Steaua a fost răpusă duminică seară, la Piatra- Neamţ, de Daniel Stana, un oltean credincios, rătăcit până la 29 de ani prin diviziile inferioare ale fotbalului românesc.
Un jucător care părea prizonierul ligilor în care transmisiunile TV abia au pătruns a marcat golul care i-a produs Stelei a patra înfrângere în acest sezon al Ligii I. Ceahlăul s-a impus cu 1-0 sub Pietricica, iar Daniel Stana şi-a făcut cadou de ziua lui (pe 2 decembrie va împlini 29 de ani) un gol campion: şut din unghi, la colţul lung, peste portarul Ciprian Tătăruşanu. Punctul lui Daniel Stana le-a băgat în buzunar lui şi colegilor săi o primă de 1.200 de euro. EVZ: Daniel, te-ai specializat în goluri realizate cu execuţii spectaculoase (n.r. - la Mioveni a marcat cu un lob de la aproximativ 40 de metri). Cum te timţi după ce ai bătut Steaua? Daniel Stana: Nu mă consider un jucător genial, dacă îmi ceri să comentez golurile respective. Mai degrabă sunt un jucător muncitor. Rezultatul din meciul cu Steaua a venit în urma unei munci îndelungate. Aveam două variante pentru această partidă: ori câştigam, ori făceam egal! Nu ne gândeam că o să pierdem. Steaua este o echipă bună, intens mediatizată. Este un brand în România. Ai jucat până acum numai în fotbalul mic. Cum ai făcut saltul în prima divizie? S-o luăm cu începutul. La 8 ani, am mers la o selecţie la Universitatea Craiova, dar n-am fost oprit. La 13 ani şi jumătate, am ajuns la Şcoala de Fotbal Nicolae Dobrin, din Piteşti. Acolo aveam cazare, masă, toate condiţiile asigurate. La 16 ani şi jumătate am debutat în prima divizie, la FC Naţional. La echipă erau jucători precum Dună şi Petre Marin, iar antrenor era Alexanko. A plecat spaniolul, iar echipa a fost antrenată, o perioadă, de Gino Iorgulescu, care era şi preşedinte. De-acolo mă ştie Vicenţiu Iorgulescu (n.r. - fratele lui Gino şi actual preşedinte executiv la Ceahlăul). Am mai jucat la Petrolul, la Otopeni... La Ploieşti am avut o dispută cu antrenorul Valeriu Răchită, dar nu i-aş spune un conflict. Nu ne-am potrivit. Nu am ce să-i reproşez. Ai accepta să mergi la Steaua şi să-l ai patron pe Gigi Becali, care îşi critică frecvent propriii antrenori şi jucători? Orice jucător şi-ar dori să evolueze la Steaua, chiar dacă echipa trece printr-o perioadă mai grea. Când ajungi la formaţii obligate să câştige meci de meci, presiunea este mare. De ce te-ai apucat de fotbal? Nu neapărat pentru bani, ci pentru că mi-a plăcut foarte mult acest sport. N-am avut altceva în cap decât să devin fotbalist. Am mers în paralel şi cu şcoala. Am terminat Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Am o facultate, nu e puţin lucru. Sincer, nu mai credeam că o să joc în prima divizie. N-am beneficiat de conjuncturi foarte bune, nici de antrenori care să mă folosească aşa cum ar fi trebuit, aşa că am pierdut timpul prin liga a doua, unde am fost împrumutat pe la diverse formaţii. Însă, dacă iubeşti ceva, nu se poate ca Dumnezeu să nu te răsplătească. Mai ales că provin dintr-o familie credincioasă. De asemenea, şi eu mă consider un om cu frica lui Dumnezeu. Fără voia Lui, nimic nu s-ar întâmpla. Cu ce echipă ţii? Fiind născut în Craiova, normal că sunt fan al Universităţii. Asta chiar dacă echipa nu mai există! Pentru fiecare oltean este o durere în suflet faptul că Universitatea Craiova s-a desfiinţat. Dar lucrurile merg înainte, fiecare este cu treaba lui. Eu sunt la Ceahlăul, unde mă simt foarte bine, iar Universitatea... Idolii mei au fost doi jucători de picior stâng care însă n-au evoluat la Universitatea Craiova: Dorinel Munteanu şi Gică Hagi.
Recomandările noastre
