Evident, sunt multe puncte asupra cărora mini-Merkel e de acord cu propunerile președintelui francez, doar amândoi reprezintă interesele establishmentului care conduce de decenii Europa. Există însă și divergențe, fiecare din corifeii globalismului încercând să tragă spuza pe propria turtă. Nu vă bucurați inutil, interesele națiunilor europene și ale cetățenilor obișnuiți nu se află printre priorități.

Annegret Kramp-Karrenbauer spune că e de acord cu Macron în materie de imigrație și azil, precum și în ceea ce privește necesitatea unei mai „bune” protejări a granițelor europene. E și normal. Atât Franța, cât și Germania, au tot interesul să scape de imigranții nedoriți, împrăștiindu-i, pe baza „cotelor obligatorii” prin toată Europa și mai ales prin răzvrătitele țări din est. Acest interes, niciodată recunoscut, îi face pe Macron și pe mini-Merkel să sfideze bunul simț, sugerând că pot apăra granițele Uniunii mai bine decât Salvini și Orban. De fapt, promisiunile sunt praf în ochi. Iar „apărare” un cuvânt care înseamnă, de fapt, imigrație masivă.

Mini-Merkel se declară însă în dezacord cu Macron în alte privințe. „Centralismul european nu este calea cea bună. Punerea în comun a datoriilor europene, instaurarea unui salariu minim european sau favorizarea firmele europene în momentul licitaţiilor, nu sunt lucrurile bune.". Mai merită să „traduc” sau ați înțeles deja?
Germania se simte bine în calitate de conducătoare a Europei, că i se pare normal să ia partea leului din bogăția creată pe continent și nu vede niciun motiv să schimbe ceva de dragul lui Emmanuel Macron?

Politica dură a Berlinului și lipsa oricărui interes pentru un eventual compromis, fie și numai în relațiile cu partenerul francez (singurul care mai poate aspira să tempereze excesele autoritarismului german), transpiră, de altfel, și din modul în care mini-Merkel pune din nou problema locului la care Uniunea Europeană ar avea dreptul în Consiliul Permanent de Securitate al ONU. Tema este extrem de enervantă pentru francezi, care au declarat, în repetate rânduri, că nu vor ceda locul lor în favoarea Uniunii Europene. Dar nici Germania nu se lasă.
 

Aceeași dorință germană de a-și impune total autoritatea în Europa se vede însă și din planurile alternative pe care le propune mini-Merkel. În opinia ei, Europa trebuie să devină mai puternică pentru a face față pretențiilor chineze și americane, așa că toată lumea ar face bine să se concentreze pe „idei și proiecte concrete”, în loc să „reacționeze la fiecare atac al populiștilor”.

Aceasta e Uniunea Europeană în care trăim, un imperiu din ce în ce mai străin de democrație, în care cei mari și puternici hotărăsc soarta tuturor în funcție de propriile interese.. Nu că ar fi ceva nou sub soare, dar lucrurile nici nu se pot schimba nimic până când elita politico-financiară germană nu va fi silită să înțeleagă că nu a obținut prin manevrele din ultimele decenii acel Lebensraum (spațiu vital) pe care n-a fost capabilă să-l impună prin două războaie mondiale și sute de milioane de morți.