În ciuda cărămizilor cu care liderii politici se bat în piept și a nervilor Gretei Thunberg, cărbunele nu vrea să dispară. Pentru că e ieftin și bun.

Veștile proaste pentru ecologiști cad una după alta.

Ele vin din Franța, țara gazdă a Acordului de la Paris unde guvernul a anunțat prelungirea existenței termocentralei pe cărbune de la Cordemais până în 2024 sau 2026, deși închiderea ei era programată pentru 2022.

Din Japonia, care va pune până în funcțiune în următorii zece ani a unor termocentrale pe cărbune cu o putere de 20 GW (echivalentul a 20 de reactoare nucleare).

Din Germania, virtuoasa și verdea Germanie, care vrea să-și închidă centralele pe cărbune până în 2038, dar deschide una mare la Datteln; jenant, mai ales când știi că o centrală pe cărbune funcționează cel puțin 40 de ani.

Cărbunele este criticat, este combătut, dar rămâne o energie a viitorului pentru că există din abundență, ieftin și oferă o energie „controlabilă”: este suficient să apeși pe un buton și centrala pe cărbune, un fel de godin uriaș, se pune în funcțiune pentru ca doar în câteva ore să furnizeze energie, arată o analiză din Le Point

Când există o necesitate imediată de a injecta rapid electricitate în rețea, cărbunele este perfect.

Polonia, mare producător de cărbune, își produce 80% din energie din huilă, iar Germania, care își închide centralele nucleare în beneficiul celor eoliene și solare, încă își produce 30% din necesarul de energie din cărbune.

Statele Unite au revenit la nivelul de consum al cărbunelui din 1975, în ciuda sprijinului acordat de Trump industriei carbonifere. Dar cărbunele este înlocuit cu petrol și gaze de șist.

Consumul mondial de cărbune a crescut, între 2017 și 2018, cu 1,4%, deși ar fi fost nevoie de o tendință descrescătoare pentru a limita încălzirea planetară.

BP Statistical Review of World Energy, document de referință în materie, notează că această creștere este a doua consecutivă, deși până atunci tendința era în scădere în cei trei ani anteriori.

Drept consecință, arată documentul, emisiile mondiale de CO2 au crescut cu 2% între 2017 și 2018.

Acum câteva zile, cu ocazia unui congres al Agenției Internaționale de Energie, un grafic care a fost proiectat în cadrul unei conferințe, le-a oprit inima în loc ecologiștilor: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) nu prevede scăderea consumului de carbon în lume până în 2040.

Eforturile de reducere ale țărilor europene sunt contrabalansate mai ales de China, cu aproape 2 miliarde de tone (echivalent petrol) arse în 2017.

Potrivit ONG-ului american Global Energy Monitor, China are în plan punerea în funcțiune a 147 de GW capacitate, adică echivalentul tuturor centralelor pe cărbune europene existente în funcțiune, echivalentul a peste 100 de reactoare nucleare.

India, a doua țară consumatoare de cărbune, este și mai dependentă de acest fel de energie, necesară susținerii creșterii sale economice: consumul de cărbune a explodat în ultimul an cu 8,7%.

Guvernele încearcă să potolească iritatea ecologiștilor cu ajutorul inovațiilor tehnologice, care să reducă emisiile de carbon la termocentrale.

Este cazul centralei germane de la Datteln, unde Uniper, societatea care o exploatează a anunțat o reducere semnificativă a emisiilor față de centralele vechi.

O situație similară se înregistrează în Japonia, unde centralele din noua generație emană cu circa 100 de grame de CO2 pe kWH decât cele vechi (800 față de 900).

Alte țări sunt adepte ale hei-rupismului, cum este Spania, care vrea să închidă 13 din cele 15 centrale ale sale pe cărbune până în 2022.

Dar stahanovismul dă rezultate îndoielnice inclusiv în domeniul ecologiei: pentru a-și acoperi necesarul energetic, Spania va importa curent electric din Maroc, unde acesta este obținut din... cărbune.