitolului 24 din cartea a șaptea a tomului: un pasaj despre memorie. Cu toate acestea, deși capacitatea lui de a-și aminti este uluitoare, darul lui Funes se extinde dincolo de simpla memorie. Cufundarea lui în prezent este atât de profundă, atât de perfectă, încât nimic la care sunt expuse simțurile sale nu îi scapă atenției. Într-un pasaj poetic, Borges descrie abilitățile lui Funes:

Cu o privire rapidă, tu și cu mine vedem trei pahare de vin pe o masă; Funes a perceput fiecare strugure care fusese presat în vin și toate tulpinile viei sale. Cunoștea formele norilor de pe cerul sudic în dimineața zilei de 30 aprilie 1882 și le putea compara în amintirea sa cu venele din legatoria marmorată a unei cărți pe care o văzuse o singură dată sau cu jerba de stropire, ridicat de o vâslă pe Rio Negro în ajunul bătăliei de la Quebracho. – din Collected Fictions (1998) de Jorge Luis Borges, în traducerea lui Andrew Hurley

În timp ce Funes insistă că abilitățile sale îi fac să pară viața anterioară, în comparație, ca a unui orb, naratorul începe imediat să descrie limitele condiției sale. După cum scrie Borges:

[Funes] a reușit să reconstruiască fiecare vis, fiecare vis pe care îl avusese vreodată. De două-trei ori reconstruise o zi întreagă; el nu greșise niciodată sau se răzgândise, dar fiecare reconstrucție durase o zi întreagă.

Omul care percepe și își amintește perfect percepția a tot ceea ce îl înconjoară este saturat în imediate amintiri. Însăși intensitatea cu care experimentează lumea interferează cu acea experiență. Căci, dacă este nevoie de o zi întreagă pentru a reconstrui amintirea unei zile, ce s-a întâmplat cu acea nouă zi? Și este surprinzător faptul că un om care experimentează lumea în acest fel simte nevoia să se închidă într-o cameră întunecată pentru a evita să fie consumat de apele convergente ale memoriei și percepției simțurilor?

El trăiește într-o lume a indivizilor și are nevoie de un sistem reprezentativ care să onoreze acea individualitate.

După cum naratorul lui Borges începe să-și dea seama, paradoxurile suferinței lui Funes se exprimă în luptele sale cu limbajul. Emblematic al acestei lupte este modul în care Funes se ocupă de numere. În loc să le vadă ca elemente ale unui sistem general, Funes simte nevoia de a crea un nume și o identitate individuală pentru fiecare număr. Lexicul său numeric a depășit, până la momentul conversației cu naratorul lui Borges, 24.000. După cum scrie Borges:

În loc de șapte mii treisprezece (7013), el ar spune, de exemplu, „Máximo Pérez”; în loc de șapte mii paisprezece (7014), „căile ferate”; alte numere au fost „Luis Melián Lafinur”, „Olimar”, „sulf”, „cluburi”, „balena”, „gaz”, „o oală de tocană”, „Napoleon”, „Agustín de Vedia”. În loc de cinci sute (500), a spus „nouă”.

Pe lângă faptul că este amuzantă, ideea ca Funes să folosească un număr pentru a desemna altul surprinde handicapul enorm pe care îl implică superputerea sa. Naratorul lui Borges notează și acest lucru, subliniind că el a încercat să-i comunice lui Funes că sistemul său ratează cu totul sensul numerelor, dar fără rezultat. Funes nu este capabil să generalizeze, să ia un semn ca înlocuitor pentru mai mult de un lucru. El trăiește într-o lume populată în întregime de indivizi și are nevoie de un sistem reprezentativ care să onoreze acea individualitate.

