Generalul Antonescu vs legionari în ianuarie 1941. Oare l-au susținut necondiționat nemții pe Conducătorul Statului?

Generalul Antonescu vs legionari în ianuarie 1941. Oare l-au susținut necondiționat nemții pe Conducătorul Statului?

Astăzi, cu toții învățăm la școală, chiar în specializările universitare că la momentul ianuarie 1941, Germania a jucat exclusiv pe cartea Antonescu. Evident, atât istoriografia de dinainte de 1989, cât și legionarii înșiși, prin istoricii și memorialiștii lor au făcut să iasă la suprafață simțământul de trădare pe care ei consideră că nemții l-au avut pentru ei.

Generalul Antonescu simpatizat de Hitler

Nu este un secret că Hitler, un om care vedea în Armată instituția supremă, îl simpatiza pe Ion Antonescu. Iar Ion Antonescu exploatase aprecierea de care se bucura la Berlin ca să ceară o favoare, aceea ca Erik Hansen să fie numit la București ca șef al Misiunii Militare Terestre. În plus, chiar dacă Wiljhelm Fabrizius impusese acceptarea Diktatului de la Viena lui Carol II și diplomației românești, el personal avusese bune relații cu Antonescu din septembrie 1940. Mulți au afirmat că venirea lui Manfred von Killinger la București ca ambasador al Reichului a fost un punct câștigat de legionari. Hitler însuși se debarasase de Ernst Rohm și de SA, iar Antonescu știa asta. Dar oare aveau sprijin legionarii și în alte puncte la Berlin?

Nu trebuie făcută greșeala de a considera că Hitler și Stalin patronau sisteme dictatoriale în care ei și numai ei decideau. Deși era greu să-l combați pe Hitler, totuși, față de Stalin, Hitler avea de furcă în a se impune în fața unora dintre liderii naziști. Asta este, doctrina de dreapta, chiar și extrema merge pe fragmentare, nu pe monolitul tipic comunismului. Așadar, răspunsul la întrebarea aveau legionarii credit la Berlin trebuie dat în cheia asta: nu exista o unitate de vederi în favoarea acestora.

Generalul Antonescu, legionarii, bolșevicii și asul din mânecă

Generalul Antonescu are divergențe cu legionarii încă din octombrie 1940, dar mai ales după ce legionarii lichidează opozanți politici și trec la asuprirea în masă a evreilor. Antonescu știe că evreii din afară puteau face greutăți României care încă nu era în război, cu toată orientarea ei spre Germania și chiar le-a cerut legionarilor să se poarte mai atent.

Incidentul asasinării la 19 ianuarie 1941 a maiorului Helmuth Doring în fața Hotelului Ambadasor din București e picătura care umple paharul. Dar, în mod cert, deși are undă verde să scape de legionari, Antonescu nu era sigur de nemți. O spune chiar șeful lui de Cabinet colonelul Galin, cel care îi servea ca interpret în relația cu germanii.

Acesta spune că SS-ul lui Himmler, Gestapo-u și chiar Abwehrul nu erau convinși total de Antonescu. Practic, colonelul scrie că Antonescu abia putea conta pe o mică formațiune motorizată să-l apere pe Calea Victoriei (el lucra în Palatul Cantacuzino unde era Președinția Consiliului de Miniștri) și că atunci când legionarii se baricadaseră în sediile lor, nemții tăiaseră firele lui Antonescu iar Galin cu greu a prins un fir militar cu partea germană. A apelat la șoferul lui personal pe care l-a trimis cu motocicleta la Ploiești cu ordin scris în numele lui Antonescu pentru a aduce de acolo o mare unitate militară motorizată la București.

Ce s-a întâmplat cu Horia Sima

Practic SS-ul și Abwehrul. chiar Legația erau de partea legionarilor. Așa se face și că pe Horia Sima, căpitanul SS Otto von Bolschwing l-a evacuat ascunzându-l în portbagaj spre Ploiești de unde a reușit să-l scoată în secret spre Bulgaria apoi spre Germania pe șeful Legiunii.

Ion Antonescu jucase și pe cartea suspiciunii că în Corpul Muncitoresc Legionar erau comuniști infiltrați pentru că de exemplu, pe Nicolae Iorga, Virgil Madgearu, Mihail Moruzov și alți demnitari carliști și rușii i-ar fi vrut morți fără a se murdări pe mâini, evident, nici lui Antonescu nu i-a displăcut ideea.

Cert este că acum, la peste 80 de ani de atunci, transpare clar ideea că nemții au vrut să vadă dacă Antonescu se descurca cu legionarii. Apoi, Hitler i-a ținut în Germania în semi-arest și abia în decembrie 1944 apare Guvernul Horia Sima ca guvern românesc în exil.

Sursa foto: Bucureștii vechi și noi