După ce au rămas fără studenţi şi au început să vadă cum se reduc bugetele, instituţiile de învăţământ superior au decis să îşi unească forţele. Negocierile sunt dificile, iar orgoliile, mari.
De câţiva ani, noţiunile "consorţiu" şi "fuziune" se tot vehiculează în mediul universitar, însă nicio instituţie nu şi-a asumat demersul până la capăt. Lipsa unui model autohton de succes şi orgoliile personale ori de grup au făcut să se bată pasul pe loc în această privinţă. Anul acesta, însă, universitarii au luat tema mai în serios.
Lipsa studenţilor, ierarhizarea care diminuează bugete şi dificultatea de a intra în topuri internaţionale au dus la iniţierea ori reluarea negocierilor. Câteva exemple: La Timişoara, se pregătesc de fuziune Universitatea de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" cu Politehnica Timişoara, în Mureş se discută despre fuziunea Universităţii de Arte, a celei de Medicină şi a Universităţii "Petru Maior", iar Universitatea de Nord din Baia Mare se pregăteşte de fuziune cu cea Tehnică din Cluj-Napoca.
De fapt, ce avantaje aduce o fuziune? Stimulente financiare de la bugetul de stat, creşterea în ierarhia universitară, reducerea costurilor prin unificarea unor servicii. Mai mult, o serie de resurse ar putea fi folosite în comun: biblioteci, cămine, cantine, săli de curs, laboratoare etc. De asemenea, cursurile ar putea fi armonizate (acolo unde permit profilurile instituţiilor), iar o parte dintre ele ar putea fi predate de aceiaşi profesori.
"Doi cercetători mediocri nu fac un cercetător bun"
O miză mare o reprezintă creşterea în ierarhiile universitare şi obţinerea unui loc în topurile internaţionale. "Un avantaj artificial", apreciază Adrian Hatos, sociolog şi prodecan la Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane, Universitatea din Oradea.
"Este un artificiu statistic, dar acest lucru nu înseamnă că, automat, creşte nivelul cercetării. Doi cercetători mediocri nu fac un cercetător bun". Totuşi, dacă fuziunea nu urmăreşte doar evitarea colapsului financiar şi creşterea în ierarhia universitară, ci şi îmbunătăţirea programelor academice, universitatea poate ajunge la un prestigiu real.
"Obiectivul final trebuie să fie calitatea educaţională, care se traduce prin competenţe şi cunoştinţe dobândite de student. Dacă resursele suplimentare sunt orientate către îmbunătăţirea actului educaţional (prin crearea de facilităţi pentru studenţi, programe de formare continuă a profesorilor, premierea performanţelor, investiţii în biblioteci şi laboratoare etc), universităţile vor putea concura chiar pe piaţa internaţională şi vor atrage studenţi străini", apreciază el.
Fuziunea costă
Pe de altă parte, procesul de fuziune implică un efort de armonizare care costă: bibioteci cu sistem de catalogare unificat, programe informatice comune, adaptarea laboratoarelor, etc. De asemenea, armonizarea planurilor de învăţământ duce la pierderea unor norme didactice. Unele poziţii administrative şi manageriale s-ar elimina, fiind redundante.
Adrian Hatos spune că un astfel de demers ar fi o "terapie şoc" pentru toţi factorii implicaţi. "Universităţile sunt structuri conservatoare, trăiesc bine în rutină. O iniţiativă de acest tip, care presupune negociere şi adaptare, i-ar trezi din amorţeală pe mulţi universitari implicaţi în management. Ar trebui să facă faţă unor situaţii noi, să fie creativi, să facă un altfel de management. Ar fi chiar o bună ocazie de a scăpa de balastul uman adunat în anii de creştere necontrolată".
Dragostea de scaune
Un mare susţinător al fuziunii este Dumitru Oprea, fost rector al Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi. "O universitate născută din fuziune capătă automat o altă forţă. Pentru ca ea să fie puternică, trebuie să aibă programe de medicină, de biologie, tehnice etc.".
El este de părerea că "dragostea de scaune" a stat în calea unei astfel de măsuri şi că numai renunţând la orgolii se pot face fuziuni de succes. Fostul rector dă exemplul Ungariei, unde, în 2000, prin hotărâre de guvern, s-a redus radical numărul universităţilor de stat.
"Ar fi o măsură nepopulară la noi, dar lucrurile mari nu se fac neaparat cu diplomaţie şi prin măsuri populare", apreciază Dumitru Oprea.
SUSŢINERE
Stimul: bugetul , cu 30% mai gras
Noua lege a educaţiei încurajează constituirea de consorţii universitare şi fuziunile, şi permite stimularea lor financiară. Marius Raicu, prorector al Universităţii de Medicină şi Farmacie "Victor Babeş" din Timişoara precizează: "Conform legii, noua universitate ar putea fi finanţată cu 30% în plus. În lege nu se specifică pentru cât timp".
Reprezentantul UMF mai spune că fuzinea cu Politehnica din Timişoara nu va duce la modificări de taxe.
"Se păstrează valoarea actuală a taxelor, având în vedere că cele două universităţi derulează programe de studiu cu diferenţe majore de costuri. Nici salariile profesorilor nu vor suferi modificări", dă asigurări prorectorul. Deşi conducerea celor două instituţii s-a întâlnit în repetate rânduri, nu s-a ajuns încă la un consesns. "S-a discutat în iulie regulamentul de funcţionare, însă persistă câteva probleme, unele majore, de armonizare", arată reprezentantul UMF. "Universităţile sunt structuri conservatoare, trăiesc bine în rutină. O iniţiativă de acest tip i-ar trezi din amorţeală pe mulţi universitari." ADRIAN HATOS, prodecan în cadrul Universităţii din Oradea Citiţi şi:
- Universităţile din Târgu Mureş se pregătesc pentru fuziune
Recomandările noastre