Funes necesită tipul de limbaj pe care l-au postulat unii filosofi moderni timpurii, precum John Locke, unul cu un termen pentru fiecare ființă existentă. Dar, după cum naratorul continuă să speculeze, dacă Locke a respins un astfel de limbaj pentru că este atât de specific încât să fie inutil, Funes îl respinge pentru că chiar și asta ar fi prea general pentru el. Acest lucru se datorează faptului că Funes este incapabil de funcția de bază care stă la bază și care permite orice gândire - abstracția. În consecință, modul în care alți oameni folosesc limbajul îl nemulțumește inevitabil. Naratorul ne spune:

Nu numai că i-a fost greu să vadă că simbolul generic „câine” cuprindea toți indivizii diferiți de toate formele și dimensiunile, dar îl irita și faptul că „câinele” de trei-paisprezece după-amiaza, văzut din profil, ar trebui să fie indicat prin același substantiv ca și câinele de trei-cincisprezece, văzut frontal. Propria lui față în oglindă, propriile mâini, îl surprindeau de fiecare dată când le vedea.

Pentru Funes, limbajul uman este limitat tocmai de alunecarea sa și totuși – și iată strălucirea și triumful filozofic al explorării lui Borges – în spatele pretențiilor lui Funes de percepție perfectă și reamintire perfectă se ascunde un paradox. Funes ne-ar face să credem că fiecare impresie pe care o are despre lume este atât de covârșitor de specifică încât folosirea aceluiași cuvânt pentru un cățel în două momente diferite ale spațiu-timpului este inadecvată; ne-ar face să credem că simte surprinderea de fiecare dată când își vede propria sa reflectare.

Dar atât surpriza cât și iritația lui contrazic însăși afirmația pe care o face; căci, pentru a fi surprins de propria sa reflectare, pentru a fi iritat de generalitatea cuvântului „câine”, Funes trebuie să poată generaliza și el însuși între diversele impresii chipul său în oglindă sau câinele la 3:14 și la 3:15. Este absolut imposibil – și acesta este scopul reflecției lui Borges – să fii atât de cufundat în prezent așa cum pretinde Funes și, de asemenea, să fii suficient de conștient de generalitatea limbajului pentru a-l critica. Funes își face singur prăjitura proverbială - prin experimentarea generalității limbajului care îi permite să identifice diferite aspecte ale unui lucru – și o mănâncă, de asemenea, prin faptul că este atât de cufundat în prezent încât o asemenea generalitate este aparent de neconceput.

Între timp, în timp ce războiul se petrecea în jurul lui și în timp ce lucra pentru a produce (sau pentru a împiedica producția, poate nu o să știm niciodată cu siguranță) o armă atomică pentru Germania, Heisenberg lucra în secret la o carte filosofică. „Manuscrisul din 1942” avea să fie numit nu pentru anul în care a fost publicat, care nu avea să fie decât cu mult timp după moartea sa, ci pentru anul în care l-a terminat și l-a vehiculat printre prietenii apropiați. Din acea lucrare, s-ar părea că ceea ce l-a interesat cu adevărat pe Heisenberg în perioada în care trebuia să lucreze la programul de arme atomice al Germaniei a fost misterul relației noastre cu și cunoașterea realității. Problema, credea el, se reducea la limbaj.

Pentru Heisenberg, știința traduce realitatea în gândire. Oamenii, la rândul lor, au nevoie de limbaj pentru a gândi. Cu toate acestea, limbajul depinde de aceleași limitări pe care lucrarea lui Heisenberg din anii 1920 le-a arătat pentru cunoașterea noastră despre natură. Limba poate ajunge la lume într-un grad extrem de obiectiv, unde devine bine definită și utilă pentru oamenii de știință care studiază lumea naturală. Dar, atunci când este atât de concentrat și fin șlefuit, limbajul își pierde celălalt aspect esențial, unul de care avem nevoie pentru a putea gândi. Mai exact, cuvintele noastre își pierd capacitatea de a avea semnificații care se schimbă în funcție de context.

Heisenberg numește primul tip de utilizare a limbajului static, iar al doilea dinamic. Oamenii folosesc limbajul într-o varietate de moduri care se întind în spectrul dintre cele mai mult statice și mai ales dinamice. La o extremă, există fizicienii, care se străduiesc să-și lege cuvintele cât mai strâns cu un singur fenomen. Pe de altă parte sunt poeții, a căror utilizare a limbajului depinde de capacitatea sa de a avea mai multe sensuri. În timp ce oamenii de știință folosesc calitatea statică a cuvintelor pentru a stabili observațiile în condiții foarte specifice, o fac cu un cost. După cum scrie Heisenberg:

Ceea ce este sacrificat în descrierea „statică” este acea asociere infinit de complexă între cuvinte și concepte, fără de care ne-ar lipsi deloc sensul că am înțeles ceva din abundența infinită a realității.

Din cauza acestui compromis, în măsura în care gândirea despre lume depinde de coordonarea atât a aspectelor statice, cât și a celor dinamice ale limbajului, „o descriere completă și exactă a realității nu poate fi niciodată realizată”.

Perceperea unui obiect pe măsură ce se schimbă ne cere să uităm diferența minusculă dintre două momente diferite

Putem vedea în teoria lui Heisenberg despre modul în care limbajul funcționează paralele cu lupta lui Funes. Cu Heisenberg, creația poetică a lui Borges devine exemplul ideal de verificare internă a cunoștințelor noastre, pentru că însăși perfecțiunea memoriei lui Funes și intensitatea abilităților sale perceptive se dovedesc a fi o piedică în calea capacității sale de a înțelege sau de a distinge percepțiile față de amintiri. Imaginează-ți Funes ca un fizician în laboratorul său.

El distinge fiecare observație drept sui generis, fără legătură cu nimic altceva. Perfecțiunea sa de percepție îi permite să discearnă, în cuvintele lui Borges, „nu numai fiecare frunză a fiecărui copac din fiecare petic de pădure, ci de fiecare dată când a perceput sau imaginat acea frunză”. Dați-i o cameră cu ceață și el distinge nu numai fiecare granulă de condensare lăsată de un electron rătăcit, ci și particula în sine; și nu numai particula, ci fiecare moment din succesiunea infinită de momente care îi definește traiectoria.

Dar, desigur, nu poate face asta. El nu poate, deoarece însăși natura perceperii unui obiect, a unei particule, pe măsură ce se schimbă în timp, impune perceptorului să uite, cât se poate de ușor, diferența minusculă dintre două momente diferite din spațiu-timp. Fără această încețoșare minusculă, această ținere de un moment de timp pentru a-și înregistra alterarea infinitezimală în clipa următoare, toate Funes pe care le-ar experimenta fizicianul este un acum etern. Un câine de la 3:14, văzut frontal, să nu-și câștige niciodată numele „câine”, să nu fie niciodată recunoscut, să nu fie observat deloc.

La fel ca Borges, în timp ce se străduia să-și imagineze cum trebuie să fie lumea pentru cineva care o percepe perfect, ceea ce Heisenberg a înțeles a fost că pentru a observa simultan poziția și impulsul unei particule, cu exactitate, ar necesita co-prezența observatorului cu particula într-o singură clipă de spațiu-timp, o cerință care contrazice însăși posibilitatea de a observa orice.

Nu din cauza unei calități înfricoșătoare a lumii materialelor fundamentale, ci pentru că însăși natura unei observații este de a sintetiza cel puțin două momente distincte în spațiu-timp. După cum a spus marele filozof prusac Immanuel Kant, cu mai bine de 100 de ani mai devreme, orice observație necesită distingerea „timpul în succesiunea impresiilor una asupra altuia”.

Observația subminează ființa perfectă în prezent, deoarece observația injectează spațiu și timp în ceea ce este observat. O particulă capturată într-un moment singular al spațiu-timpului este, prin definiție, de nepercepută deoarece, în cuvintele lui Kant, „ așa cum este conținută într-un moment , nicio reprezentare nu poate fi vreodată altceva decât o unitate absolută” – o felie infinit subțire de spațiu-timp, fără înainte, fără după, și, prin urmare, nimic de observat.

Kant a considerat că este vital să înțeleagă această limită fundamentală a cunoașterii umane pentru a se asigura că știința nu cădea în eroare. Heisenberg credea la fel. După cum scrie în manuscrisul său, când știința face o nouă descoperire:

Sfera de validitate [sa] pare să fie împinsă încă cu un pas într-un întuneric impenetrabil care se află în spatele ideilor pe care limbajul este capabil să le exprime. Acest sentiment determină direcția gândirii noastre, dar o parte a esenței gândirii este că relația complexă pe care încearcă să o exploreze nu poate fi conținută în cuvinte.

