Editura Evenimentul si Capital

Ce zodie are conjunctură favorabilă în domeniul sentimental. Aurul dacilor. Horoscop 9 ianuarie 2019

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 17961 Vizualizari

Horoscop Istoricul roman Dion Cassius spune că Decebal, anticipînd căderea Sarmisegetusei în faţa lui Traian, a luat o bună parte a tezaurului şi l-a îngropat în albia rîului Sargeţia, după care a lăsat din nouă să curgă apa pe vechiul curs. Romanii au aflat de la Bicilis, care a dezvălui locul ca să-i fie cruţată viaţa.

9 ianuarie

Horoscop Pe 9 ianurie s-au născut Richard Nixon, Simone de Beauvoir, Joan Baez, Lee Van Cleef, Domenico Modugno, Cristian Minculescu, Henriette Yvonne Stahl, Ioana Ieronim, Lucia Dem. Bălăcescu.

Horoscop În calendarul creștin-ortodox sunt Sfinții Polieuct, Eustratie și Petru, episcopul Sevastiei.

Horoscop Tradiţional, în ”Kalendar”, pe 9 ianuarie, este a treia zi după Bobotează - nu se aruncă cenuşa din sobe şi nu se împrumută foc. Legenda spune că lupoicele umblă să fure foc şi să înghită tăciuni ca să dea naştere la Lupii de Foc, garda personală a Filipului cel Şchiop - Lupul Şchiop, avatarul Sfântului Andrei, sfetnicul lui Zamolxe şi paznic al României. Magistratul, aşa îi spuneau romanii, pus de Sf. Petru să pedepsească exemplar. Dar și animăluţul blajin şi pus pe joacă, al Maicii Domnului, căreia îi păzeşte Grădina.

Gromovnice vechi spun că până acum vreo patru sute de ani au apărut şase lupi de foc. Apoi cărţi ascunse, manuscrise, care nu sunt în librării, sau biblioteci publice, spun că în ultimii patru sute de ani au mai apărut încă trei, încă trei Lupi de Foc, până în zilele noastre. Când numărul lor o să fie cât cel al Apostolilor, adică douăsprezece, atunci o să înceapă marea bătălie dintre lupi (lupul văzut ca arhetip al puterilor Nordului, reprezentant al omului european, alb, creştin) şi demoni. Armaghedonul. Sau cel puţin o parte din el. Sfârşitul Lumii, în variantă folclorică europeană, nordică.

Nu credeam că o simplă părere despre limba dacilor poate provoca atâtea reacții din partea domnilor voastre. Ceea ce m-a intristat este că nimeni nu și-a spus părerea proprie ci mă trimeteți de colo-colo la alte articole, unele jalnice, scrise pe subiect, pe net. Cu o excepție. Un țăran. Așa se caracterizează: ”... sunt un țăran, care a trecut pe la Universitate, și acum învăț istoria pe copiii altor țărani!” Țăranul ăsta poate da clasă multora, care se cred mari și tari în istorie. A învățat, nu glumă. Mesajul lui, pe 11 pagini, este plin de trimiteri la Vasile Pârvan, Daicoviciu, Plopșor, Densușianu, Alexandru Busuioceanu, Condurachi, Nestor, Oțetea, Prodan etc. M-a emoționat faptul că una dintre trimiteri era către o comunicare a tatălui meu, din anul 1959, pe când pregătea ”Istoria României”, ”Formarea poporului român”.

Părerea profesorului de istorie este clară: dacii vorbeau o limbă tracică, dar care era din ce în ce mai mult dublată de termeni din latina vulgară. Legăturile dintre republica romana și regatul dac erau destul de strânse și se facea negoț și schimburi comerciale intense. Bunurile, marfurile de la Roma aduceau, odată cu ele și denumirea lor. Să ne amintim că în timpul Republicii dacii aveau un fel de ambasador la Roma și câțiva senatori erau îmbunați cu mult aur să mențină schimburile comerciale. Totul s-a schimbat în timpul Imperiului când romanii au ocupat teritoriile dacice din sudul Dunării, acolo unde dacii se duceau cu oile în transhumanță. Da, spune profesorul de istorie, dacii cunoșteau scrisul, așa spun mulți academicieni și profesori universitari, dar nu era răspândit, probabil doar sacerdoții îl cunoșteau. Un stat centralizat, cum era cel al dacilor, acea nevoie de scris, de înscrisuri! La sfârșit, profesorul de istorie mă întreabă ce știu despre comoara lui Decebal, am căutat-o? Mai mulți dintre domniile voastre mă întreabă cam aceleași lucruri. O să vă răspund.

Da, vă răspund la întrebare, dragi lupi, padawani şi hobbiţi - am fost căutător de comori! Foarte reglementar, cu brevet şi cotizaţie la „Clubul căutătorilor de comori” pe vremea aceea era la Paris şi făcând parte din echipajul prinţului saudit Saad. Eram secund-navigator. Aproape doi ani de zile am căutat comori, în deşert. Nu aur, argint şi pietre preţioase, ci ceva mult mai preţios. Tectite! Aceste „lacrimi ale deşertului”, denumite şi moldavit, erau pasiunea unui unchi al lui Saad, imposibil de bogat, plătea oricât pentru ele. Aşa că Saad, care urma să fie bogat, prin moştenire, îi făcea hatârul unchiului căutând fabuloasele picături de sticlă, probabil produse de fenomene misterioase, sau de căderea vreunui meteorit. Să vitrifici nisipul, trebuie energie şi temperatură, nu glumă! Apoi, la bordul superbului iacht de 33 de metri „Red Barracuda 2”, cel mai rapid vas din lume, la categoria lui, aflat în posesia unui particular, am căutat, timp de câteva luni de zile, pentru recompensa unei societăţi britanice de asigurări, un vas scufundat în Golf. Aia, da, meserie, nu glumă!

