ADEVĂRAŢII BĂIEŢI DEŞTEPŢI. Copiii supradotaţi din România pot deveni eroii unei naţiuni doar dacă li se oferă şansa de a se pregăti adecvat nivelului lor de inteligenţă.

Nu au falimentat nicio bancă, nu au afaceri în energie şi nici nu stau la masa marilor decizii. Încă.

Nu dorm prin parlament, ci în propriul pat, nu au devenit celebri pentru că au inventat alt plural pentru substantive, iar singurele lor "succesuri" sunt adunate în teancuri de diplome la concursuri, în tablouri superbe, în performanţe în sport sau în capacităţile matematice extraordinare.

Cu toate că în curând universităţile din afară îi vor aduna unul câte unul, mulţi dintre ei încă nu se leapădă de România. Aici, pe tărâmul Simonelor Sensual şi al Mondialilor, o mână de copii visează să creeze colosuri precum Microsoft Corporation, să transforme mallurile care sufocă Bucureştiul în adăposturi pentru maidanezi, să picteze viaţa în culori frumoase, să facă invenţii extraordinare, să devină fizicieni celebri şi să schimbe faţa presei.

Lupta creierelor

Sunt o mână de copii supradotaţi, cu tot ce înseamnă această caracterizare. Şi, pentru că ce fac la şcoală nu le mai ajunge, merg la Centrul de Inovaţie Didactică de la Şcoala nr. 155 "Preasfânta Fecioară Maria". Aici, nu le spune nimeni să stea ţepeni în bănci, nici să vorbească doar la semnal, ci să descopere, să înveţe, să fie creativi şi să socializeze.

România are un număr impresionant de copii cu capacităţi înalte pe care le pot pierde însă foarte uşor în lipsa unor centre care să-i ajute să crească. Copiii cu astfel de capacităţi au nevoie de ore suplimentare de pre gătire şi de specialişti care să poată face faţă nivelului lor, iar profesorii care lucrează şi cu 30 de elevi la clasă nu au timp şi pentru ei. Începând de astăzi, "Evenimentul zilei" va publica mai multe poveşti ale unor copii cu o inteligenţă peste medie de a căror dezvoltare depinde viitorul României. Ei sunt adevăraţii "băieţi deştepţi". REŢETA SUCCESULUI

Alexandru vrea să meargă pe urmele lui Bill Gates

O minte frumoasă devine frumoasă atunci când e descoperită. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. De altfel, Alexandru Luţu (foto dreapta) pare să fi devenit încă din clasa a III-a copilul încrezător care este acum, cu mintea fugindu-i la colosuri de mărimea Microsoft şi cu următorii 20 de ani din viaţă planificaţi. La doar 9 ani, şi-a descoperit pasiunile de care e sigur că-i vor decide viitorul: matematica şi engleza.

Pe lângă cele două materii pentru care se pregăteşte în particular, Alexandru, care are acum 12 ani, mai frecventează lecţiile de chitară, antrenamentul de baschet, cercul de lectură şi teatrul de improvizaţie. Şi, când are puţin timp liber, se gândeşte cum ar putea să-i fure câteva secrete lui Bill Gates, într-o întâlnire faţă în faţă. Pentru el cerul pare să fie limita. Singura problemă la care n-a găsit încă rezolvare, nici măcar cu IQ-ul de 147, este timpul insuficient. Dar încă lucrează la asta.

Matematica, soră cu muzica

Într-un colţ de clasă, 20 de copii s-au strâns pe scaune şi aşteaptă să înceapă ora de "Dezvoltarea creierului muzical". Astăzi, Adrian Haidin le va arăta cât de bine se împacă muzica cu matematica. "Cât face 4 împărţit la 2 împărţit la 2 împărţit la 2?" "Adică 4 împărţit la 2 la a treia?", vine repede o lămurire. "Exact". 0,5 e răspunsul pe care copiii îl găsesc imediat, fără să le fie scris cineva vreo cifră pe tablă. Plini de energie, cei mici se prind că, de fapt, ăsta e punctul de plecare pentru a învăţa măsurile în muzică.

"Am venit acasă, am mâncat, mi-am făcut temele, pe la 4 jumătate m-am oprit, le-am verificat şi după aceea m-am îmbrăcat şi am venit aici", îşi explică programul zilnic Alexandru. Are un discurs de om mare, pe care şi-l etalează în faţa reportofonului, cu conştiinţa copilului inteligent. Este conştient de cât poate, fără să se lase cuprins de infatuare.

"Câţiva dintre colegi nu mă plac, nu majoritatea, pentru că eu niciodată nu am încercat să mă laud că «eu am făcut asta şi tu n-ai reuşit». Mi s-a întâmplat să iau 10, să rezolv testele perfect şi alţii să ia 9 şi erau supăraţi şi plângeau şi eu m-am dus şi le-am explicat că nu e nimic, se repară, o să iasă bine până la urmă", e convins.