Trebuie să fim în căutarea unei bariere în calea cunoașterii noastre, nu una acolo în Univers, ci una pe care o creăm atunci când ne impunem imaginea realității asupra limitei în perpetuu retragere a descoperirilor noastre viitoare. În cuvintele lui Heisenberg din nou:

Capacitatea ființelor umane de a înțelege este fără limită. Despre ultimele lucruri pe care nu le putem vorbi.

Sau, altfel spus, presupunând că vorbim despre lucruri ultime, ne limităm capacitatea de a înțelege.

În același an în care Heisenberg și-a terminat și a distribuit manuscrisul într-un cerc restrâns de prieteni – pentru a evita controlul unui regim care a etichetat ramura de fizică pentru care era cunoscut drept „știință evreiască” și l-a vizat personal ca „evreu alb”. ' – Borges a publicat un eseu curios în revista La Nación . Eseul a trecut în revistă contribuțiile aduse de filosoful natural din secolul al XVII-lea și cofondatorul Societății Regale, John Wilkins, la căutarea de a crea o limbă care să nu sufere de deficiențele și mutațiile care afectează limbile naturale.

Cele mai faimoase propoziții ale eseului provin din paragrafele finale, în care Borges compară redundanțele și inconsecvențele pe care le vede în limbajul rațional al lui Wilkins cu un sistem de clasificare pe care pretinde că l-a găsit într-o „o anumită enciclopedie chineză intitulată Celestial Emporium of Benevolent Knowledge” , în care:

…animalele sunt împărțite în (a) cele care aparțin împăratului, (b) cele îmbălsămate, (c) cele care sunt dresate, (d) porci de lapte, (e) sirene, (f) fabuloase, (g) rătăciți. câini, (h) cei care sunt incluși în această clasificare, (i) cei care tremură de parcă ar fi nebuni, (j) nenumărați, (k) cei desenați cu o perie foarte fină din păr de cămilă, (l) alții, ( m) cele care tocmai au spart o vază cu flori, (n) cele care seamănă cu muștele de la distanță.

Michel Foucault își începe în mod memorabil cartea The Order of Things (1966) amintindu-și reacția la prima citire a listei lui Borges. Dar, în timp ce reacția lui Foucault a fost uimirea – mirarea alienantă provocată de un sistem de clasificare complet diferit, arbitrar și aparent contradictoriu – enciclopedia fictivă a lui Borges este menită să submineze o încredere pe care tindem să o împărtășim cu Wilkins și una pe care se construiește limbajul său rațional.

Comunicarea este alunecoasă deoarece cuvintele din limbile naturale sunt, în aprecierea lui Ferdinand de Saussure, nemotivate. Cuvinte diferite în diferite limbi diseacă lumea în moduri diferite . Dar un limbaj cu adevărat rațional ar evita un astfel de disconfort. Vicisitudinile traducerii aveau să fie alungate pentru totdeauna. Wilkins a vizat un sistem de clasificare asemănător taxonomiei linneene, dar care s-ar aplica la tot ceea ce poate fi exprimat în limbaj. Fiecare literă dintr-un cuvânt ar avea semnificație și ar spori distincția. După cum explică Borges :

De exemplu, de înseamnă element; deb , primul dintre elemente, focul; deba , o porțiune din elementul foc, o flacără.

Dar departe de a fi comunicabilitatea rațională, perfectă, sistemul lui Wilkins se transformă într-un incendiu de contradicții, redundanțe și tautologii. Se dovedește că un limbaj conceput pentru a da seama de tot ceea ce există se întemeiază pe fundul propriei sale completități. Wilkins nu și-a propus să producă o operă de comedie, dar listele sale sunt la fel de absurde ca cele ale Emporiumului Celeste. Motivul pentru aceasta, totuși, nu are nimic de-a face cu alegerile pe care Wilkins le face. Orice încercare similară, sugerează Borges, ar genera rapid astfel de nebunii. Căci însăși ideea unui sistem de reprezentare care clasifică a fi la un nivel unu-la-unu, precum speranța abandonată a lui Locke sau grila numerică ridicolă a lui Funes, importă o idee falsă a realității: că este acolo, ruptă în bucăți mici, abia asteapta sa fie tratată corespunzator. Dar, după cum scrie Borges:

Evident că nu există o clasificare a universului care să nu fie arbitrară și conjecturală. Motivul este foarte simplu: nu știm ce este universul.

