Să nu spui niciodată că nu se poate. Spre exemplu, că la 87 de ani să fii student și să îți dorești să înveți ceva nou. Bariera prejudecăților a fost defi nitiv înlăturată, la Galați, prin înfi ințarea Universității vârstei a treia.

E ora 15.30 şi îşi fac apariţia, la porțile universitare, primele doamne şi primii domni, elegant îmbrăcaţi. Pălăriuţe, în ciuda vremii. Şi costume, pentru că e musai ca pe Calea Domnească, o arteră importantă a Galaţiului, în partea sa veche, încă poetică, să faci o bună impresie.

Fiecare dintre protagonişti are câte o mapă, din care ceva mai târziu vor fi scoase caiete studenţeşti ori foi volante, gata pentru a fi încărcate cu noi informaţii. Toţi se îndreaptă către Universitatea vârstei a treia.

Lecția despre Artă, Cultură și Civilizație

Aşteptam în faţa Facultăţii de Inginerie a Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi să mă întâlnesc, la ora 16, fix, cu promotoarea acestui proiect, Violeta Puşcaşu, profesor universitar doctor, prodecan al Facultăţii de Ştiinţe Juridice, Sociale şi Politice. Aşa că timp de o jumătate de oră am avut ocazia să observ parada siluetelor grăbite, spre cursul de după-amiază.

Doamna Puşcaşu mă conduce spre vasta sală în care deja s-au adunat aproape 40 de persoane. Acum descopăr papetăria expusă de-a lungul băncilor. Ochelarii sunt scoşi din tocuri și puşi la ochi. Pixurile ori stilourile, gata de scris.

Mă aşez într-un colţ, să nu deranjez. Lecţia de azi face parte din modulul „Artă, cultură şi civilizaţie”, având ca temă comunitatea Horahane. Recunosc că nu știam nimic despre rromii musulmani, pe care îi găsim în aria Dobrogei.

Lector este Daniela Mocănaşu Rusu. Îşi începe expunerea, susţinută cu imagini difuzate de un retroproiector pe perete, deasupra tablei, încărcartă cu formule matematice, rămase de la orele de dimineață.

Din când în când, cursanţii care vor să pună câte o întreare ridică frumos două degete. Curiozitățile exprimă puncte clare, exprimate în cuvinte meşteşugite, iar atmosfera cu adevărat academică aduce o lumină blândă în întreg spaţiul.

FOTO: Doamna Violeta Pușcașu, inițiatoarea proiectului, alături de Constantin Gingărașu, decanul de vârstă al studenților seniori

„Dorinţa de a învăţa nu trebuie să-l părăsească pe om niciodată”

Cineva îmi spune că a învăţa toată viaţa nu e doar un simplu joc de cuvinte. Culeg impresii din toate părţile, după ce m-am prezentat şi i-am rugat să mai rămână câteva minute, pentru un bob de vorbă.

Gheorghe Stoian s-a înscris la mai multe module. Filozofie, Istorie, Artă, Cultură, Turism. „Sunt foarte încântat că mă aflu aici. Acest loc îmi menţine sănătatea fizică şi mentală. Am descoperit atât de multe lucruri interesante!”, își exprimă opiniile domnul Stoian.

Elena Ghinea se prezintă drept o „boboacă”. E abia în primul an de studiu. „O junioară între seniori!”, surâde, alături de colegii ei, dovadă că simţul umorului zburdă în jurul nostru. „Toată viaţa am fost activă”, spune cea care de meserie este inginer constructor „Boboaca”, nu-mi spune vârsta, nici nu se întreabă aşa ceva. Știu numai că s-a înscris la modulele Inginerie, Medicină, Artă, Filozofie şi Nutriţie.

Radu Ionel. Inginer mecanic. Pe toate le-a ales. Modulele. Şi sunt destule! Îmi spune că nici azi nu şi-a uitat datoria faţă de tatăl său, cel care a vrut ca fiul să se facă avocat. Poftim, acum, la vârsta deplinei experienţe de viaţă, Ionel studiază, între altele, şi Dreptul. „Este o bogăţie de idei!”, prin gesturi ample vrea să arate cât de interesant este locul acesta. Şi mai e ceva. Domnul e pragmatic. Inginer, de! Are nepoţi. Şi nepoţii sunt la şcoală. Şi au teme. Bunicul îi ajută. Le prezintă informaţii. Doar e student. Poftim, are de unde să le dea cele mai noi detalii din lumea cărţilor! „Când nu ştiu ei ceva, vine bunicul şi le explică”, şi iarăşi zâmbetele inundă atmosfera.

Gheorghe Dobrică a fost la viaţa lui impiegat de mişcare. Acum studiază Arta, Dreptul și Medicina. Cele mai atractive lecţii sunt, în viziunea sa, din domeniul Medicinei şi al Nutriţiei.

George Râpă se descrie un om extrem de activ. S-a înscris la toate modulele. Dar nu numai atât. La cei 71 de ani ai săi are un post de radio online. „De şapte ani moderez acest post”. De meserie, electronist.

Şi iată-l pe cel mai tânăr, în spirit, dintre interlocutorii mei. Are 87 de ani, se numeşte Constantin Gingăraşu şi deviza sa e cât se poate de simplă şi de firească. „Dorinţa de a învăţa nu trebuie să-l părăsească pe om niciodată”. E deja în al treilea an de cursuri, practic de când s-a deschis acest tip de universitate. „Voi continua să învăţ până la capătul zilelor mele”, este o promisiune pe care şi-a făcut-o şi de care sunt convins că nu se va despărţi.

Nu am auzit pe nimeni, aici, care să-mi spună ceva de genul „eu sunt singur acasă” sau „m-am plictisit de nu mai pot” ori „n-am ce face şi de-asta am venit din nou la şcoală”. Absolut nimeni!

Cum a început totul. În 2016

Mă întorc la doamna Violeta Puşcaşu, profesoara care a dat suflet Universităţii vârstei a treia. Şi când spun suflet nu e doar o figură de stil. Veți vedea în continuare de ce.

Totul a început în 2016 cu un anunţ în presa din Galaţi. Prestigioasa instituţie academică deschide cursuri pentru oameni care au vârsta de cel puţin 55 de ani. Limita maximă nu există.

Doamna Puşcaşu îmi spune că, la început, a fost şi telefonistă, şi secretară, s-a ocupat şi de relaţii publice, în legătură cu această idee. „După anunţul din presă, credeam că o să vină cel mult 50 de persoane”. S-a înşelat. S-au înscris 130.

Statistica este crescătoare. Numărul studenţilor de vârsta a treia ajunge la 170, în 2017. În timp ce în actualul an universitar sunt 200. Media de vârstă este de 67 de ani, iar decanul, din punctul de vedere al anilor, are 87.

 În broşura de prezentare a Universităţii „Dunărea de Jos”, între celelalte facultăţi, este şi Universitatea vârstei a treia. Ceea ce te duce cu gândul la ceva ce s-a integrat în peisajul academic gălăţean.

FOTO: Nu se dau note și nici nu sunt examene, dar cursanții sunt serioși și învață cu asiduitate

Lista modulelor didactice

Iată, în continuare, ce module se pot studia în cadrul ineditei entităţi. Drept, Medicină, Artă, Cultură şi Civilizaţie, Istorie, Filozofie şi Teologie, Kinetoterapie, Economie, Geopolitică şi Relaţii Internaţionale, Pedagogie, Psihologie şi Relaţii intergeneraţionale, Nutriţie şi Ingineria alimentelor, Ştiinţă şi Inginerie, Turism.

Anul universitar are aceeași structură, ca și al celorlalţi studenţi. Cu tot cu vacanţele aferente. La înscriere se plăteşte 100 de lei. Pentru diverse proceduri organizatorice. În rest, cursurile sunt gratuite. Actualmente, 40 de profesori vin în faţa studenţilor cu părul alb. Majoritatea dascălilor sunt de la universitatea gălăţeană şi toți fac acest serviciu în sistem de voluntariat. Cursurile se ţin în incinta academică. Orele de studiu sunt împărţite în două etape, zilnice, între 10 şi 12, respectiv între 16 şi 18.

