După '90 i-ar fi plăcut să fiu bodyguardul unei celebrităţi. Sau poate să fie în trupele speciale. În armată, poate. Dacă n-ar fi existat fotbalul, i-ar fi plăcut să lucreze în poliţie…Helmuth Duckadam, "eroul de la Sevilla", cel pe care cu toţii credeam că îl cunoaştem foarte bine, surprinde cu declaraţii în exclusivitate. Duckadam a vorbit, în cadrul campaniei "Rock FM dă un chopper unui mare rocker", atât despre senzaţionalul meci de fotbal din 1986 de la Sevilla, cât şi despre faptul că în prezent banul a luat faţa plăcerii de a juca fotbal…
În primul rând, a visat să joace la UTA! "UTA era şi este încă echipa fanion a Aradului şi visul meu a fost să joc la UTA". Sigur, nu s-a gândit sau nu a visat că va ajunge atât de departe, "că voi ajunge într-o zi la Steaua şi la echipa naţională şi să câştig şi Liga Campionilor". A ales Steaua pentru că voia armată uşoară Şi-a împlinit visul cu UTA. "După câţiva ani, am reuşit să mă transfer la Steaua. Cred că am făcut o alegere bună, deoarece în acea perioadă am avut două oferte: ori Steaua Bucureşti, ori Universitatea Craiova, care era atunci în vogă. Universitatea era chiar peste Steaua în acel moment, dar am ales Steaua tocmai pentru că mi-am dorit să fac şi o armată uşoară şi era perioada în care trebuia să mă încorporez". Duckadam crede că puţin noroc în viaţă poate aduce împlinirea viselor. "Însă dacă visezi să ai iahtul patronului de la Chelsea, cred că nu vei reuşi". Puţini sunt cei care ştiu că fostul portar de aur al României a lucrat şapte ani în cadrul poliţiei de frontieră. Ce ar fi făcut dacă n-ar fi existat fotbalul? "Mi-ar fi plăcut să lucrez în poliţie, visul oricărui copil cred că este să fie miliţian, poliţist". Un aşa stelist ca el să-şi dorească să lucreze în…miliţie? "Sigur, în acea perioadă când eram tânăr, nu erau aceste job-uri de bodyguard... Sigur, după '90 mi-ar fi plăcut să fiu un bodyguard, bine, la o celebritate mă gândeam. Sunt un tip foarte disciplinat şi mi-ar fi plăcut. Sigur şi în armată, poate, trupele speciale sau ceva de genul acesta". Banul versus fotbal De ce nu se mai face performanţă astăzi în fotbal? "Am declarat-o chiar zilele trecute şi, cu siguranţă, nu m-am făcut prea iubit printre jucătorii de la Steaua sau alţi jucători de la alte echipe: din păcate, banul a luat faţa plăcerii de a juca fotbal. Sigur că este normal că orice jucător să îşi dorească să îşi asigure un viitor, traiul de mâine, al familiei, dar cred că a dispărut acea placere de a juca fotbal doar de dragul de a juca şi de a demonstra că eşti un jucător bun şi că arăţi acelor spectatori care plătesc să vină să te vadă că ştii fotbal. Din păcate, mai nou, se joacă doar pentru bani, dragostea sau ataşamentul faţă de un club sau altul nu mai există şi atunci sigur că apar acele întâmplări cum am păţit şi noi la întoarcerea de la Timişoara, când suporterii strigau la jucători că sunt doar mercenari. Din păcate, în mare parte au dreptate". Cum era recompensat pentru o victorie? De exemplu, cum a fost recompensat la cea mai mare victorie, cea de la Sevilla? "Am încercat, pe lângă fotbal, să fac o facultate şi majoritatea dintre noi au făcut o academie militară tehnică. Visul de a călători în străinătate se putea realiza doar prin fotbal şi la un nivel înalt, iar recompensele erau mai mult simbolice. Când auzi astăzi ce sume se vehiculează în fotbal, te apucă ameţeala. Atunci un salariu la armată, al unui colonel era în jur de 4.000 - 5.000 de lei, iar noi câştigam, dacă câştigam toate jocurile, că eram premiaţi în funcţie de ce câştigam, ajungeam în jur de 10000 - 12.000 - 14000 de lei într-o lună foarte bună, deci trei salarii practic. Ceea ce astăzi, cu siguranţă, nu se mai compară". Un Aro din stocul vechi Se spune că după finala de la Sevilla, a primit un Aro…"L-am primit, dar după câteva luni, pentru că s-a tot tergiversat. Ni s-a promis o Dacie, după aceea Aro şi cu siguranţă, când ni s-a promis acea masină, toţi ne aşteptam să ne dea o maşină nouă. Din păcate, nu ne-a oferit o maşină nouă ci una din stocul armatei. Sigur, se puteau vinde destul de bine în perioada aceea. Se căutau aceste maşini de către