Luni, 18 ianuarie, seara, am încercat împreună cu Robert Turcescu să desluşim, la Unde.tv, misterul unuia dintre cele mai aiuritoare acte ale unui partid politic cu pretenţii: Propunerea oficială făcută de conducerea PNL lui Dacian Cioloş de a modifica Legea Alegerilor locale prin Ordonanţă de Urgenţă, astfel încît primarii să fie aleşi în două tururi şi nu în unul, cum prevede Legea, promulgată de președinte la 18 mai 2015.

În comentariul anterior am scos în evidenţă principala notă care conferă Deciziei un aer enigmatic.

PNL a votat, alături de PSD, la 6 mai 2015, prevederea potrivit căreia primarii vor fi aleşi într-un tur de scrutin. Klaus Iohannis a promulgat-o fără să clipească. Era previzibil să se întîmple așa. Pe 11 aprilie 2015, la Conferința de presă ținută după consultările cu partidele în chestiunea pachetului de legi electorale, președintele declara: „Există un acord ca până la jumătate lunii mai să fie trimise spre promulgare legea alegerilor locale și legea finanțării partidelor. (… ) Am aflat că legea referitoare la alegerile locale a trecut azi cu bine prin Senat. Este un semn că, dacă se dorește, chestiunile se pot rezolva.”

În tot acest timp, PNL n-a schiţat nici măcar o încruntare faţă de prevederea cu primul tur. Legea n-a fost contestată la Curtea Constituţională. Legea n-a fost obiectul unei campanii mediatice de contestare.

La manifestaţiile de stradă de la începutul lui noiembrie 2015, s-a cerut alegerea primarilor în două tururi. Pe perioada manifestaţiilor şi după aceea, PNL n-a dat semn c-ar fi luat în seamă seama cerinţa Străzii.

În perioada dinaintea trecerii prin Parlament a Guvernului Dacian Cioloş, PNL n-a condiţionat o clipă votul de Ordonanţa de Urgenţă privind cele două tururi. Mai mult, PNL s-a apucat de pregătirea pentru alegerile locale. Unii lideri liberali (Cristian Buşoi, Diana Tusa) s-au angajat chiar în campania propriu-zisă. Şi deodată, într-un dostoievskianism al politicii româneşti, nitam-nisam, într-o luni, fără o minimă pregătire, care într-altă parte se numeşte preludiu, conducerea PNL anunţă public, oficial, decizia de a cere Guvernului Dacian Cioloş să dea Ordonanţă de Urgenţă.

În comentariul anterior, scriam că această cerinţă echivalează cu o triplă sinucidere pentru Dacian Cioloş. Nu mai aduc în discuţie aici argumentele convocate de mine în sprijinul acestei aserţiuni. Cel mai important mi se pare argumentul imaginii la care Dacian Cioloş ţine cu o voinţă crîncenă:

Guvernul de tehnocraţi, deşi dependent de votul din Parlament, face o echilibristică între cele două mari partide – PSD şi PNL – astfel ca în nici o clipă să nu se poată spune că e doar Guvernul unuia dintre ele.

Ordonanţa de Urgenţă, cerută de PNL, dar respinsă de PSD, fixa politic Guvernul Dacian Cioloş ca Guvern al PNL. Ca să nu mai spunem că un premier cu pretenţii de respectare bruxelleză a procedurilor se grăbea să sară în ajutorul PNL – partid disperat că, după toate calculele, pierde dezastruos localelel dacă scrutinul se reduce la un singur tur.

Notelor amintite de mine în comentariul anterior trebuie să le mai adaug cîteva: 1) Decizia a fost luată şi anunţată fără o minimă pregătire a opiniei publice. Avînd în vedere Scandalul produs de Ordonanţa de Urgenţă, s-ar fi cuvenit ca PNL să pregătească terenul pentru anunţul deciziei. Se putea apela la vechile trucuri, cum ar fi, de exemplu, o Scrisoare adresată partidelor politice de mai multe ONG-uri sau de o campanie de presă. Nimic din acestea nu s-a întîmplat. Anunţul privind propunerea n-a luat forma unei consideraţii a Alinei Gorghiu într-un interviu sau pe Facebook, gen Ne gîndim să propunem…, truc prin care un partid evită dezastrul posibilului refuz. S-a trecut brusc la propunerea decisă de chiar Conducerea PNL. 2) Propunerea a fost doar anunţată. Ea n-a luat forma unui Document remis premierului, în care să se precizeze şi ce va face PNL dacă Dacian Cioloş refuză. 3) Propunerea a fost tranşată într-un moment cînd toate sondajele dau PNL perdant la Locale. Peste imaginea unei decizii a disperării nu se putea trece.

