Când a fost conceput "Proiectul European", scopul acestuia era să creeze o Germanie europeană, ca o alternativă la cealaltă posibilitate, o Europă germană, comentează Irwin Stelzeris, directorul centrului pentru studiul politicilor economice la Hudson Institute, în Wall Street Journal.

Pentru o perioadă, proiectul părea să aibă succes, în special când a fost creată moneda unică europeană, cel mai important pas în direcţia înlocuirii statelor naţionale cu Uniunea Europeană, sau cel puţin cu zona euro.

Apoi a venit criza financiară în ţările de la periferia UE şi Germania a devenit principala sursă de fonduri pentru prevenirea sau amânarea restructurării datoriilor Greciei, Irlandei, Portugaliei şi posibil şi Spaniei şi Italiei, nemaivorbind de Belgia, o naţiune care pare incapabilă să formeze singură un guvern.

Acum, statele mebre ale zonei euro, şi de fapt întreaga UE, se confruntă cu posibilitatea ca eforturile lor de a include Germania într-o Europă unită sunt pe cale să eşueze şi este pe cale să apară o Europă care dansează pe ritmurile Germaniei, o Europă germană. Însă nu înainte ca unele naţiuni să lupte pentru ce a mai rămas din independenţa lor.

După ezitări considerabile, cancelarul german Angela Merkel, împreună cu preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy, care îi proteja interesele, au prezentat termenii capitulării la un summit de săptămâna trecută.

Condiția pentru ajutor

Germania va ajuta naţiunile slăbite din cauza dificultăţilor financiare dacă ele vor deveni mai germane.

În schimbul banilor, ele vor trebui să adopte vârsta de pensionare a nemţilor, să renunţe la indexarea salariilor cu rata inflaţiei, să copieze politicile germane de creştere a competitivităţii pe pieţele externe, să armonizeze impozitele în zona euro, dacă nu chiar în întreaga UE, şi să stabilească limite clare pentru datoriile ţărilor.

Aceştia sunt termenii pe care Angela Merkel îi consideră rezonabili pentru un schimb în care Germania să preia datoriile ţărilor în propriile rapoarte.

Ea ştie că va plăti un preţ tradus în dobânzi mai mari, după ce agenţiile de rating vor lua în considerare aceste noi obligaţii şi riscuri asumate.

Unele dintre ţările cu probleme au capitulat deja la câteva cerinţe ale Germaniei. Sindicatele spaniole au fost de acord să modifice vârsta de pensionare de la 67 la 65 de ani.

Irlanda şi-a dublat ţinta de reducere a deficitului în 2011. Unele bănci din Portugalia renunţă la dividende pentru a se recapitaliza şi guvernul a redus vârsta de pensionare la 65 de ani.

Un summit suprarealist

Doamna Merkel recunoaşte şi aprobă toate aceste lucruri. Însă vrea mai mult, mult mai mult: să nu mai existe restricţii privind începerea de noi afaceri, să nu mai existe trucuri bugetare care să ascundă deficitele, programe de reformă care să permite economiilor cu probleme precum Grecia, Portugalia şi Spania să contribuie la creşterea economică europeană. Pe scurt, ea vrea adoptarea unui program pentru competitivitate.

Aproape 20 de ţări care au participat la summitul UE de vineri au protestat împotriva germanizării ţărilor lor pentru un motiv sau altul. Astfel, Germania a refuzat să îşi dea acordul pentru majorarea fondului de salvare din zona euro. "A fost cu adevărat un summit suprarealist", a declarat Yves Leterme, premierul Belgiei.