Editura Evenimentul si Capital

Misterul care a rezistat 164 de ani. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

Radu Ștefănescu
Autor: | | 0 Comentarii | 12054 Vizualizari

Horoscop Vă invit, pentru câteva minute, în HOROSCOPUL LUI DOM PROFESOR, un univers extins. Nu este un horoscop oarecare, repet, este ”horoscopul lui Dom Profesor”. Un altfel de horoscop, în care vă povestesc multe, multe amintiri adevărate, aventuri nepereche în 54 de țări, folclor, mitologie, știri, unele confidențiale, via UE, astrologie popularizată, teorii, știință, inginerie, pilde cu Nastratin Hogea, umor - pe scurt, viața unui om al păcii care a trecut prin multe, prin prea multe, iubitor de adevăr și de sinceritate, mereu în luptă cu răul și cu ticăloșii. Vă salut, după cum vă salutam acum mulți ani, când, cinci ani de zile am fost pe sticlă în fiecare zi, la două televiziuni diferite: Servus, zodiilor!

8 februarie

Horoscop Pe 8 februarie s-au născut Jules Verne, Evangeline Adams, Immanuel Swedenborg, Jack Lemmon, James Dean, John Williams, Emanoil Petruţ, Dorina Drăghici, Carol Corbu, Eugenia Bosânceanu.

Horoscop Pe 8 februarie, în calendarul creștin-ortodox sunt Sf. Mare Mc. Teodor Stratilat, Sf. Prooroc Zaharia şi Sf. surori Marta şi Maria. Nimic în "Kalendar", geto-dacii se luptau cu iarna, pregătindu-se pentru primăvară.

Pentru că este vineri, sfârșit de săptămână de lucru şi, poate, avem mai mult timp, o să vă povestesc o istorie adevărată. Poate este lungă, dar este interesantă, cel puțin așa cred. S-a întâmplat acum exact, dar exact, 164 de ani. O enigmă adevărată, care şi astăzi mai rezistă, nu s-a găsit, până acum, nicio explicaţie valabilă! Eu am o explicaţie, pe care o păstrez pentru cartea pe care nu o s-o scriu niciodată! Dar domniile voastre, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, puteţi să găsiţi o explicaţie?

S-a întâmplat acum, repet, exact 164 de ani în Sudul Angliei. Este vorba de celebra enigmă a "Urmelor Diavolului din Devon"!

În noaptea de 7 spre 8 februarie 1855 a nins abundent în Devonshire, din sudul Angliei; fulgii de zăpadă au început să cadă în jurul orei opt seara şi s-au oprit puţin după miezul nopţii.

În ziua următore, 8 februarie, la ora şase dimineaţa, un brutar pe nume Henry Pilk iese din casa sa din orăşelul Topsham, ca să coaca pîinea, brioşele şi cornurile pentru micul dejun. Brutarul admiră curtea, acoperită de o pătură scînteietore şi pură de zăpadă, fără absolut nici o urmă. Totuşi, prima impresie a brutarului este falsă; în curtea casei sale sunt urme pe zăpadă, care încep din dreptul gardului de lemn înalt de doi metri, se apropie de brutărie şi apoi se pierd din nou în dreptul gardului. Ar părea că sunt urmele unor mici potcoave, sau copite. "Un poney" , se gîndeşte Pilk, dar apoi este surprins de faptul că fiecare dintre micile copite este strict pe aceiaşi linie. Brutarul pune, însă, datoria înaintea curiozităţii şi pleacă la cuptorul său. Vinde pîinea pentru micul dejun şi discută cu clienţii şi vecinii săi despre ciudatele urme pe care le-a văzut.

Englezii au o mare înclinaţie către vînătoare şi explorare, iar cei din Topsham nu fac excepţie. Aşa încît, în mai putin de o oră, în curtea brutăriei se strîng mai mulţi oameni, dornici să descopere misterioasele urme. Nu lispsesc nici primarul, nici poliţaiul. Grupul îl include şi pe Albert Brailford, învăţătorul din localitate, o persoană onorabilă de o integritate absolută şi care a depus ulterior la Royal Society (Royal Society of London for the Promotion of Natural Knowledge) un raport, o mărturie scrisă şi parafată de vreo treizeci de martori, despre toată întîmplarea.

Se constată că urmele au forma unor potcoave, sunt lungi de zece centimetri şi late de şase centimetri, cu o lăţime, uniformă de trei centimetri pe toată circumferinţa potcoavei ; distanţa dintre două urme era strict şi constant de 8 inci, adică vreo 20 de centimetri şi erau strict dispuse pe aceiaşi linie. Urmele se continuau şi în afara brutăriei. Spre surprinderea crescîndă a grupului care se mărea la fiecare moment cu noi membri, mai toate casele din Topsham aveau în curţi sau grădini urmele cele misterioase. Se părea că nici un obstacol nu le putea opri. Cînd grupul ajunge însă în faţa unui zid din piatră înalt de patru metri, strigătele şi glumele încetează brusc. Urmele treceau prin zid, apărînd de o parte şi de alta al peretelui de piatră, iar zăpada de pe creastă era absolut intactă. Grupul începe să murmure: numai Diavolul însuşi putea face asemenea ispravă! Şi apoi, nu Diavolul are copite?!