Alături de cadrele didactice sunt invitaţi să conferenţieze şi o serie de specialişti din diverse instituţii. De pildă, de la Banca Naţională a României, Muzeul de Artă Vizuală din Galaţi, Comitetul Olimpic şi Sportiv Român, Muzeul de Istorie din Brăila. Sunt doar câteva exemple, pentru că lista e mai lungă.

Nu există note. Nici examene

Programa şcolară a seniorilor este aceeaşi cu a colegilor lor mai tineri. Doar că în cazul primei categorii vorbim de o selecţie a celor mai importante informaţii, pe teme riguros stabilite.

Cele mai râvnite module, cu numărul cel mai mare de înscrişi, sunt Istoria, Psihologia, Arta, Dreptul şi Nutriţia. O altă diferenţă e că vârstnicii nu primesc note şi nu trec prin sesiunea de examene.

Un ciclu de învăţământ, în cazul lor, înseamnă un an, la finalul căruia este organizat, de către Universitate, cursul festiv. Mi se prezintă fotografii cu o asemenea reuniune, în care participanţii, îmbrăcaţi în robe albastre, îşi aruncă în aer tocile. Într-un iureş plin de optimism.

Încă o informaţie interesantă este că două treimi dintre cei înscrişi până acum sunt femei. Dar, atenţie, nu toţi sunt gălăţeni. Unii din Brăila, alţii din comunele învecinate cu Galaţiul.

Alt reper e legat de studiile pe care aceştia le au la bază. Cei mai mulţi, de nivel superior, vor ca, la a doua lor tinereţe, să înveţe ceva cu totul nou, faţă de cea dintâi etapă...

„Grupul drumeţilor de vârsta a treia”

Aici însă este şi locul în care s-au legat trainice prietenii. Profesoara îmi povesteşte, de-a dreptul entuziasmată, despre grupurile formate în jurul unor deziderate ori tabieturi. Spre exemplu, o doamnă a început să organizeze „Ceaiul de la ora zece”, în fiecare joi, unde îşi invită colegii. Ca ideală ocazie pentru diverse teme de discuţie.

Un domn are o idee de-a dreptul temerară. Mihai Marin a constituit „Grupul drumeţilor de vârsta a treia”. Se antrenează cu asiduitate, având ca scop să pornească spre Mănăstirea Putna. Pe jos!

O altă colectivitate s-a format în jurul croşetatului. Şi, deloc în ultimul rând, mi se aduc în atenţie cenalcul literar şi revista lunară „Info Senior”.

FOTO: Se studiază discipline dintre cele mai diverse, de la Istorie, Economie și Medicină până la Relații Internaționale, Drept și Inginerie

O noutate pentru România

Departamentul de Formare Continuă şi Transfer Tehnologic al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi administrează Universitatea vârstei a treia. Coordonatorul este susținut de un Consiliu Consultativ format din 15 studenţi, vârstnici, prin intremediul cărora se ţine legătura cu întreaga comunitate.

Există trei categorii de învăţăcei. Unii se reînscriu, de la un an la altul. Alţii, nou-veniţi. Mai sunt însă şi dintre cei care au renunţat, dar nu pentru că nu le-a plăcut experienţa, ci în urma altor obligaţii care le-au răsărit acasă. De cele mai multe ori, au intrat în ceea ce poate fi numit „instituţia bunicului”. Unde nu există nici program, nici pauze.

Ce ştie cu siguranţă noua mea cunoştinţă e că în 2016, când a pus pe picioare acest mecanism, nu mai exista ceva similar în nicio altă universitate din România. Azi însă este întrebată despre ce şi cum se întâmplă. Colegi de-ai ei din alte universităţi vor să preia modelul. Îmi dă ca exemplu pe cei de la Universitatea „Gheorghe Asachi” din Iaşi, dar şi din Cluj şi Bucureşti. „Le spun că este nevoie, înainte de toate, de multă energie. Şi de foarte multă determinare”.

