Lumea științei a rămas uimită când cercetătorii au dezvăluit descoperirea unei uriașe găuri albastre în Mexic. Această a doua gaură albastră ca mărime are potențialul de a oferi informații despre posibilitatea existenței vieții pe alte planete.
Deși gaura colosală de culoarea safirului a fost descoperită inițial în 2021, documentația sa a ieșit la iveală abia recent în revista științifică Frontiers In Marine Science. Descoperirea unei găuri masive albastre în Mexic ridică întrebări intrigante pentru oamenii de știință din întreaga lume. Este probabil ca aceasta să fie „cea mai adâncă gaură albastră din zonă”, au declarat oamenii de știință care au fost asociați cu centrul public de cercetare El Colegio de la Frontera Sur (Ecosur).
Găurile albastre, care sunt denumite și formațiuni carstice, în comunitățile științifice, sunt în esență peșteri subacvatice de formă verticală. Ele s-au format pe parcursul a mai multor milenii prin topirea ghețarilor din timpul Epocii Glaciare, potrivit Discovery.com. Aceste vaste structuri subacvatice au frecvent o adâncime de câteva sute de metri și se pot extinde pe o distanță egală sau mai mare pe orizontală, potrivit oamenilor de știință.
Cea mai recentă rețea de peșteri de cobalt a fost descoperită în Golful Chetumal, în largul Peninsulei Yucatan, și a fost apoi examinată și eșantionată cu ajutorul scafandrilor, al sonarului submarin și al altor tehnici. Potrivit Live Science, această colosală lagună albastră a fost numită Taam ja, care se traduce prin „apă adâncă” în limba mayașă, și se întinde pe o suprafață de 147.000 de metri pătrați, cu o adâncime de 275 de metri.
Potrivit cercetării, acest lucru „o face să fie a doua cea mai adâncă gaură albastră cunoscută din lume”, crezându-se că Gaura Dragonului din Marea Chinei de Sud se întinde până la aproximativ 300 de metri. Pereții acestui crater albastru protejează apa de maree, rezultând un curent complet nemișcat, creând o anomalie acvatică ce pare a fi blocată în timp.
Sunt găurile albastre un portal către trecut și dincolo de el?
Potrivit Discovery.com, mișcarea mareelor face ca găurile albastre să fie „puternic stratificate de un strat subțire de apă dulce la suprafață, care împiedică oxigenul să ajungă la apa sărată densă de dedesubt”. Cu toate acestea, în ciuda condițiilor inospitaliere, găurile albastre sunt oaze marine înfloritoare, cu organisme care s-au adaptat să trăiască într-un mediu lipsit de oxigen.
Interesant este că această lipsă de oxigen are ca efect secundar conservarea eficientă a fosilelor, care îi poate ajuta potențial pe oamenii de știință să identifice specii care au dispărut de mult timp. De fapt, dolinele submarine au potențialul de a servi drept porți atât în spațiu, cât și în timp.
În 2012, cercetătorii care explorau găurile albastre din Bahamas au descoperit bacterii în adâncurile peșterilor, acolo unde nu existau alte forme de viață. Acest lucru ar putea oferi informații despre tipurile de organisme care ar putea supraviețui pe alte planete. Unul dintre cele mai îngrijorătoare aspecte ale găurilor albastre este perspectiva pe care o oferă asupra activităților umane.
În 2018, în timp ce explorau enigmatica „Mare gaură albastră” din Belize, au fost descoperite sticle de plastic pe fundul structurii de 125 de metri adâncime. „Adevărații monștri cu care se confruntă oceanul sunt schimbările climatice și plasticul”, a declarat miliardarul Richard Branson, fondatorul Virgin, care a făcut parte din expediție, potrivit insiderpaper.com.