Mai mult decât atât, el continuă:

Trebuie să bănuim că nu există un univers în sensul organic, unificator, inerent acestui cuvânt ambițios.

Totuși, Universul, în acel sens organic, unificator, este ceea ce stă la baza generațiilor de presupoziții cu privire la natura spațiului și a timpului, independența realității față de măsurătorile noastre și capacitatea științei de a cunoaște acea realitate până la cel mai intim miez. Tocmai un astfel de univers – un univers în care o particulă ar avea decența să aibă atât o poziție, cât și un impuls care să fie măsurate cu exactitate perfectă, însăși speranța și prezumția științei – descoperirea lui Heisenberg a fost, astfel, demolată.

 

Apoi o să beau un ceai Darjeeling, neapărat, nopțile sunt reci în Prahova submontană și poate o să mă uit la un film. Un film clasic, alb-negru, vechi și bun.

Doar mâine este în definitiv, o altă zi!

 

 

Horoscopul lui Dom Profesor – 16,17 septembrie

 

BERBEC   Un procent din Berbeci se pregătește de toamnă, de garderobă. Cheltuieli şi iar cheltuieli! Alt procent se pregăteşte de murături, zacuscă şi dulceţuri. Cei care ţin la sănătate şi nu vor să fie otrăviţi lent de produsele de supermarket. Weekend-ul 16-17 septembrie îţi aduce noi speranţe şi noi oportunităţi de afirmare. Atenţie, însă, aparenţele trebuie întotdeauna salvate, este regula jocului pe care trebuie să o respecţi dacă vrei să fii apreciat(ă) de anturajul tău. Este greu să respecţii convenienţele, îţi apar ca nişte reguli ipocrite şi uneori chiar inutile – dar sunt regulile jocului social.  Configuraţia astrologică arată că perioada menţionată este aspectată favorabil – aşa încât poţi da dovadă de dinamism, aşa cum îţi place ţie. „Repede şi bine” este crezul tău în această perioadă şi interesele tale personale avansează în direcţia dorită „repede şi bine”. Atenţie la răcelile de toamnă, la alergii şi la durerile de cap. Nu este nimic foarte serios!

TAUR    Cu Venus pusă pe croşetat pulovere pentru iarnă, sau pe făcut goblenuri, perioada apare ca una obişnuită. Adică, multă muncă – sărăcia omului!  Adică în acest weekend trebuie să faci mai mult efort decât în mod obişnuit ca să realizezi ce ţi-ai propus. Din această cauză cele două zile par obositoare şi uşor agasante. Nostalgia ţi se strecoară şi în suflet, chiar dacă vremea şi vremurile sunt ciudăţele rău şi nu prea ai bani pentru cartofi, murături, zacuscă, gem şi dulceaţă de zmeură. Aşa că o mică migrenă, ca o mică furtună în borcanul cu melancolie, este tot ce ţi se poate întâmpla, mai rău!

GEMENI     Cu Mercur cam afectat, nativii din Gemeni au unele probleme. Unii dintre Gemeni au mai puţini bani decât au nevoie, alţii au probleme cu imaginea, iar o a treia categorie se luptă cu morile de vânt. Aşa că nu prea este pace sub măslini... sau sub ce vrei tu! Totuşi, norocul îţi zâmbeşte duminică. Nu eşti avantajat în comunicare şi în imagine – domeniile în care excelezi, de fapt. Trebuie să eviţi cu diplomaţie discuţiile în contradictoriu ca să nu se transforme în reproşuri memorabile. Atenţie la micile accidente domestice în care eşti specialist – închisul uşii peste mână, aprinsul feţei de masă cu ţiagareta etc – pentru că tu gândeşti infinit mai repede decât acţionezi!

