Duminica trecută, Consiliul Național al PLUS, formațiunea lui Dacian Cioloș, a transmis un mesaj ciudat aliaților politici de la USR, partid condus deocamdată de Dan Barna.

I-a anunțat că își doresc continuarea alianței și la alegerile din 2020, cele locale și parlamentare, dar că se gândesc serios la o fuziune.

Până una-alta, ai lui Cioloș le propun celor ai lui Barna „o structură executivă unică reprezentând diversitatea, coordonată de un secretar general ales prin vot comun al celor două partide”, care să aibă „un mandat de coordonare a acțiunilor Alianței la nivel de comunicare și de implementare a deciziilor politice luate de forul de conducere al Alianței”.

Altfel, va fi jale, anunță PLUS: „Avem o mare fragilitate, un risc care nu vine de la adversarii noștri politici, ci de la noi înșine și din felul în care ne raportăm la proiectul nostru politic. Vom destrăma tot ce am construit până acum dacă nu înțelegem că singura opțiune de viitor sunt unitatea și construirea încrederii între noi.”

Singura opțiune este așadar „Unitatea”! Va purta și indicativ de UM unitatea asta? Nu știu, dar ca orice unitate, și Unitatea USR-PLUS va avea un singur comandant. Sforțările sunt ca acest comandant să fie, măcar într-o primă fază, Dacian Cioloș.

Insuccesul lui Dan Barna, candidatul USRPLUS la prezidențialele din acest an, de a trece măcar de turul I, a însemnat o mare deziluzie pentru Gruparea Coldea. O victorie a lui Dan Barna, ar fi însemnat ca sinistrul general Florian Coldea și acoliții săi cu care a făcut prăpăd în perioada Binomului Coldea-Kovesi să pună stăpânire prin influență absolută pe Palatul Cotroceni.

Prin victoria lui Barna, Coldea ar fi devenit președintele din umbră al României, cu consecințe pe care orice om întreg la cap le poate intui: o nouă avalanșă de arestări de tip NKVD, o nouă serie de vieți distruse, o nouă alee de cimitir cu numele unor nevinovați dăltuite pe cruci.

Eșecul înregistrat de șoricelul său mecanic, al cărui resort întors de Coldea a plesnit pe drum, deschide calea Variantei B, aceea în care locul lui Dan Barna la cârma combinației cu vipușcă și epoleți USR-PLUS, anunțată duminică de Consiliul Național al PLUS, să fie numit prin ordin de zi, Dacian Cioloș.

Inițial, în discuții era și Nicușor Dan, dar imprevizibilitatea personajului, una care ține mai mult de bizarerie, decât de spontaneitate, l-a scos din plan.

Așadar, în cărți este Dacian Cioloș, chiar dacă legăturile sale cu universul milițianosecuristic exclud coincidența și îl arată a fi un personaj lesne casant. Să ni le reamintim!

„Având în vedere cât de mulți români au colaborat sau au lucrat cu Securitatea, sigur se poate demonstra că există cel puțin o legătură între oricare dintre noi și Securitate”.

Cuvintele îi aparțin lui Dacian Cioloș. Ele fac parte dintr-un răspuns adresat istoricului Marius Oprea. Într-un articol apărut la începutul anului acesta în publicația „Podul”, istoricul dezvăluia faptul că Partidul Libertății, Unității și Solidarității (PLUS), condus de Dacian Cioloș, a fost înființat ca inițiativă de familie a fostului ofițer de Securitate care l-a anchetat pe Marius Oprea în anul 1988:

„Toți fondatorii, așa cum apar pe site-ul Tribunalului București sunt de la Casa de avocatură „Iordache & Partners”, fondată în 1992 de Alexandru Iordache, personaj care mi-e mai cunoscut mie, lui Caius Dobrescu și Sorin Matei drept ”maiorul Alexandru” de la Securitate, coordonatorul anchetei penale la care am fost supuși în vara anului 1988.

Secretarul general al partidului condus de Dacian Cioloș este Iordache Adrian Alexandru („managing partner” la „Iordache Partners”) și fiul fostului nostru anchetator, „maiorul Alexandru”, de la Serviciul de anchete penale al Securității Municipiului București. Președintele partidului este o anume Daneș Raluca Florina (senior associate la firmă) și vicepreședinte este Iordache Iulia (soția secretarului general și nora lui Alexandru Iordache). Partidul Libertății, Unității și Solidarității condus de Dacian Cioloș a fost înființat, așadar, ca partid de familie al fostului meu anchetator de la Securitate”.

