GIANINA LA VOLAN: Păţanii de om curios

GIANINA LA VOLAN: Păţanii de om curios

GIANINA CORONDAN: "Şi apoi a trecut la Audi nu-ştiu-de-care, de ultimă oră, bengos, v-aţi prins. Ei, cum credeţi că era tratat în trafic, printre colegi?"

Un prieten de-al meu e pasionat de experimente pe şosea. În consecinţă, şi de senzaţii diverse, mai tari sau mai moi.De exemplu, a vrut el să verifice reacţiile oamenilor în funcţie de maşina pe care o conducea.

Aşadar, a plecat la plimbare cu o Dacie amărâtă, de-aia de pe vremea lu’ nea Nae. Ei, toată lumea se lua de el, toţi îi barau calea fără să se sinchisească, fetele îi aruncau priviri absente, nici măcar scârbite, pur şi simplu nu exista în ochii celorlalţi în afara momentelor când ăia aveau chef să înjure pe cineva. Şi-atunci îl împroşcau din plin, îl mitraliau cu vorbe răută- cioase, violente, îl jigneau cu referiri la mama lui, îl intimidau apropiindu-se foarte mult de el într-un suprem gest de superioritate deranjată.

Tipu’ a luat apoi un Tico. Micuţ, verzui, fâşneţ cum e Tico, şi s-a infiltrat printre miile de pătrăţele colorate care gonesc de colo-colo cu omuleţi agitaţi la bord, încinşi de vâltoarea traficului, convinşi că ei decid soarta lumii atunci, în momentul ăla. Ei, ce credeţi? O mică schimbare de percepţie. Ceilalţi şoferi erau ceva mai înţelegători, îl mai lăsau din când în când să iasă din coloană şi să pătrundă pe altă bandă, îi clipeau cu o uşoară simpatie, ba chiar o tipă i-a făcut cu mâna şi a ticăit din avarii, că adică îi comunică ceva cât de cât. Nu ceva important, căci când s-a apropiat fata s-a făcut că nu-l mai vede. Pesemne apăsase greşit. Mă rog, tot era ceva, o licărire de simţământ. Şi asta i s-a întâmplat toată ziua aceea, şi în celelalte, alese prin sondaj, exact la fel. Prin urmare, nu era o simplă iluzie de-a lui, o speculaţie ieftină. Doar era tot el, acelaşi care condusese acum un timp o Dacie. Cert e că lumea îl mai şi vedea, şi cu ochi buni încă, chiar dacă oarecum absentă - adică să nu se întindă la mai multă simpatie, că nu ţine.

Şi apoi a trecut la Audi nu-ştiu-de-care, de ultimă oră: bengos, v-aţi prins. Ei, cum credeţi că era tratat în parcări, în trafic, printre colegi? Ha? Extrem de amabil, da. Cu foarte multă consideraţie, da. Cu înţelegere, da. Cu îndrăgosteli subite din partea fetelor diafane, da. Cu „săru-mâna“, cu „vă rog frumos“, cu „n-avem, dar pentru dv...“. Cu multă, multă prietenie, da. Acelaşi om era, în sfârşit, văzut. Chiar prea bine.

Experimentul a reuşit. Ca să fii văzut în România, trebuie să-ţi lucească ceva undeva, pe piept, pe maşină, pe umeri. Da’, atenţie, să nu-ţi lucească sărăcia, că nu funcţionează.

Ne puteți urmări și pe Google News