Dar ştiu, din corespondenţă, că vă interesează aurul dacilor, comorile ascunse, poate, sub picioarele noastre. O să vă spun, cum v-am promis, o istorie. Adevărată. Am auzit-o şi eu de la marii istorici ai nemului nostru. Iată:

În vara anului 1543 nişte pescari mureşeni şi-au îndreptat luntrea după peşte pe firul Streiului. La un cot al apei, iată, un stejar secular prăvălit în apă; iar printre rădăcini, lucea ceva. Acel ceva erau 40.000 de monede de aur şi vreo douăzeci de sloiuri întregi de aur curat (pepită mare, sau o vînă de minereu foarte pur). S-au bucurat pescarii de asemene noroc, şi-au umplut desagii de aur şi au plecat la Alba Iulia să-l schimbe la negustori pe crăiţari de bronz. Deh, ţărani proşti ! Numai că oamenii stăpînirii au aflat şi i-au pus în fiare pe români, iar aurul l-a confiscat eminenţa sa, cardinalul Manuzzi . De doi dintre pescari nu s-a mai auzit niciodată, nimic, în cel mai bun caz au fost exilaţi în cealaltă parte a Imperiului, probabil în Italia. Al treilea a reuşit să fugă, dar l-a trăsnit sfîrşeala în poarta bisericii şi n-a mai trăit mult, decît să spună sătenilor toată povestea.

Să fi fost vorba de comoara regelui Decebal? De o parte din ea? Istoricul roman Dion Cassius spune că Decebal, anticipînd căderea Sarmisegetusei în faţa lui Traian, a luat o bună parte a tezaurului şi l-a îngropat în albia rîului Sargeţia, după care a lăsat din nouă să curgă apa pe vechiul curs. Romanii au aflat de la Bicilis, care a dezvălui locul ca să-i fie cruţată viaţa. Cassius mai spune că o altă parte a comorii lui Decebal, partea cea mai mare, a fost ascunsă departe, în munţi, în grote ştiute numai de preoţi şi care nu au fost descoperite de romani. Mai era, în plus și marele tezaur al sacerdoţilor, constituit din sfere de aur şi argint. Este cert că romanii au luat o cantitate enormă de aur şi argint din Dacia. Traian a organizat la Roma o sută de zile de serbări, triumf. Pe de altă parte estimări de ultima oră, făcute pe baza evaluării aurului scos de daci din minele din Apuseni cifrează comoara regelui Decebal la o cantitatea uriaşă de mai multe sute de tone de aur. Romanii nu au prădat tot! Paradoxal este că, probabil, comoara rămasă, ascunsă, a regelui Decebal este constituită din monede numite kosoni, şi care nu poartă efigia mîndrului rege dac. Kosonii sunt monede de aur nezimţate, avînd pe o parte un vultur cu o coroană în gheare, iar pe cealaltă parte un senator între doi lictori şi inscripţia, în greacă, KOSON – aceasta dacă luăm în consideraţie varianta istorică oficială care spune că monedele dacice au fost copiate după un denar roman emis de Quintus Caius Brutus între anii 43-42 înainte de Hristos.

Aici o să vă rog să-mi permiteți o paranteză. Este vorba despre datarea istorică. Iată ce am primit de la domnul Varujan Vosganian:

Încă o „victorie” a Europei creștine...

Citesc în ultimul număr din anul 2018 al revistei franțuzești Le Point un articol despre istoria Ierusalimului. Nicăieri, în cronologie, nu mai apar inițialele av.J.C. (avant Jésus-Christ) pentru perioada dinaintea erei creștine sau apr. J.C. (après Jésus-Christ) ori A.D. (Anno Domini) pentru anii erei creștine.

Pe vremea comunismului se inventase pentru era creștină, cu de-a sila, sintagma „era noastră”. Înainte de Christos se socotea „înaintea erei noastre” (î.e.n), iar după Chistos : „era noastră” (e.n.).

Noua cronologie europeană, în schimb, liberă și nesilită de nimeni, abordează cronologiile ca și cum ar privi un termometru: ce este înainte de zero, apare cu... minus. Potrivit revistei Le Point, Iulius Cezar n-a mai murit (asasinat, nota mea) în anul 44 înainte de Christos ci în anul -44. Fondarea Romei (Ab Urbe Condita) a avut loc în -754. Iar Regele David a domnit pe la –1000. Mai minus chiar și decât zeroul absolut al lordului Kelvin. Bănuiesc că, în antichitate, le era, tuturor, foarte frig…”

De aceea, dragii mei lupi, padawani și hobbiți spun, când menționez o dată din antichitate ”înainte de Hristos” clar și să înțeleagă toată lumea. Nu pot să renunț la statutul meu de alb, creștin, european, așa sunt și nimeni și nimic nu mai mă poate schimba, nici măcar un miliard de dolari!

Cu siguranţă că, aurul regelui Decebal, estimat de Club la peste un miliarde de euroi, aşteaptă să fie descoperit de fii poporului ales. Iar tezaurul sacerdoţilor nu cred că va mai fi descoperit vreodată. Aflat într-o peşteră bine ascunsă, a fost pecetluit pentru vecie de cutremure şi alunecări de teren. Chirie pentru speranţă, ofrandă pentru viaţa veşnică a neamului. Oare suntem noi demni de această moștenire?

Fiul lui Dancila a dat BAC-ul la Grup Scolar Videle! Ce nota a putut sa ia...

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI