După ce, ieri, aţi citit despre cele mai populare sporturi din nordul şi centrul Europei, astăzi, evz.ro vă invită să descoperiţi sporturile care atrag cei mai mulţi spectatori pe arenele vest-europene.

Galezii şi cultul grămezii Rugby-ul a ajuns în Ţara Galilor la mijlocul secolului 19, iar primul club (Neath) a fost fondat în 1871. Rugby-ul nu este doar un sport în Ţara Galilor, ci parte a culturii naţionale galeze. După mai multe înfrângeri în faţa marilor rivali englezi,  în primele decenii ale secolului 20, galezii şi-au început dominaţia în turneul celor patru şi, mai târziu, al celor cinci naţiuni. Între anii 1900 şi 1914, echipa Ţării Galilor a câştigat trofeul de şase ori, reuşind, în acelaşi timp şi trei Grand Slam-uri.

Până în prezent, Ţara Galilor a câştigat de 24 de ori celebra competiţie a emisferei nordice, numită acum Turneul celor şase naţiuni, fiind la un singur succes distanţă de recordul de victorii deţinut de echipa Angliei. Galezii sunt, de asemenea, cei mai recenţi câştigători ai turneului.

Popularitatea sportului se datorează în principal rădăcinilor adânci pe care acesta le-a prins în Ţara Galilor - timp de o aproape jumătate de secol, înainte de trecerea sportului la profesionism, fiecare sat sau oraş din Ţara Galilor avea cel puţin o echipă înscrisă în competiţiile naţionale. Conform statisticilor publicate de Federaţia Internaţională de Rugby (IRB), în prezent, în Ţara Galilor există 239 de cluburi profesioniste de rugby, 69.073 de jucători şi 2321 de arbitrii omologaţi.

Irlanda, ţara sporturilor gaelice

Fotbalul gaelic sau peil, în limba irlandezilor, este o formă mutantă a fotbalului jucată în Irlanda. Sportul pune faţă în faţă două echipe de câte 15 jucători pe un teren asemănător celui de fotbal, însă cu două porţi în formă de H. Scopul este ca jucătorii să trimită mingea, cu mâna sau cu piciorul, în poarta adversă sau printre cele două buturi de deasupra ei.

Fotbalul irlandez este condus de Asociaţia Atletică Gaelică (GAA), o organizaţie care interzice profesionismul. Jocul îşi trage originile din forma antică a jocului irlandez caid, care datează din Evul Mediu. Regulile moderne ale sportului au fost instituite în 1886.

Alături de fotbalul gaelic, în Iralnda există alte câteva sporturi care merită amintite. GAA organizează anual competiţii de hurling – o formă irlandeză a fotbalului pe iarbă -, handbal gaelic – un sport similar squash-ului – şi rounders – o formă străveche a baseball-ului.

În kilturi pe gheaţă

Scoţia este ţara unde a fost inventat curlingul şi, chiar dacă sportul nu se bucură de popularitatea pe care o are în Canada, scoţienii sunt europenii cei mai pasionaţi de acest sport. Două echipe, compuse din câte patru jucători, trimit, pe rând, câte o bucată de granit lustruit de-a lungul unui culoar de gheaţă către o ţintă. De asemenea, doi jucători, curăţă gheaţa înaintea pietrei pentru a-i da cursul dorit.

Jocul are origini foarte vechi, prima referinţă a practicării curlingului datând din 1541. Sportul a intrat în calendarul olimpic în 1924, însă abia la Jocurile Olimpice de la Nagano, din 1998, a primit dreptul de competiţie cu drepturi depline.

Echipa masculină de curling a Scoţiei a câştigat de patru ori medalia de aur a campionatelor mondiale, fiind totuşi foarte departe de formaţia Canadei, care are în palmares 31. În competiţiile feminine, Scoţia a triumfat o singură dată, în timp ce sportivele din Canada au 15 succese.