Cei 130 de profesori gălăţeni care, în ultimii trei ani, au vorbit în faţa seniorilor pot depune mărturie despre ce înseamnă scopul pe care au înţeles să-l slujească. Este încă o cifră care dă greutate fenomenului din Galați.

 

Fenomen social născut în Franța

Pe plan mondial există o istorie de-a dreptul interesantă, cu tot cu învăţămintele ei, legată de universităţile vârstei a treia. Violeta Puşcaşu a descoperit valul acesta în Franţa, la Universitatea din Toulouse. Totul pornise încă din anii ’70, fiind ideea unui profesor, Pierre Vellas. „L-am cunoscut pe fiul lui Pierre Vellas, care mi-a povestit despre ceea ce a realizat tatăl său şi resorturile ideii lui”.

Principiul este legat de o realitate, anume numărul tot mai mare de vârstnici. Însă nu asta l-a determinat să pornească pe acest drum, cât mai ales observaţia că, dincolo de impresiile, uneori subiective, foarte mulţi oameni în etate au rămas tineri în spirit şi dornici de noi acumulări, în materie de ştiinţă.

Declicul este realizat. Scena se lărgește de la un an la altul. „În acest moment, aproape fiecare universitate din Franţa are o universitate dedicată vârstei a treia”. Denumirea în sine, iată, vine de la francezi. Noua sămânţă trece repede peste graniţele Franţei, ajunge în toată Europa, în America, ba şi în Australia.

În Belgia, Universitatea din Liege are înscrişi 3.500 de studenţi din categoria celor care, deşi ieşiţi la pensie, nu vor să fie consideraţi neputincioşi sau în afara societăţii.

Scăderea riscului depresiei și bolilor

Există două curente. Cel anglo-saxon merge pe ideea comunitară. Adică suntem mai mulţi oameni care au aceeaşi preocupare, de a învăţa, iar unii dintre noi, cu rândul, sunt lectori pentru ceilalţi. Ne întâlnim în anumite locuri, pentru acest scop.

Modelul francez, în schimb, aplicat şi la Galaţi, arată că astfel de cursuri sunt organizate de universităţi, în spaţiul lor, iar cei care predau sunt, cu precădere, profesorii de acolo.

Au fost realizate studii, în Vest, care arată că în rândul cursanţilor de vârsta a treia scade uimitor riscul depresiei şi, în general, numărul de îmolnăviri. În schimb, oamenii capătă mai multă încredere în ei înşişi. Asemenea rezultate au mult mai multă greutate, în comparaţie cu diplomele pe care le primesc la absolvire.

FOTO: În acest an s-au înscris 200 de studenți. Vârsta minimă este de 55 de ani, iar media ajunge la 67 de ani

O altfel de istorie

Și dacă tot suntem la capitolul istoric, gazda mea ține să spună că românii au fost de mai mult timp deschiși la acest mod de ineracțiune între oameni și știință, trecând peste orice fel de bariere. Universitățile populare, promovate de Nicolae Iorga în anii interbelici, se adresau tuturor categoriilor, și sociale, și de vârstă.

Dar, mai mult decât atât, un început de universitate dedicată vârstei a treia a existat în orașul Roman. Când? La mijlocul anilor ‚80. Nu se știu alte detalii. Cert este că nu a rezistat mai mult de doi ani. O inițiativă susținută la vremea aceea de Casa de Cultură și de foruri din domeniul medical.

 

Normalitatea are ultimul cuvânt

Închei cu actualitatea din Galați. Doamna Violeta Puşcaşu a remarcat ceva interesant. Felul în care vârstnicii au fost primiţi de colegii lor mai tineri. La început, junii se uitau cu surprindere la nou-veniţi. Ba chiar cele două grupuri nu interacţionau.

Lucrurile au luat-o pe un cu totul alt făgaş, încetul cu încetul. Se vede cel mai bine, azi, în cantina universităţii, remarcă profesoara, acolo unde generațiile, indiferent de datele din buletin, comunică în jurul mesei, pe orice temă. Normalitatea are ultimul cuvânt, mai presus de prejudecăți.