RAC    În weekendul în chestiune eşti mult mai influenţat, decât de obicei, de celesta ta patroană, Luna. Starea ta psihică este în rezonanţă cu fazele Lunii. Luna este în descreștere, fii atent. Sâmbătă, poţi organiza o mică petrecere, îţi mai îmbunătăţeşti şi starea de spirit. Duminică ai o perioadă mai bună şi lucrurile par să se aranjeze. Este timp şi de muncă, dar şi de distracţie! Poţi să faci curăţenie şi ordine, dar să te şi distrezi puţin, pe seară. Veşti de departe, vezi pe reţele sau e-mail-ul, sau mai prozaica cutie de scrisori.

LEU    Nu că ţi s-ar cuveni ceva, sau că ai avea unele merite, urmare unei munci deosebite şi a unor rezultate strălucite, dar gura ta mare şi tupeul tau zdrobitor, ca să nu mai amintim de râsul tău puternic, sunt argumente suficiente în lumea asta superficială şi decadentă. O zi de sâmbătă bună, care trece repede, ca orice lucru bun. Trebuie sa te relaxezi, mai ales pe seara şi să laşi treburile aşa zis urgente. Nimic nu este urgent când este vorba de odihna şi de sănătatea ta. Poate te duci la sală, poate alergi prin parc, poate o sauna, trebuie să eliberezi tensiunea acumulata. O veste bună de la unul dintre membrii familiei. Nu-ţi face griji inutil, viitorul îţi este favorabil, însă!

FECIOARĂ   Din nou anumite amănunte te fac să fierbi. Iarăşi nu vezi pădurea de copaci. Chiar dacă acum este încă cald, vine toamna, iarna, vine frigul şi îngheţul cel nesuferit. Pregăteşte-te să te expui în rochiţe meseriaşe şi în costume care te avantajează şi totul va fi bine. Nu-ţi mai face inimă rea de ce bogat este ticălosul ăla sau ce noroc a avut pampa aia. Au şi ei necazurile lor, dar cum sunt mai pragmatici decât tine nu arată aproape niciodată ca suferă. Decât dacă le serveşte la ceva... Lumea este făcută din ierbivore şi prădători, din victime şi învingători. Nu te înregimenta în categoria păguboşilor. Şi nu uita că pierzi când renunţi să mai încerci. O veste bună duminică, poate pe seară. Apoi, îţi regăseşti ritmul şi o parte din echilibru.

BALANŢĂ   Pe total, după o deliberare îndelungată, perioada este OK, aşa că în weekendul ăsta poţi să faci mai tot ce vrei, sigur, să nu fie ilegal, imoral şi să nu îngraşe! Totusi, se schimbă registrul influenţelor astrale şi începi să simţi presiunea în cele trei domenii consacrate : banii, sănătatea şi dragostea. Iată o gamă largă de trăiri caracteristice dezechilibratelor Balanţe în acest weekend. Semnele de foc şi de aer îţi sunt favorabile toată perioada, dar este mai bine să nu te iei în beţe cu cei născuţi sub zodii de pământ şi apă. Sănătatea este bună, banii – constant! Dacă ar fi să ne luăm după stele ar fi mai bine să verifici încă odată dacă chiar vrei să pleci în călătorie în weekend.

SCORPION   O perioadă de timp bună spre foarte bună. Primele ore din ziua de sâmbătă îţi dau ceva dureri de cap, la propriu şi la figurat. Dacă reuşeşti să te stăpâneşti şi să eviţi graba şi încăpăţânările, nu se va întâmpla nimic notabil. Oricum, fiecare are defectul său. Al tău se numeşte „falsă viziune asupra realităţii”. Adică o să auzi weekendul asta la minciunele, minciuni şi minciuni sfruntate, cât să ai rezerve pentru tot anul. Drept care şi tu te vei simţi obligată sau obligat să emiţi „false judecăţi de valoare”. Aşa este la tenis!  Nu este foarte bine să pleci la munte, mare, ţară, pescuit, sau în călătorii de plăcere. Mai bine stai acasă și te ocupi de conservele pentru iarnă.

