Ghiță, Coldea, Kovesi - trioul care a zguduit din temelii Sistemul justiției și al serviciilor

Ghiță, Coldea, Kovesi - trioul care a zguduit din temelii Sistemul justiției și al serviciilor

Ghiță, Coldea, Kovesi sunt personajele momentului. Cu toții citim, urmărim la televizor și comentăm tot ce are legătură cu acești oameni din cele mai importante structuri ale statului. „Bombele lui Ghiță” au ridicat cortina de pe multe lucruri despre care presa a scris în ultimii 15-20 de ani, aducând și confirmări pe care noi, jurnaliștii, nu le-am fi putut proba vreodată.

 Astăzi, vreau să scriu despre alte personaje ale momentului, readuse în atenție în urma dezvăluirilor lui Ghiță. În totală discreție, ele își trăiesc în continuare drama în care le-a împins viața și niște oameni de stat, care au profitat ca să-și clădească niște cariere fulminante. Din cauza acestui troc criminal, nu trebuie să tăcem, să trecem impasibili mai departe sau să politizăm tot ce are legătură cu justiția. Pentru un jurnalist e o enormă greșeală să refuze să privească spre cazuri de erori judiciare, doar pentru că unii formatori de opinie (mai mult sau mai puțin interesați) promovează teoria că aducerea lor în atenția publicului se va solda cu o lege a amnistiei și grațierii, pe care o pregătește PSD ca să-și scape penalii. Eroarea judiciară înseamnă că un OM plătește cumplit pentru fapta altuia. Un dosar prost lucrat de procuror sau la comandă poate duce spre vieți distruse sau spre condamnări mult prea dure în raport cu fapta. Iar noi nu trebuie să aceptăm asta, așa cum s-a petrecut în epoca totalitară! Pe politicieni, oricum nu-i slăbim din ochi. Și nici vreun jurnalist cu capul pe umeri nu va milita vreodată pentru desființarea DNA sau SRI. La urma-urmei, și în colectivele acestor instituții, păstrând proporțiile, se petrec și lucruri negative, ca în oricare serviciu. N-am să vă încarc cu teorii sau propagandă despre actul de justiție. Am să vă spun niște povești triste, în vâltoarea cărora am intrat ca jurnalist de investigație, iar tot ce am aflat atunci m-a făcut să am serioase îndoieli că actul de justiție a fost îndeplinit corect, mai ales în spiritul legii. M-am exprimat și atunci, dar azi, când devăluirile lui Sebastian Ghiță și ale altora mi-au confirmat mizeria, iar suspendarea generalului Coldea a estompat frica unora de a vorbi, simt că e necesar să afle și societatea adevăruri dureroase. Nu e vorba de nicio luptă împotriva justiției și demonizarea ei. E vorba să construim o justiție care să nu mai fie înșelată de procurori care răspund la comenzi ca să urce în ierarhie, o justiție care să țină cont de toate circumstanțele și să aibă în vedere drepturile omului, o justiție dincolo de orice suspiciuni că ar face jocuri politice. Ceea ce am să povestesc privește dramele a două femei, vinovate major, în opinia mea, pentru că sunt mame. Pentru una dintre ele am făcut mai mult, am ținut cazul în atenția publicului un timp mai îndelungat. Pentru cea de-a doua, însă, am cedat în fața unor reporteri care, din iubirea lor pentru activitatea Binomului DNA-SRI, au susținut ideea că femeia e categoric o șpăgară, dovedită cu probe. Când am văzut că „probele” din dosar nu sunt pentru luare de mită ci pentru trafic de influență și că la mijloc e de fapt unul dintre fiii ei, bolnav, le-am spus să meargă în sala de judecătă, să urmărească declarațiile inculpatei și ale martorilor. N-au făcut-o decât sporadic, la termene când se amâna procesul, așa că nu am reușit să am de la acești ziariști și alte informații decât cele susținute de DNA. Reporterii respectivi nu mai lucrează la EVZ.

Cu primul caz m-am confruntat în anul 1994, tot la Evenimentul zilei. Împreună cu oameni din echipa mea, i-am urmărit evoluția timp de mai mulți ani. Viorica Vișan, de 44 de ani, a fost acuzată că și-a ucis soacra, domiciliată în orășelul prahovean Comarnic. A fost dusă la Poliție pentru a da o declarație, iar procurorul Constantin Plăcintă a arestat-o. Existau informații că nora nu se înțelegea cu soacra și s-a concluzionat că acesta a fost mobilul. Femeia nu a recunoscut tranșant omorul, dar a acceptat să scrie declarația după dictarea procurorului, care-i promitea că dacă scrie va pleca acasă, unde o aștepta o fetiță de 7 ani și un băiat abia ieșit din vârsta adolescenței. Ei bine, n-a mai plecat acasă, iar acea declarație dictată avea să-i aducă Vioricăi Vișan o condamnare de 16 ani, la prima instanță, la Tribunalul Prahova.

Singurul lucru care i-a încurcat pe anchetatori și chiar pe judecători, a fost presa. La un moment dat, când încă femeia nu fusese condamnată, fiul ei a fost arestat pentru un furt. Din pușcărie, băiatul a trimis un autodenunț în care recunoștea că el și-a ucis bunica. EVZ a publicat pe larg și a ridicat marile semne de întrebare. Nu s-a întâmplat nimic, recunoașterea fiului a fost ignorată, iar în 1997, Curtea Supremă a condamnat-o definitiv pe Viorica Vișan la 16 ani de pușcărie. Abia în anul 2004, după 10 ani, am publicat în ziarul la care lucram atunci, Libertatea, faptul că Tribunalul Alba a constatat că Viorica Vișan nu a comis crima și a eliberat-o din închisoare. A fost o confirmare tardivă că noi, la EVZ, nu ne înșelasem în 1994, când am crezut în nevinovăția femeii. După vreo 8 ani de la crimă, un procuror tenace a luat în considerare scrisorile fiului Vioricăi, în care spunea că el a ucis. După o reanalizare a dosarului, a refăcut ancheta și a găsit probele care arătau că femeia nu avea cum să se afle în casa soacrei și că cel care a omorât- o pe bătrână este nepotul.

Lucrurile care au ieșit la iveală acum sunt însă revoltătoare. Procurorul Plăcintă a fost promovat în carieră datorită rezolvării rapide a acestui caz, iar când s-a constatat eroarea judiciară a fost uns inspector în CSM.

Cel de-al doilea caz se referă la arestarea unui om al legii: Angela Nicolae, fostul procuror-şef al Biroului de Relaţii Internaţionale şi Programe din Parchetul General. Pe ea am cunoscut-o personal, pentru că mulți ani s-a ocupat și de Biroul de presă. Am să redau un fragment din articolul pe care l-am publicat în EVZ, în 29 octombrie 2013 - „Procuroarea Angela Nicolae fusese pregătită pentru structurile de tip mafiot şi lupta anti-mafia”, ca o reacție la cald când am aflat că femeia a fost încătușată de DNA.

„De prin toamna anului 1993, procurorul general Vasile Manea Drăgulin a acceptat o reorganizare a parchetelor după model european, iar la Parchetul General a creat o Direcţie de Relaţii Internaţionale, menită să creeze punţi de colaborare cu procuraturile altor state. (…)

A numit la cârma acestei direcţii o tânără procuror, foarte ambiţioasă şi bună cunoscătoare de limbi străine – Angela Nicolae, păstrată şi susţinută în această structură şi de următorii procurori generali. (…)

Atunci am cunoscut-o pe procuroarea Angela Nicolae. Am colaborat mulți ani foarte bine şi onest. Era un om corect, mai degrabă timid decât agresiv, se mişca numai în limitele procedurale ale instituţiei, o femeie pedantă şi cu viziune europeană. A făcut cursuri în Italia, pleca des în străinătate, trimitea procurori la cursuri. Cu timpul, drumurile noastre s-au despărţit. Azi, Angela a fost arestată si acuzată că făcea trafic de influenţă în favoarea unor evazionişti din industria alimentară. Împreună cu ea, şi unul din băieţii ei gemeni, mândria şi sufletul ei cândva. Cum o fi ajuns Angela Nicolae aici?”.

După cum se vede, mă îndoiam că procurorul Angela Nicolae a putut deveni o infractoare veroasă. Ca mine, probabil și alți jurnaliști care o cunoșteau. Aveam să aflu ulterior, atât din rechizitoriul procurorilor Laurei Codruța Kovesi, cât și de la niște magistrați curați, că femeia nu a putut gestiona bine situația fiului ei, bolnav grav și consumator de droguri. Știam că are doi băieți gemeni, unul atins de un retard sever, și că s-a chinuit să-i crească singură. Știau, bineînțeles, și o bună parte dintre colegii ei, inclusiv Laura Codruța Kovesi care era procuror general, ce dramă traversează ca mamă. Și totuși, nimeni nu a avut curajul să-i spună șefei Parchetului General că Angela Nicolae trebuie judecată și în spiritul legii, nu numai în litera ei, că nu poate fi credibil sută la sută un arab evazionist, „denunțător de serviciu” (el l-a denunțat și pe fostul ofițer SRI, Daniel Dragomir), iar colega lor să fie ostracizată, fără a fi măcar înțeles faptul că a fost târâtă în această poveste de fiul bolnav, care cerea bani în numele ei. Pot fi de acord că a greșit ca procuror, punând înainte sentimentele de mama, că a promis că va interveni la colegi procurori în favoarea evazionistului Ghaziri, dar nu o poți transforma în corupta-corupților când știi ce se află la baza greșelii ei, să o azvârli în închisoare alături de fiul cu retard, nărăvit la droguri. Putea fi exclusă din Parchet, se putea găsi o altă pedeapsă, mai ales că legea nu obligă un părinte să-și denunțe copilul… Presa online a publicat o filmare cu acest tânăr, extrem de concludentă. Și m-am întrebat cum au putut judecătorii de la Înalta Curte să-i dea mamei o condamnare de 4 ani și fiului, una de 3 ani, având între filele dosarului și următoarea interceptare de SMS-uri, făcută de SRI. Fiul procuroarei îi scria lui Rami Ghaziri, zis „Regele puilor”: „Nu am bani nici de mâncare. Vă roagă mama să mă ajutaţi şi pe mine (…) Domnu Rami, mama s-a descurcat. Se împrumută la o colegă. Ia este în Katani acum. Eu sunt singur acasă şi nu mai am bani nici de mâncare şi ţigări. Eu pe dvs vă consider ca un tată vă roagă mama să-mi daţi şi mie nişte bani până joia viitoare când vine vă rog din suflet să mă ajutaţi şi pe mine”. Acum, când Sebastian Ghiță a adus în discuție episodul aducerii din Indonezia a lui Nicolae Popa, îndoiala de natură umană din 2013 a celor care am cunoscut- o pe Angela Nicolae se accentuează. Într-un interviu, Popa a relatat că la extrădarea lui „au lucrat” procurorii șefi Codruța Kovesi, Marius Iacob și Angela Nicolae, cea care s-a ocupat de toate diligențele la Jakarta, inclusiv de întâlnirea cu președintele Indoneziei. A ieșit la iveală partea secretă a acestei acțiuni, dar și faptul că Kovesi a avut o dispută cu subalterna Angela Nicolae. Toate aceste „amănunte” vin acum să susțină teoria unor surse din rândul magistraților care, la vremea arestării Angelei Nicolae, au declarat unor jurnaliști că la mijloc e răzbunarea Laurei Codruța Kovesi.

Așadar, două cazuri care, prin lucrurile scoase la suprafață, au zguduit Sistemul, dar care e puțin probabil să-l schimbe într-o perioadă apropiată.