Franz Joseph, împăratul Austriei, omul care s-a născut prea târziu și a murit la timp

Franz Joseph, împăratul Austriei, omul care s-a născut prea târziu și a murit la timpFranz Joseph. sursa: habsburger.net

Franz Joseph, împăratul Austriei, omul care s-a născut prea târziu și a murit la timp. Prin ce a rămas în memoria contemporanilor faimosul împărat?

Franz Joseph, împăratul Austriei, omul care s-a născut prea târziu și a murit la timp. Prin ce a rămas în memoria contemporanilor faimosul împărat?

Franz Joseph s-a născut la 18 august 1830, la Schonnbrun, Palatul etalon al Vienei Imperiale. Era fiul Arhiducelui Francisc Carol Joseph, fratele mai mic al Împăratului Ferdinand I al Austriei. Tatăl lui se căsătorise cu Sofia Frederika de Bavaria. Am menționat acest amănunt pentru că viitoarea lui soție, Elisabeta de Bavaria era verișoara lui primară, adică fiica surorii mamei sale.

Franz Joseph sub semnul compromisului

Franz Joseph vine pe tron la 2 decembrie 1848,  într-un moment greu pentru Austria. Tunurile generalului Windsichgratz măturaseră baricadele revoluției de la 1848 ale Vienei, iar Klemmens von Metternich, cancelarul de fier al Austriei, artizanul Sfintei Alianțe din 1814, părăsea prima scenă a istoriei cam pe ușa din dos. Andrassy Gyla (Julius Andrassy) revoluționarul maghiar conducea opoziția antiaustriacă din Ungaria ca revoluționar fiind cu greu grațiat de noul împărat.

Ca să justific titlul, în momentul când i-a zdrobit pe austrieci în mai multe bătălii, începând cu fainoasa campanie din Italia, continuând cu Austerlitz, culminând cu Bătălia de la Wagram din 1809, austriecii căutau la Schonbrunn să ii dicteze pacea lui Napoleon. Acesta a spart un serviciu de ceai de porțelan fin și le-a strigat de la obraz austriecilor: „imperiu vostru, o servitoare bătrână pe jumătate oarbă, pe jumătate surdă, violată de toți prin unghere nu-mi va dicta mie pacea”. Napoleon a desființat Imperiul Romano-German, Viena fiind capitala Imperiului Habsburgic până în octombrie 1918.

Cam asta era Austria la 1809, cam așa era și 39 de ani mai târziu când o prelua Franz Joseph. Timp de 12 ani până la 1860, Austria a pierdut bătălie după bătălie, Nordul Italiei începând să fie curățat de austrieci, italienii fiind ajutați de francezi. La 1860, Franz Joseph vrea să liberalizeze Imperiul și va da dreptul românilor ardeleni la Dieta lor, care va lucra până în 1866, la Sibiu.

Regimul liberal nu rezistă mult. Deși Italia e bătută la Custozza, pierde în fața Prusiei la Koniggratz iar Franța neutră. primește Veneția pe care o cedează Italiei. Trieste va rămâne la Austria până după 1918.

Bismarck îl sfătuiește pe Franz Joseph să creeze Austro-Ungaria la 17 februarie cu fostul său dușman Andrassy Gyula în rol de lider maghiar. Asta va duce la anularea drepturilor românilor.

Franz Joseph, de la gloriosul rege apostolic al Ungariei, la „bătrânul Prohachzka”

Din 1867, pare că lucrurile vor merge mai bine pentru Austro-Ungaria. Se apropie de Rusia și de Germania, apare Alianța celor Trei Împărați,se creează Tripla Alianță, compusă din Italia, Germania, Austro-Ungaria. În schimbul neutralității față de ruși în războiul cu turcii, în 1876, primise promisiunea primirii Bosniei-Herzegovina, dar la 1878, Viena primește un simplu protectorat. O anexează abia la 1908, ba mai achită și câteva milioane de mărci despăgubire otomanilor. Bulgaria devine independentă și dacă Serbia trece de la prietenia cu Viena la cea cu Petersburgul, Bulgaria face drumul invers.

La orizont, se ivea problema Macedoniei. România, în 1883, se aliază cu Tripla Alianță, regele Carol I al României fiind apropiat prieten al lui Franz Joseph ca prinț de Hohenzollern.

Tocmai de aceea, Franz Joseph acceptă la rugămințile lui Carol grațierea memorandiștilor în 1894-1895. Franz Joseph trăiește o dramă. După moartea primei sale născute, două drame îl vor marca, încât în ultimii câțiva ani de viață Franz Joseph era un moș amnezic, căruia de la ofițerii de gardă la șefii posturilor rurale de pe cuprinsul Austr0-Ungariei îi spuneau în batjocură „bătrânul Prohachzka”. Se zvonea că doicile sa proaspetele mămici îl alăptau ca pe un copil. Dramele respective sunt asasinarea soției sale Elisabeta de către Luigi Lucheni la Geneva și moartea misterioasă la Mauerling a lui Rudolf, moștenitorul lui direct.

A treia dramă îl distruge psihic pe Franz Joseph: pierde al doilea moștenitor desemnat

Nepotul lui,  Franz Ferdinand, căsătorit morganatic cu o prințesă de rang inferior, va muri asasinat la 15/28 iunie 1914, la Sarajevo. Franz Ferdinand dorea federalizarea Imperiului (idee împărtășită la 1906 și de Aureliu Popovici, loialist român din Trasilvania) iar uciderea lui de către sârbi îl va surprinde pe un necunoscut care când nu picta, zugrăvea și când nu zugrăvea, bea bere pe datorie. Necunoscutul era Adolf Hitler și acesta cu momentul asasinării moștenitorului tronului începe cartea sa Mein Kampf. A fost a treia dramă pentru bătrânul Franz Joseph.

A mai apucat să vadă denunțarea Alianței de către Italia în 1915 și România în 1916 (a refuzat propunerile efectuate de statul lui major ca armata austriacă să ocupe aliatul român din cauza unei posibile defecțiuni, pe tiparul Italiei, fiind convins de loialitatea lui Carol I al României).

Deși Carol I era mai tânăr cu 9 ani, moare în octombrie 1914. Franz Joseph îl desemnează ca moștenitor pe arhiducele Carol, viitorul împărat Carol de Habsburg.

Sfârșit lipsit de glorie pentru bătrânul împărat. Totuși, în ziua morții sale, armata lui a obținut o mică victorie

România intră în vara lui 1916 în Ardeal, este respinsă, apoi atacată și de Bulgaria, în timp ce germanii și austriecii forțează Carpații.

Franz Joseph moare la 8/21 noiembrie 1916, în ziua când armata sa a cucerit Craiova. A avut o domnie de 68 de ani, în care a făcut tot ce a putut să împiedice prăbușirea Imperiului Habsburgic (imperiu numit așa din 1809, când Napoleon desființează Imperiul Romano-german), deși reforma trebuia făcută de cancelarul Metternich în intervalul 1814-1848 ca să fi putut duce la supraviețuirea puterii imperiale. A murit cu doi ani înainte de colapsul Imperiului, colaps care nu i se datorează.