ciobani care le foloseau în diferite scopuri, dar acea maşină era din stocul armatei, erau maşini vechi. Eu chiar am vândut-o la cineva de la lângă Arad, la Pecica, şi trebuia să vină omul la Bucureşti să facem actele. Eu am cerut un anumit preţ şi, când a ajuns în Bucureşti, zice <dom'le,>". Duckadam mai spune că întotdeauna i-au plăcut "portarii care apără ce trebuie să apere. Dacă reuşeşte să apere şi o minge extraordinară, cu atât mai mult. Portarii constanţi în meciuri". Ce mai poate spune după ce s-au spus atâtea deja, de-a lungul anilor, despre seara aceea senzatională din 1986 de la Sevilla? "Noi am plecat încrezători la Sevilla să jucăm acel meci cu Barcelona. În primul rând, noi am vrut să jucăm, să arătăm că şi jucătorii din România ştiu să joace fotbal, sigur prea puţini eram atât de optimişti încât să credem că putem să-i învingem chiar pe pământ spaniol. Atmosfera a fost frumoasă, cu foarte mulţi spectatori, dar noi ne-am mai confruntat cu asemenea partide şi ţin minte un cuplaj pe 23 August, când am jucat în faţa a 100.000 de oameni, când s-au rupt gardurile şi, practic, pe pistă era om lângă om. Deci vă daţi seama că din punctul ăsta de vedere nu am fost copleşiţi. Ne ştiam valoarea şi, sigur, cum meciul înainta în timp, ne-am dat seama că suntem tot mai aproape de o şansă, de o mare realizare. şi atunci când am ajuns la prelungiri şi am reuşit să trecem şi de ele fără a lua gol, ca tot românul ne-am gândit că o să ne înecăm din nou la mal". Trei condiţii obligatorii Duckadam subliniază că e foarte importantă prima lovitură, dacă reuşeşti să o ghiceşti: "Eu am avut inspiraţie la Sevilla, că am ghicit prima lovitură şi după aceea a intervenit, cel puţin în situaţia mea de atunci, un joc psihologic, pentru că m-am pus în situaţia jucătorului care execută, pentru că îmi plăcea şi mie să execut la antrenamente lovituri la unsprezece metri. şi văzând că portarul Uruti apărase una pe stânga de la Majaru şi una pe dreapta de la Boloni, era logic că jucătorii au urmărit aceste penaltiuri. şi atunci, dacă eu am apărat una pe dreapta, jucătorul s-a gândit, logic, că acum încearcă în stânga portarul, deci trag în dreapta. Că am ghicit colţul este una, iar să o aperi este cu totul altceva. A doua lovitură a fost foarte bine executată şi mie, care îmi plăcea să stăm după antrenamente să exersăm aceste lovituri de la unsprezece metri, eram şi pregătit pentru a le apăra. Cea de-a treia lovitură a lui Pichi Alonso a fost cea mai simplă, că am şi plecat înainte cu mult, pentru că era logic că jucătorul gândeşte: <după>. La a patra a fost o loterie. Ce fac? Merg şi a patra pe dreapta sau merg pe stânga? şi am ales bine". Există trei condiţii obligatorii pentru a face performanţă în sport. "În primul rând, să îţi placă, deci să îl faci de plăcere. Să ai un talent de la natură. şi a treia, seriozitate în a continua şi a face acest din acest sport o meserie, o artă". Poate tocmai de aceea Duckadam rămâne unul dintre cei pe care românii îi amintesc atunci când spun că sunt mândri că sunt români!
De ce n-a rămas în America Când a fost în State, americanii nu l-au recunoscut. "Americanii nu recunosc pe nimeni... Eu am stat în Arizona. Şi acum fosta soţie şi fiica mea locuiesc acolo. Acolo mai mult fotbalul american este la modă şi, ce m-a surprins, fotbalul feminin foarte mult. Nici măcar nu au echipă de forbal masculin acolo în Phoenix, Arizona. În prima perioadă a fost foarte plăcut, bine că nu mă recunoaşte nimeni, dar după o lună mă gândeam "Măi, aici chiar că nu mă recunoaşte nimeni. Ia să merg acasa. America e o ţară superbă şi le spun tuturor prietenilor şi cunoştinţelor mele că, dacă nu ai văzut America, nu ai văzut nimic din lumea asta. Probabil că există şi o vârstă la care poţi să te stabileşti în America. Eu am avut o vârstă mai înaintată plus problemele pe care le am braţ şi îmi era foarte greu să iau viaţa de la început, să îmi caut un serviciu bun cu care să pot asigura traiul familiei. Am încercat, dar nu s-a legat". <iframe width="633" height="315" src="http://www.youtube.com/embed/62r4xPxV5t0" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>