Marele scriitor George Călinescu-șase decenii de la dispariție. Un clasic al literaturii române a avut el însuși o viață de roman.

Regretatul profesor George Pruteanu a reușit ca din literele numelui „Călinescu” să compună propoziția „e un clasic”.

George Călinescu  - ascensiunea tânărului Gheorghe Vișan

George Călinescu se naște la 18 iunie 1899, la București. Mama sa se numea Maria Vișan. Lucra la familia Călinescu, o familie din mica burghezie a Capitalei. Domnul Călinescu era impiegat CFR. Aici, mama sa a avut o legătură cu fratele domnului Călinescu, un celibatar, aventurier. Familia Călinescu îl va crește pe micul Gheorghe Vișan atât la București cât și la Botoșani și Iași, unde domnul Călinescu era detașat cu serviciul.

La moartea tatălui natural al tânărului Gheorghe Vișan, familia Călinescu, fără copii, îl adoptă. Așadar, fiul din flori al menajerei intră în lumea bună. Citește mult, moștenește pasiunea pentru lectură a tatălui său natural. Studiază la Liceul Gheorghe Lazăr, de lângă Cișmigiu, la București. Finalizează studiile de Literatură la Universitatea din București. Aici, a fost marcat de două personalități: literatul italian Ramiro Ortiz și istoricul român Vasile Pârvan.

Primind numele Călinescu, va semna ca G.Călinescu. Deși la starea civilă, a rămas mereu Gheorghe Călinescu, numele George Călinescu, deși incorect formal vorbind, s-a păstrat ca o cutumă.  A lucrat ca bibliotecar la Universitate, la Arhivele Statului, ca profesor de liceu. S-a căsătorit, devenind familist cu acte în regulă. Din 1937, intră în învățământul superior. Mai întâi, predă la Iași din 1937, iar din 1944, se mută la București.

George Călinescu - maestrul criticii literare românești

Doctoratul lui George Călinescu a fost despre tehnica literară a unui manuscris eminescian inedit, Avatarii faraonului Thla, pe care scriitorul l-a descoperit în arhive. Istoria literaturii și literaților români spune că scriitorul, devenit doctor în literatură în 1936 ar fi realizat teza dintr-un simplu capitol de 100 pagini al unei opere monumentale dedicate lui Eminescu. Acest capitol, despre manuscrisul inedit a constituit fundamentul tezei sale, apreciate ca atare.

„Istoria literaturii române de la origini până în prezent” a apărut în 1941.  A scris despre viața lui Mihai Eminescu, despre viața lui Ion Creangă.  A fost epurat în anii 50 (deși era academician din 1948 și cunoscut ca scriitor de stânga), fiind mutat la direcția Institutului de Teorie literară și Folclor. Revine la Universitate în 1961.

Marile romane în stil balzacian

„Cartea nunții” (1933), „Enigma Otiliei”(1938) în interbelic îl impun ca mare scriitor în stil balzacian, în epoca interbelică. Fiind lider al unui mic partid apropiat de comuniști, va fi absorbit în lumea politică a comuniștilor români. A devenit lider pentru că Lucian Blaga refuzase oferta Anei Pauker și a lui Gheorghiu -Dej. Va mai scrie în anii 50-60 două romane. Primul, în 1953, este balzacian dar pe problematică realist-socialistă, „Bietul Ioanide”.

În 1954, cumpărând un scrin vechi de la un târg unde foștii „burghezi și moșieri” vindeau lucrurile de prin casă, a dat peste o arhivă de familie. A început să scrie, adaptând personajele din „Bietul Ioanide” la evoluțiile ulterioare, pornind de la ce găsise în acea arhivă de familie. Romanul „Scrinul negru” va vedea lumina tiparului în 1965.

A decedat la 12 martie 1965, pe fondul unei afecțiuni incurabile.