Elocinţa micuţului pare să aibă un scop clar: trebuie să facă impresie bună la primul interviu din viaţa lui. De altfel, fiecare pas este bine calculat şi are diverse strategii prin care încearcă să-şi îndeplinească scopul. "Eu reţin din clasă foarte mult, acasă nu citesc lecţia decât de două ori şi reuşesc. De exemplu, nu am învăţat deloc la istorie, pentru că am fost bolnav şi nimeni nu mi-a zis că dăm test la ora aia. Nu mai ştiu cât ziceam că iau, oricum sub 8, şi până la urmă am luat 9,5", spune băiatul.

"Grass" nu înseamnă "gras"

Mai are timp până la liceu, dar şi-a aranjat încă de anul trecut una dintre probele de Bac, adică examenul pe care-l va da peste vreo şapte ani. "Anul trecut în mai, am dat un examen la British Council, Cambridge (...) şi astfel nu voi mai da examenul de Bacalaureat la engleză", spune sigur pe el Alexandru.

A muncit mult să ajungă la această performanţă, mai ales că engleza n-a fost punctul lui forte de la început: "Eu în clasa a III-a, majoritatea lucrurilor se leagă de clasa a III-a, am fost la un concurs, se numea «Winners» parcă. Şi era o întrebare în engleză: «Lupul mănâncă iarbă?» - «Wolf eats grass?». Şi eu am înţeles dacă eu sunt gras şi am zis că da".

Ca în faţa unui peştişor auriu care îi îndeplineşte trei dorinţe, Alexandru enumeră ce-şi doreşte în următorii ani. "Vreau să mă duc la «Tudor Vianu», dar sper să pot avea medie", este prima doleanţă. "Aş vrea să fac facultatea în altă ţară, dar sper să mă întorc deja cu progrămelul făcut, ca să pot începe firma aicea. Şi eu aş vrea să muncesc de devreme, de la 16 ani", merg mână în mână celelalte dorinţe.

Ca să-şi îndeplinească cel mai mare vis, pe care până şi mama sa îl crede imposibil, nu mai are nevoie însă decât de forţele sale. "Eu am un vis măreţ şi toată lumea zice că n-o să se întâmple, n-o să se întâmple - să fac un colos la fel de mare ca Microsoft". Se uită fix şi aşteaptă parcă cu teamă aceeaşi dezaprobare. Primeşte în schimb un târg: când va ajunge bogat şi celebru, vom avea un interviu în exclusivitate.

PRIMII FIORI Iubirea de cifre şi îndrăgosteala

Pe lângă faptul că gândeşte mai mult în cifre, se luptă zilnic cu temele, are în cap "vise măreţe" şi mult entuziasm, Alexandru ţine pasul şi la joacă cu ceilalţi copii. În timpul verii, iese la bătut mingea în spatele blocului. Se antrenează la baschet.

"Baschetul îmi place foarte mult şi mi-ar plăcea să ajung la 1,90 metri ca ei. De aia m-a dat mama la baschet de la 9 ani", spune băiatul care însă, de data aceasta, e cam departe de dorinţa sa. Mama poate să se mândrească oricând cu celelalte talente ale lui. Îi place să se uite la ştiri sportive.

"Cel mai mult îmi place să mă uit la competiţiile sportive internaţionale şi la alte campionate. De exemplu, m-am uitat la Campionatul Mondial în 2010, la Cupa Asiei şi la Cupa Africii. Mai e Cupa America", adaugă Alexandru.

La vârsta în care îndrăgosteala e ruşinoasă, el susţine cu fermitate că, dacă la matematică nu mai are taine, cu fetele e infinit mai greu. "Nu prea mă înţeleg cu fetele. E o fată la noi în clasă care e rea, e nesimţită, nu ne lasă în pace. Se bate cu noi şi nu ne lasă în pace. Ea vrea să se joace cu noi, dar nu ştie să se joace", spune bosumflat, şi obrajii i se îmbujorează.

GHID PENTRU CEI MARI

Cum îşi pot recunoaşte părinţii copilul supradotat

Toată lumea crede că un copil care vorbeşte obositor de mult, n-are astâmpăr sau reuşeşte să-şi pună la punct părinţii este genial. Aşa că, de multe ori "răzgâiat" îşi găseşte definiţia în "are personalitate, e inteligent".

Copilul nu trebuie să sufere de boala vorbitului ca să arate tuturor cum plesneşte de inte li genţă. Se poate întâmpla să nu poată rosti un cuvânt, dar să picteze extraordinar, să scrie genial, să aibă un spirit antreprenorial nemaipomenit sau să facă în minte calcule care ar face să roşească un computer. "Existau copii care nu ştiau să spună nimic, dar reuşeau să rezolve cubul Rubik în două minute", dă un exemplu Ştefan Vlaston, preşedintele IRSCA Gifted Education.

