Ultramediatizatul Gigi Becali nu e nici pe departe cel mai important român, iar tevatura provocată în jurul procesului său e de toată jena.
N-aş fi ezitat nicio clipă să ignor această telenovelă vulgară, în cazul în care circul grotesc nu s-ar fi mutat, de ieri-dimineaţă, pe strada pe care locuiesc. Mai precis, mahalaua a ajuns pe Bulevardul Unirii, la Tribunalul Bucureşti, fostul magazin Junior, aşa cum îl ştiu cei care stau în oraş de mai multă vreme.
Dacă permiteţi o confesiune, în afară de faptul că e în buricul târgului, e greu să identific vreun mare avantaj în a avea domiciliul pe Bulevardul Unirii. Ca bucureştean, aş zice că mai degrabă e o ruşine să te bucuri de felul în care a triumfat socialismul pe această arteră cu fântâni coclite şi vegheată de fosta Casă a Poporului. Blocurile sunt urâte, iar la parter au aproape numai bănci, ceea ce nu e atât de rău, în schimb, e un dezastru pentru aprovizionare. Dacă ai rămas fără apă sau pâine, fie că e zi, fie că e noapte, trebuie să te duci ori până pe Alba-Iulia, ori, hăt, pe Nerva Traian, unde e un non-stop de fiţe. În plus, de când dă ghiocelul şi până la prima burniţă, motocicliştii iau bulevardul drept pistă de curse - în ultimii ani, am văzut un singur echipaj de poliţie care să-i pândească pe vitezomani.
Totodată, traficul pe bulevard e infernal, autobuzele concurează melcii, şi dacă e lumea în concedii, şi dacă e criză. Mă simt penibil când trec zilnic pe lângă groapa imensă care se cască de douăzeci de ani pe una dintre laturile bulevardului şi mă gândesc că n-am fost în stare nici măcar s-o astupăm, darmite să construim ceva în loc. Tot pe-acolo e o alveolă care mă face să mă simt ruşinat că asemenea lucruri se pot petrece într-un stat din Uniunea Europeană, deoarece e tradiţionalul punct de întâlnire al intoleranţilor care vor să destrame, cu pumni şi bucăţi de caldarâm, marşul minorităţilor sexuale.
Ceva mai sus pe bulevard e Biblioteca Naţională, care mai poartă pe frontispiciu anul 1989. De atunci, scheletul a folosit ca amplasament al unei echipe de filmare, care întâi l-a afumat, apoi l-a văruit şi cam atât. De câteva zile, nişte agregate sparg de zor zidurile, semn că, în nici cinci ani, peisajul Capitalei se va îmbogăţi cu un nou aşezământ cultural de tip mall.
La etajele superioare ale ciuruitei Biblioteci Naţionale au apărut ieri nişte pierdevară, probabil, dintre cei care doreau să asiste - însă n-au mai prins loc - la „spectacolul anului” de pe rândurile din faţă, adică de pe treptele Tribunalului Bucureşti.
E dezgustător că asemenea manifestări periferice au avut loc în plin centru al oraşului. Şi că televiziunile au transformat într-un reality-show, care ameninţă să isterizeze o naţie întreagă, desfăşurarea unui „meci decisiv”, cum a titrat ieri un post de televiziune, ce nu e deloc un capăt de ţară. Sincer, decât să despicăm firul în patru în ceea ce priveşte cazul unei maşini furate, n-ar fi mai bine să ne pese de locul în care trăim? Eu, bunăoară, am început să mă uit lung la cei care vor să parcheze pe spaţiul verde.
CITIŢI ŞI:
- Geoană se solidarizează cu mişcarea „Free Gigi”
- Gigi Becali a încăput pe mâna „călăului” lui Vîntu
- „Becali non-stop” la televiziunile de ştiri, trei zile consecutiv
- A cules toată ziua „roadele” pomenilor făcute
- EDITORIALUL EVZ: Patriciu îi arată lui Crin cum se face
- SENATUL EVZ: Justiţia şi poporul de la Maglavit
- Becali: "Am ajuns aici pentru că am fost un om bun"
- Preoţii din Pipera: „Ne-am rugat pentru stăpânire, dar şi pentru Gigi”
- Arestarea latifundiarului, speculată electoral de Geoană şi de Antonescu
Recomandările noastre