Detaşamentul se risipeşte imediat, dar spre lauda spiritului de aventură britanic, se reface peste un sfert de oră, de data asta compus aproape exclusiv din bărbaţi înarmaţi pînă în dinţi şi gata să facă faţă oricărei situaţii. Rezulta, după ce grupul cotrobăie tot oraşul, că urmele duceau într-o singură direcţie, dar nu treceau niciodată de două ori prin acelaşi punct, abătîndu-se în stînga sau în dreapta ca şi cum creatura ar fi fost curioasă să vadă diferitele puncte ale localităţii. În timp ce locuitorii din Topsham încep urmărirea peste cîmpuri şi prin grădini, alte comunităţi descoperă urme similare. Vin veşti din Torquay, Newton, Teignmouth, Luscombe, Dawlish, Powderham, Totnes şi din încă alte multe localităţi. În seara zilei de 8 februarie 1855, punînd cap la cap informaţiile, apare concluzia incredibilă că o făptură, sau un grup de făpturi necunoscute, călcînd pe un fel de copite, a lăsat ciudatele urme pe fantastica lungime de 97 de mile terestre, avînd ca limită nord oraşul Topsham şi ajungînd în cel mai sudic punct la Totnes. Urmele se găseau peste tot, pe străzi, prin curţi, pe acoperişuri, pe cîmp, prin grădini. Extraordinar este faptul că niciun obstacol nu întrerupea şirul liniar al urmelor pe zăpadă. La Mamhead, medicul local, pe nume Benson, care de asemenea a făcut un raport scris căte Royal Society, urmărind urmele, constată că apar de o parte şi de alta a unei căpiţe de fîn înalte de şase metri, complet îmbrăcată în zăpadă. Nu erau semne că cidata făptură ar fi trecut prin, pe sub, sau călcînd peste căpiţă. Totuşi, urmele erau acolo, clare, pe zăpada imaculată, ca şi cînd făptura ar fi devenit brusc imaterială la trecerea prin căpiţă, sau ar fi făcut un pas uriaş. Ceea ce surprindea era regularitatea strictă a urmelor, fiecare pas măsura fix 20 de centimetri. Fiinţa respectivă, dacă a fost vorba de o fiinţă, nu se grăbise, nu sărise, nu se oprise, nu se împiedicase niciodată pe parcursul celor aprope o sută de mile ale urmelor.

În plin cîmp, doi esquires, mici proprietari de pământuri şi reputaţi vînători, urmăresc urmele cu îndemînare, ţinînd la îndemînă carabinele Express cu două focuri. Brusc şirul copitelor dispare ca să reapară jumătate de milă mai departe pe acoperişul unei ferme singuratice. Cei doi vînători se uită unul la altul "prietene, astfel de vînat nu am mai urmărit noi niciodată", îşi freaca a mirare bărbiile şi se întorc acasă uitîndu-se cu mare atenţie în toate părţile. "Brusc, din vînători am devenit vînat - am simţit că urmele acelea reprezentau o forţă care depăşea înţelegerea" - aveau să declare mai tîrziu cei doi boieraşi din Devonshire. Între Powderham şi Lympstone este estuarul rîului Exe, larg de două mile, cam trei kilometri şi jumătate, care, la acea dată, nu era îngheţat. Urmele misterioase duc pe ţărmul de vest al estuarului, dispar la limita apei, ca să apară din nou pe malul estic, urmînd strict aceiaşi direcţie, de la Topsham la Totnes. Creatura pare să fi înotat sau sa fi zburat peste întinderea de apă. Acelaşi lucru se repetă la estuarul Teignmouth, şase mile mai la sud, unde de asemenea urmele dispar în apă ca să apară, ca pe aţă, pe malul opus.

Echipele înarmate urmăresc şirul copitelor fără dificultate; după cum afirmă vînătorii şi fermierii care le-au văzut - urmele nu puteau fi confundate cu alte semne lăsate pe zăpadă de animale sau păsări, fiind absolut diferite, ciudate şi străine.

