Guvernul lui Mița Biciclista

Guvernul lui Mița Biciclista

Sînt atîtea de făcut! exclama pe jumătate bucuros, pe jumătate îngrijorat Mihail Kogălniceanu referindu-se la domnia lui Cuza.

Același lucru ar fi trebuit să-și spună și miniștrii Guvernului Orban în prima zi după investire, cînd s-au așezat la biroul de demnitar.

Sînt atîtea de făcut!

Și nu deoarece demnitarii liberali s-ar fi confrunta cu cine știe ce moștenire dezastruoasă, ci pentru că în România mentalității arendășești un ministru trebuie să trudească de dimineață pînă seara pentru a da gata pînă și proiectul unui capăt de ață. De aceea, miniștrii sînt imaginați de Popor în ipostaza mamei lui Nică a lui Ștefan a Petrei, Nu-și vedea capul de treburi. Și dacă au atîtea pe cap, dacă trebuie să alerge în dreapta și-n stînga pentru a rezolva nu de puține ori fleacuri, dar fleacuri de care depinde înfăptuirea a ceva din miile de probleme care stau în fața unui ministru, e de la sine înțeles că demnitarii Guvernului Orban n-au timp de năzdrăvănii.

Sînt miniștri care, de la investirea Guvernului, n-au apărut la televizor la orice oră din zi și din noapte, n-au flecărit cu ziariștii, meditînd cu voce tare, nu s-au dat în spectacol pe facebook sau pe site-uri mai mult sau mai puțin plătite. Sînt sigur că n-au avut timp pentru așa ceva.

Sînt însă și miniștri care au reușit, după nici trei luni de la investire, să se fixeze în opinia publică în postura de Mița Biciclista. Pe numele ei Maria Mihăescu, Mița Biciclista a rămas în cultura urbană ca întruchiparea persoanei care ține cu orice preț să iasă în evidență, să se vorbească despre ea prin ieșiri.

S-ar putea face chiar un top al miniștrilor de tip Mița Biciclista din Guvernul Orban, miniștri care în loc să muncească în tăcere și să devină subiect de expunere publică doar cînd au făcut ceva sau cînd au de gînd să facă ceva, se țin de șotii, de pozne, astfel încît la auzul numelor lor toată lumea pufnește în rîs, iar la apariția lor își dă coate.

  1. Pe primul loc în Topul miniștrilor tip Mița Biclista e neîndoielnic Violeta Alexandru. Pe vremea mea, despre cîte o activistă catastrofală, se spunea Cine dracu o ține în brațe? Cine dracu o ține în brațe pe Violeta Alexandru? E adevărat ce se șușotește în pauzele de publicitate de la televiziuni? Nu trece o zi de la Dumnezeu să nu aflăm, din presă de o șotie, de o năzdrăvănie pusă la cale de mintea hai-huie a acestei persoane care i-a fost vîrîtă pe gît și lui Dacian Cioloș. Ultima ei ispravă a fost decizia istorică de a-și concedia liftiera, pe motiv că ea poate apăsa pe lift și singură. Nu decizia de a fi un om normal stupefiază aici, în cazul Violetei Alexandru, ci cotcodăcitul triumfător de găină care a făcut un ou și culmea nu unul de aur.

  2. De Monica Anisie, ministrul Educației, inutil să mai precizez ce o desemnează să fie trecută în topul Mița Biciclista. În istoria postdecembristă de tot rîsul va rămîne secvența în care cuconița trage cu urechea la ușa clasei, în văzul camerelor de vederi, înflorită într-un zîmbet deșucheat, de parcă auzea de dincolo de lemn gîfîituri de dormitor și nu vorbele unei învățătoare. CV-ul o dezvălui pe Monica Anisie ca fiind la bază profesoară. Slavă Domnului că nu îi sîntem elevi! Cum o fi arătat orele de clasă ale cuconiței care cere „ca în toate școlile din România fiecare copil să citească 20 minute pe zi”? S-a uitat distinsa în oglindă după ce a scris această propunere ca să vadă dacă n-are cumva ochii tulburi? Cum adică să citească 20 de minute pe zi? Cînd și cum? Și mai ales ce?

  3. Pe locul trei e Florin Cîțu, ministrul Finanțelor, cel care a debutat ca ministru cu o cugetare de Dus cu Pluta despre existența a două bugete de stat paralele. Unul în execuție și unul ținut în sertare. Cotcodăcelile lui Florin Cîțu au costat România sute de milioane de euro. Și o să mai coste.

Aceștia sînt membri ai Guvernului Mai mult decît al Meu al lui Klaus Iohannis.

Nu mă miră.

Nici unul n-o întrece în materie de Mița Biciclista pe Răvășitoarea!