Anglia, între criket şi snooker

Cricketul a fost inventat în Anglia, fiind atât sportul naţional al englezilor, cât şi cel mai popular sport de vară din această ţară. Pe lângă miile de echipe formate din amatori, în Marea Britanie sunt 18 cluburi profesioniste de cricket, 17 dintre ele provenind din Anglia şi unul singur din Ţara Galilor.

În fiecare vară, două echipe străine vizitează Anglia pentru o serie de şapte meciuri test. Cel mai mare rival al echipei Angliei este Australia, alături de care se luptă pentru victorie în The Ashes, unul dintre cele mai cunoscute trofee ale sportului britanic.

Alături de cricket, snookerul este un sport foarte popular în Anglia. Sportul a fost inventat în India de ofiţerii armatei britanice, la sfârşitul secolului 19. Cuvântul snooker are origini militare, fiind termenul argotic pentru cadeţi sau personal militar lipsit de experienţă.

Primul campionat mondial de snooker a avut loc în 1927. Cel mai titrat jucător din istoria sportului este scoţianul Stephen Hendry, cu şapte succese, el fiind urmat, de englezul Steve Davis şi galezul Ray Reardon, fiecare cu câte şase victorii la Campionatul Mondial.

Cu crosa prin iarba olandeză

Hocheiul de iarbă este unul dintre cele mai populare sporturi din Olanda. Federaţia olandeză de specialitate a fost fondată în urmă cu 110 ani. În prezent, peste 200.000 de olandezi practică acest sport.

Echipa feminină de hochei pe iarbă a Olandei este cea mai titrată din istoria acestui sport, câştigând două titluri olimpice şi opt Cupe Mondiale. Tot două titluri olimpice are în palmares şi echipa masculină,  însă hocheiştii batavi au triumfat doar de trei ori la Cupa Mondială, fiind la doar un succes în spatele Pakistanului.

Francezii, belgienii şi luxemburghezii, sub vraja ciclismului

 Începând cu anul 1903, aproape în fiecare lună iulie, în Franţa, trei săptămâni sunt dedicate ciclismului. Turul Franţei este cea mai de succes competiţie ciclistică din lume. Primul câştigător al competiţiei a fost italiano-francezul Maurice Garin, însă cei mai cunoscuţi rutieri din Hexagon sunt Jaques Anquetil şi mai ales Bernard Hinault, fiecare cu câte cinci tricouri galbene câştigate.  

Chiar dacă “Marea Buclă” travesează deseori Belgia, cea mai importantă competiţie ciclistică din această ţară. Popularitatea ridicată a ciclismului în Belgia se datorează, în principal, unui singur om. Eddy Merckx este cel mai de succes rutier belgian şi unul dintre cei mai mari campioni ai ciclismului de şosea. Cvintuplu câştigător al Turului Franţei şi al Turului Italiei, Merckx a fost numit de revista franceză Velo drept “cel mai complet rutier pe care l-a avut ciclismul”.

Alături de victoriile din Franţa şi Italia, între 1968 şi 1974, belgianul a câştigat trei titluri mondiale, un Tur al Spaniei şi a deţinut recordul orei. În prezent, cel mai puternic rutier belgian este Tom Boonen, cammpion mondial în 2005 şi cel mai bun sprinter în ediţia din 2007 a Turului Franţei.

În micuţul ducat luxemburghez, ciclismul joacă un rol central în cultura sportivă a ţării. De-a lungul timpului mai mulţi ciclicşti din Luxemburg au reuşit să câştige competiţii internaţionale importante,  Nicolas Franz, Charly Gaul şi Francois Faber reuşind să câştige Turul Franţei, Franz triumfând în două rânduri. În present, Luxemburgul este reprezentată în ProTour de patru rutieri – Kim Kirchen, Benoit Joachim şi fraţii Schleck, Andy şi Frank.

Sâmbăta viitoare, citiţi pe evz.ro despre sporturile din sudul Europei.

CITIŢI ŞI:

Harta sportivă a Europei - Partea I