Explicația dată imediat de Dacian Cioloș, cea reprodusă mai sus, aceea că nu este diferit de niciun alt cetățean român, pentru că „există cel puțin o legătură între oricare dintre noi și Securitate”, este una prostească. Ne-o amintește pe aceea din anii ’90, care căuta să ne lămurească de faptul că, într-un fel sau altul, am fost toți comuniști.

Legătura dintre cei mai mulți dintre români și Securitate este că primii erau terorizați de cei din urmă, iar faptul că unii dintre noi ne intersectam pe stradă, sau pe scara blocului cu securiști, nu înseamnă deloc „legături cu Securitatea”.

„Legătură” nu înseamnă contact accidental! Mai mult decât atât, dacă trecem în revistă legăturile lui Dacian Cioloș și ale familiei sale cu milițianosecurismul acelor vremuri, accidentalitatea este exclusă, oricât s-ar strădui personajul să spoiască în banalul firesc o serie de repere biografice unidirecționale, care analizate în ansamblul lor exclud  întâmplarea.

Strădaniile publice ale lui Dacian Cioloș de a prezenta aceste repere a fi simple coincidențe devin astfel ridicole. Am selecționat câteva: Dacian Cioloș, despre tatăl său: „Printr-o anumită circumstanță până la urmă a ajuns să facă școala de miliție și a fost funcționar, ofițer în miliție.”

Sintagma, „o anumită circumstanță” este una de tot hazul. În ce circumstanță se făcea cineva milițian, alta decât aceea că avea un dosar sănătos și își dorea și accepta să se facă milițian?

Dacian Cioloș, despre sora sa: „Da, e funcționar în Ministerul de Interne. E ofițer în Ministerul de Interne. Cred că sunt aproape 20 de ani de când e funcționar în Ministerul de Interne.”

Cu accentul pe „e funcționar”! Nu este nicio rușine că sora sa este „ofițer în Ministerul de Interne”, dar numărăm al doilea membru al familiei care a apucat-o pe calea asta.

Dacian Cioloș, despre generalul Virgil Ardelean: „Am spus că nu e un unchi. Am spus-o foarte clar: bunica lui Virgil Ardelean cu bunicul meu au fost frați.”

Asta este chiar foarte tare! Nu este unchi, este văr!

Dacian Cioloș, despre armata la Securitate: „Am fost militar în termen, repartizat - așa cum a fost orice tânăr care trebuia să facă armata - la o unitate militară care aparținea de Ministerul de Interne. Ne plimbau peste tot, așa că eu am ajuns să fac armata și la trupele de miliție care se ocupau de transportul feroviar și de paza unor obiective din oraș. Cu ocazia asta, am făcut de pază și la anumite obiective. Am aflat ulterior că ne-au trimis într-o zi să  supraveghem o intersecție și circulația din cartierul în care se găsea casa doamnei Cornea. Ca militari în termen, noi am îndeplinit o misiune de pază.”

Nu, nu a fost repartizat, pentru că pe cei admiși la Facultatea de Horticultură nu-i repartiza nimeni să facă armata 9 luni, la „termen redus”, la Securitate. Potrivit celor documentate de Florian Bichir și publicate în Evenimentul Zilei, lui Dacian Cioloș i s-a aranjat să ajungă acolo: „În 1988, după absolvirea studiilor medii la Liceul agroindustrial din Șimleul Silvaniei, Dacian Cioloș a intrat la Facultatea de Horticultură din Cluj (1989-1994).

Așa cum erau vremurile atunci serviciul militar se executa înaintea începerii studiilor universitare. 9 luni la Termen Redus (TR). Prin  intermediul tatălui său, cadrul activ al Ministerului de Interne – ofițer de miliție, de origine din Bihor, tânărul Dacian Cioloș a făcut armata la Trupele de Securitate. Mai exact la Brigada de Securitate Cluj (U.M. 0827 Cluj-Napoca).”

Cândva, îl sfătuiam onest pe Dacian Cioloș să se apuce să producă ceva, să-și găsească o slujbă pe bune, să renunțe la a fi parașutat de diverși generali prin  străinătate, sau de a-l parașuta diverse străinătăți prin țară.

Acum, tot niște generali îl pregătesc de o altă parașutare, una în fruntea unei fuziuni sunate din goarnă.