De la "Domnul Goe" la ignoranţă

"Părinţii au în general probleme în a-şi recunoaşte copiii mai inteligenţi, pentru că stilul lor de învăţare este diferit şi este prins în anumite tipare. Şi de multe ori nu recunosc alt tip de inteligenţă. Dacă de exemplu mama are o inteligenţă secvenţială, gândeşte în cuvinte, iar copilul este vizual, creativ, mama nu va putea recunoaşte inteligenţa copilului. Problema există şi la şcoală, pentru că la noi felul în care se face pedagogie nu pune accentul pe individ, ci pe metode de învăţare. Dacă foloseşti aceeaşi cheie în mai multe broaşte...", explică profesorul Vlaston.

Există copii care nu se dau de gol prea uşor atunci când vine vorba de capacităţile lor, iar dacă cei din jur nu văd de ce sunt în stare, este foarte uşor să fie marginalizaţi şi să se piardă. De altfel, statisticile arată că rata de eşec la copiii cu inteligenţă înaltă este de 50%.

"Este uşor atunci când ai un copil cu abilităţi înalte, care este încăpăţânat şi vrea să iasă din tipare, dar ce te faci cu un copil care mimează prostia? Este cel care se numeşte în literatura de specialitate «gifted underground ». Şi, dacă acest copil nu este descoperit şi nu îi este fructificată inteligenţa, se poate pierde foarte uşor. Am întâlnit cazuri de copii supradotaţi care credeau că sunt tâmpiţi pentru că asta li s-a spus în nenumărate rânduri. Un copil cu inteligenţă înaltă se va plictisi la ore şi poate va desena în loc să pară că este atent sau se va uita pe geam, cu toate că el este probabil foarte atent. Reacţia profesorului va fi să-l numească pe acel copil obraznic", adaugă Ştefan Vlaston.

De cele mai multe ori este uşor pentru un părinte să observe dacă are un copil inteligent peste medie. "Dacă vede că acel copil are o preocupare de orice fel, un hobby, doreşte să afle lucruri despre natură, păianjeni, dinozauri, orice...", mai spune profesorul.

Însă părinţii se pot înşela la fel de uşor: "Uneori mamele văd capacităţi acolo unde nu există nimic şi greşesc supraevaluându-l. Este vorba despre sindromul «Domnul Goe», prin care părintele îşi încurajează copilul la orice fleac".

50% dintre copiii cu capacităţi înalte se pierd pe parcurs dacă nu le sunt fructificate talentele

SEMNE DE INTELIGENŢĂ

Geniul de mic se recunoaşte

Este foarte important pentru un copil să aibă un mediu prielnic pentru a se dezvolta. Astfel, ar fi ideal dacă în familie ar fi încurajate jocurile care pun la contribuţie mintea şi activităţile artistice.

"Daţi-i copilului cifre şi litere cu magnet pentru frigider şi îndemnaţi-l să aducă câteva dintre ele. Veţi observa că acesta le va recunoaşte mai uşor la o vârstă fragedă, chiar de câteva luni, decât în primii ani de şcoală. Părinţii ar trebui să fie orientaţi pe calităţi. Dacă vor deveni orientaţi doar pe defecte, vor avea un copil defect. Dacă cel mic performează în ceva îl răsplăteşti, dar nu exagerat, pentru că lesne poţi deveni «o mamiţică»", este îndemnul profesorului.

E drept însă că mediul nu este mereu responsabil de eşecul unui copil: "Şi un copil de pe stradă poate fi extraordinar de inteligent, poate avea capacităţi de tip antreprenorial geniale, reuşeşte să găsească resurse acolo unde nu există nimic, reuşeşte o performanţă care, în final, îi asigură existenţa".

În plus, 60% dintre oamenii supradotaţi nu provin din familii de intelectuali. Iar copii de astăzi sunt mai înzestraţi, trăind în epoca informaţiei.

Printre semnele care pot "da de gol" un copil genial se numără: uşurinţa de a învăţa matematica, capacitatea de a învăţa limbi străine, abilitatea de a interpreta, de a compune şi de a aprecia pasaje muzicale, capacitatea de a folosi părţi ale corpului sau întregul corp pentru rezolvarea de probleme, afinitatea puternică faţă de lumea înconjurătoare.

"Şi un copil de pe stradă poate avea capacităţi de tip antreprenorial geniale.", ŞTEFAN VLASTON, preşedinte Gifted Education

CLASIFICARE

Tipuri de inteligenţă

Inteligenţa se clasifică în mai multe categorii: logico-matematică, lingvistică, muzicală, kinestezică, spaţială, naturalistă, intrapersonală, interpersonală (socială).