SĂGETĂTOR   Păstrează-ţi calmul, farmecul şi stilul de viaţă imperial cu ştaif. Nu arăta că eşti rănit sau rănită, că hienele abia aşteaptă. Viaţa în oraş, jungla de beton, este o junglă mai necruţătoare decât necuprinsul Africii. Cam tot în perioada când Marte face ceva aspecte faste, adică în jurul datei de sâmbătă, în mod sincronic, o să te hotărăşti brusc să pleci la capătul Pământului să cumperi o pereche de… ceva! Ce o să cumperi? Asta o să te întrebi mult timp de aici în colo... Duminică, 17 septembrie îţi duce gândul la o cină fastuasă cu şampanie franţuzească aranjată cu sirop de afine de Dijon, caviar cu unt, galbenuş de ou fiert şi lămâie, camembert, şi cu ce mai urmează după... asta dacă iubitul sau iubita nu te-a părăsit deja, trântind uşa şi lăsându-ţi pisica, plata telefonului şi a întreţinerii (pe ultimii doi ani). Că aşa este toamna, se numără bobocii!

CAPRICORN      Spiritul de dreptate care te carcacterizează te face să iei o atitudine care este destul de discutată de anturaj - asta sâmbătă. Până la urmă, ori se uită, ori obţii „consensul”. O realizare notabilă în a doua jumătate a weekendului, adică duminică. Mesaj către toţi nativii zodiei: „Nu vă lăsţi copleşiţi de rutina zilnică, cumpărături, curăţenie, spălat geamuri, dat cu aspiratorul, pregătiri de şcoală, murături, gem de prune şi tras ţuica la sticle - e cam patetic - căutaţi să vă distraţi şi să legaţi noi prietenii.” Nu exagera cu munca şi efortul, in general, pentru ca stelele indica o supărătoare tendinţă către surmenaj şi depresie. Învigătorii sunt nişte persoane abile şi tenace odihnite nu nişte nefericiţi crăcănaţi de muncă. Atenţie la solicitarea nervoasă, nu lăsa mass media să-ţi otrăvească viaţa cu ştiri negative şi filme violente. Duminică seara ai un prilej pe care nu trebuie să-l ratezi!

VĂRSĂTOR        O veste bună urmată de o distracţie pe măsură.  Atenţie la mijloacele de transport în comun.  Nu te lăsa tentat de cumpărături extravagante. Nu buluci ritmul vieţii când nu trebuie. Dar pe termen lung, gândind strategic, lucrurile se mai aranjează.  Simţi o oarecare insecuritate sentimentală – atenţie, casa familiei este prost aspectată. Strânge-i pe toţi ai tăi în jurul tău şi laudă-i şi spune-le vorbe bune – au nevoie de asta, chiar dacă eşti ocupat. Timpul trece, copii cresc, oamenii se ofilesc, iată, momentul a trecut şi zgura părerilor de rău se adună în inimă. Un procent din Vărsători se pregăteşte pentru toamnă, conserve și murături. Care activitate, dacă nu ar fi aşa de scumpă, ţi-ar face mare plăcere. Lasă grijă şi dă curs plăcerii!

PEŞTI     Planetele şi configuraţia astrologică îţi sunt favorabile. Poţi reuşi în activităţi legate de marfă, de bunuri de consum, ba chiar şi în creaţie. Mai multe obligaţii uitate se fac simţite spre sfârşitul zilei de sâmbătă. Mai multe planete şi indicatori astrologici îţi sunt favorabili. Astrele sunt într-o conjunctura avantajoasă: sănătatea îţi este bună, viaţa personală – aproape armonioasă, iar situaţia financiară nu îţi mai pare teribilă.  În a doua parte a weekendului, duminică, stelele iţi sunt favorabile mai ales in domeniul social, al acceptarii opiniilor tale şi mai puţin in cel material, mai ales dacă este vorba de bani. De asemenea, în această perioadă este bine să nu-ţi iei nici un risc major. Ia măsurile necesare, începe cursa pentru cele mai bune murături!