Luînd în calcul aceste bizarerii, Robert Turcescu a lansat ipoteza unei înţelegeri prealabile între PNL şi Dacian Cioloş. Am fost de acord cu el şi pentru că un refuz al lui Dacian Cioloş ar fi avut un efect devastator asupra PNL. Partidul nu lasă impresia a avea un Plan B corespunzător eventualităţii că Dacian Cioloş refuză.

Marţi, Dacian Cioloş, mai repede decît se aşteptau mulţi, a făcut public refuzul Guvernului de a da Ordonanţă de Urgenţă. Motivul mi s-a părut de bun-simţ: „E o decizie politică. E o lege pe care Parlamentul a votat-o. S-a decis printr-o înţelegere politică. Guvernul pe care îl conduc e independent, nu este implicat politic, nu cred că este democratic ca acest guvern să modifice o lege adoptată prin înţelegere politică.”

Refuzul prompt al lui Dacian Cioloş pune la îndoială ipoteza unei înţelegeri prealabile între PNL şi Dacian Cioloş. În aceste condiţii, după anunţul lui Dacian Cioloş, am aşteptat cu nerăbdare reacţia PNL.

Deşi în termeni politicoşi, refuzul lui Dacian Cioloş avea un efect cumplit asupra PNL. Ditamai partidul cu fudulii de partid de-al cărui vot depinde Guvernul Cioloş, s-a trezit public cu un dos de palmă scurt, dar eficient, peste bot.

Au trecut minute, chiar şi ore. Reacţia întîrzia. Sînt sigur! – îmi spuneam – că PNL s-a întrunit de urgenţă la nivel de conducere. Se pregăteşte o reacţie devastatoare. Fie un ultimatum dat lui Dacian Cioloş, fie anunţul unei Moţiuni de cenzură.

Într-un tîrziu, a venit reacţia PNL. Nu a conducerii PNL, ci a Alinei Gorghiu. Mai întîi sub forma unei ziceri la solicitările presei și, mai apoi, la 21, sub forma unor gînduri triste postate pe Facebook: „Referitor la revenirea la scrutinul în două tururi pentru alegerea primarilor, mă aşteptam ca un guvern tehnocrat să dorească asumarea unei astfel de schimbări în legislaţia electorală.”

Să-mi dea voie cititorii să fac o comparaţie. Un tip, un derbedeu, îi zice unei cuconiţe întîlnite întîmplător pe stradă: – Tanti, nu vrei să te … cu mine?! Cuconiţa se opreşte şi-i arde două palme straşnice. Să-i mute fălcile din loc, nu alta. Te-ai aştepta ca tipul să se repeadă la cuconiţă şi să-i dea şi el o labă. Sau, eventual, s-o înjure. Tipul scrînceşte însă: – Sînt dezamăgit!

Mă aşteptam la un alt răspuns. Cam aşa şi reacţia PNL la dosul de palmă administrat de Dacian Cioloş. Reacţia PNL adînceşte enigma din jurul propunerii. Ţine ea de un Plan mult mai subtil, în care e implicat şi Dacian Cioloş, sau, pur şi simplu ţine de disperarea de a vedea că alegerile locale într-un singur tur vor fi un dezastru pentru PNL?

Eu cred că e vorba de disperare. Cînd au votat Legea, Liberalii n-au luat în calcul partide precum MP al Monicăi Macovei, ALDE, care vor muşca din electoratul de Dreapta. Disperaţi, Liberalii au făcut şi ei o încercare. Că această încercare a fost o prostie e altceva. Nu e prima dată cînd Disperarea naşte Prostie. Prostie cu ghiotura