Puţine ediţii ale festivalului au avut câştigători atât de controversaţi şi pelicule atât de slabe ca aceea cu numărul 63.
Juriul prezidat de Tim Burton nu a prea avut din ce alege şi oricum a ales prost.
Dacă „Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives”, în regia lui Apichatpong Weerasethakul, a obţinut aplauzele jurnaliştilor când a fost recompensat cu Palme d’Or, restul palmaresului n-a beneficiat de acelaşi tratament.
Lungmetrajul thailandez îţi propune să îţi imaginezi cum ar fi dacă fantomele şi metamorfozele fiinţei umane în animale ar deveni detalii ale vieţii cotidiene. E limpede ca lumina zilei că „Uncle Boonmee Who Can Recall His Past Lives” este nu doar cel mai riscant film din Festival, ci şi cel mai... pe gustul lui Tim Burton. Un motiv insuficient pentru a exclude de pe lista premianţilor lungmetraje ca „Another Year”, de Mike Leigh, „Outrage”, de Takeshi Kitano, „Route Irish”, de Ken Loach, şi „Tender Son. The Frankestein Project”, de Kornel Mundruczo.
Ce caută în palmares peliculele „La nostra vita”, de Daniele Luchetti (premiu de interpretare pentru Elio Germano, ex aequo cu Javier Bardem) şi “Tournée”, în regia lui Mathieu Amalric, rămâne o enigmă.
Ediţia de anul acesta a Festivalului a început cu favoriţi britanici şi s-a încheiat cu o victorie franco-asiatică.
Dezamăgirea trebuie să fie la cote înalte mai ales pentru Ken Loach, care s-a hotărât pe ultima sută de metri să participe în competiţie cu „Route Irish”. Cât despre jurnaliştii frustraţi, aflaţi în pană de interviuri şi confruntaţi cu un palmares patetic, ei se consolau cu gândul că, pe cât de zgârcit a fost Cannesul, pe atât de generoasă ar trebui să fie Veneţia.
Corespondenţă de la Cannes
Mai multe informaţii despre Festivalul de la Cannes aflaţi pe cinemas.ro.
Recomandările noastre