În timpul căutării din ziua de 8 februarie 1855 cel puţin o persoană era să plătescă cu viaţa vînătorea Diavolului. De exemplu, în satul Woodbury trăia Daniel Plumer, cunoscut ca Daft Danny, idiotul inofensiv al satului. Obişnuia să se îmbrace în zdrenţe de piele şi fulgi de pasăre, ba uneori chiar cu aripi întregi de păsări. Sătenii îl priveu cu simpatie şi pentru că era inofensiv îl lăsau să sară şi să chiuie. Cei 30 de orăşeni înarmaţi din Topsham nu ştiau acest lucru. Urmărind semnele pe zăpadă au dat peste Daft Danny care tocmai răcnea ca un tigru şi ţopăia ca un păun. Primul lucru care l-au făcut cei plecaţi în căutarea Diavolului a fost să pună puştile la ochi şi să tragă în făptura alcătuită din pene şi piele care zburătăcea în faţa lor. Din fericire niciunul dintre faimoşii vînători nu şi-a atins ţinta, iar pînă să tragă a doua oară a apărut magistratul local Bartholomew, care a lămurit lucrurile, şi bineînţeles, a alcătuit un raport scris al întîmplării. Pe seară tot parcursul amintit era bătut de grupuri de oameni înarmaţi, de ştafete călare şi de poliţişti care încercau să pună ordine în debandada generală. S-au înregistrat mai multe reclamaţii pentru încălcarea proprietăţii, dar au fost retrase după ce şefii echipelor respective şi-au cerut scuze proprietarilor, adăugănd, ca şi cînd ar fi fost vorba de un caz de forţă majoră: "era pe cînd oamenii au pornit să-l urmărească şi să-l vîneze pe Diavol!"

Apar şi primele poveşti de vânători şi zvonuri gogonate. O echipă din Luscombe, formată mai ales din tineri, jura că a văzut urmele lucind cu o lumină ca de tăciune aprins. Alţii spuneau cu convingere că au auzit rîsete diabolice rostogolindu-se peste cîmpiile înzăpezite. Iar unii erau absolut siguri că au văzut o umbră uriaşă, cu două coarne, peste vechiul castel de la Powderham.

Dacă în timpul zilei ideea că Diavolul mărşăluise o sută de mile în cîteva ore putea fi acceptată ca o ipoteză de lucru, de vânătoare, nu la fel de simple pareau lucrurile la căderea nopţii. Oamenii s-au baricadat în case, aprinzînd cît mai multe lumânări şi, pîndind de la ferestre, cu armele în mîini, orice mişcare suspectă. Pe străzi şi drumuri patrulau două companii de soldaţi din garnizoana de la Exeter. Zadarnic însă, fenomenul nu se mai repetă, nimic nu tulbură liniştea nopţii. Este de prisos să menţionăm că toate patrulele militarilor nu au dat de nimic. A fost o noapte caldă şi înstelată, cum sunt multe în gloriosul Devonshire. În ziua următoare, 9 februarie, zăpada era pe cale să se topescă, iar urmele nu se mai cunoşteau.

Ce făptură, ce creatură a lăsat acele urme? Ce atribute avea pentru a depăşi obstacolele în felul în care a făcut-o? Cu ce scop? La inceput, numai cei din Devon îşi puneau întrebări. În scurt timp, toată Marea Britanie, ca apoi să devină o enigmă mondială. Presa, după ce verifică bine informaţiile, era pe timpul când presa era presă, nu o glumă cu ”fake news”, prezintă faptele, furnizînd şi unele explicaţii. Apar articole la 16 februarie în prestigiosul " TheTimes", la 29 februarie în "Brighton Guardian"; la 24 februarie, 3 şi 10 martie apare subiectul urmelor pe zăpadă în "Illustrated London News". Din nou apare un articol, la 6 martie în "The Times". Ştirile sunt reluate peste ocean şi pe continent. Se publică sute de articole pe tema urmelor Diavolului, se scriu zeci de cărţi. Se poartă o corespondenţă uriaşă, majoritatea fiind îndreptată către ziarele în cauză dar şi către "Royal Society".

Reiese că urmele de copite pe zăpadă din Sudul Angliei nu sunt unice. Acelaşi tip de copite liniare sunt descrise de navigatorul islandez Bjom Heriolfson, care le-a observat pe coasta Labradorului în anul 1001; el botează animalul care a făcut acele urme pe zăpadă "unipod", dar arată că nu a văzut niciunul. Un faimos explorator polar, Sir James Ross, descoperă urme liniare de copite pe zăpada îndepărtatei şi inospitalierei insule Kerguelen, în Antarctica, în luna mai a anului 1840; pe insulă nu exista nicio formă de viaţă. Un naturalist rus afirma că asemenea urme ciudate se întîlnesc extrem de rar în Galiţia, fiind considerate de loclanici (ca şi de cei din Devon) ca aparţinînd Diavolului. Cine întîlneşte astfel de urme, îşi face repede trei cruci şi se duce pe drumul cel mai scurt la biserică, avînd mare grijă să nu treacă peste şirul urmelor.

Dancila i-a dat LOVITURA lui Klaus Iohannis! Presedinte a rabufnit! Sar scantei pe scena politica

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Horoscop

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI