Frântură de roman japonez la Bucureşti: arta de a bea ceaiul ca un ritual

Frântură de roman japonez la Bucureşti: arta de a bea ceaiul ca un ritual

Imaginea unei ceşti din care o femeie a băut ceai de atâtea ori încât urmele de buze rujate au pătruns textura ceramică. Un chimono cu cocori care, odată ce femeia care îl poartă se mişcă, îşi desfac aripile. O voce îndepărtată. Cireşi înfloriţi. Fragmente din romane japoneze, toate o stare de spirit.

Armonia, respectul, puritatea şi liniştea sunt principii de arta ceaiului. Pentru japonezi, ceaiul nu este doar o băutură, ci un pretext de ritual, de întâlnire, de pregătire intensă, concentrare şi seninătate. Iar acum, acest univers se deschide şi românilor interesaţi de cultura japoneză, de ceremonialul ceaiului, de meditaţie şi de buddhism.

Esenţa culturii spirituale japoneze

Ceremonia japoneză a ceaiului – Chanoyu sau chado – este mai mult decât ştiinţa de a prepara ceaiului, explică Eugen Cristea, un tânăr de 28 de ani, care ţine astfel de cursuri la Bucureşti şi Braşov.

Ne puteți urmări și pe Google News

Arta ceaiului conţine esenţa culturii spirituale a Japoniei şi este o filosofie profundă bazată pe buddhismul zen. „În ceremonie există anumite proceduri după care se face ceaiul, un fel de în care se folosesc anumite obiecte, un bol de ceai, ustensilele. Toate se folosesc cu nişte gesturi fixe, mâinile trebuie să fie într-un anumit fel, degetele într-un anumit fel”, explică Eugen Cristea.

Procedura este destul de dificilă şi implică un nivel ridicat de atenţie, studiu şi concentrare. Iar gesturile au o anumită estetică şi sunt fixe, fiind transmise aşa de-a lungul timpului, ceea ce impune o anumită educaţie a corpului şi a minţii.

„Trebuie să le înveţi şi să le faci relaxat. În felul acesta poţi ajunge să transmiţi o anumită stare persoanei pe care ai invitat-o la ceai; o stare de linişte, de armonie, de integrare”, mai spune tânărul pasionat de cultura japoneză. O întrepătrundere de arte

Ceremonialul ceaiului presupune armonizarea mai multor arte. Ritualul se practică ori într-o cameră, care trebuie să fie foarte curată, ori într-un pavilion, în grădină. Se îngemănează arta caligrafiei japoneze, cu ikebana (arta aranjării florilor), cu olăritul, pentru că bolurile sunt ceramice, iar ustensilele sunt din bambus. La acestea se adaugă arta culinară, pentru că gazda îi poate servi pe oaspeţi cu prăjituri sau chiar cu un întreg fel de mâncare.

„Gazda trebuie să ştie toate aceste lucruri şi, în funcţie de anotimpul de afară, de motivul pentru care a invitat-o pe persoana respectivă să bea ceai şi în funcţie de relaţie dintre ei să aleagă toate elementele astfel încât să corespundă într-un fel”, spune Eugen. Astfel, bolul trebuie să corespundă cu ustensilele de făcut ceai, din bambus, ca textură şi culoare, cu caligrafia de pe perete, cu aranjamentul floral. „Când toate aceste elemente sunt în armonie, rămâne treaba gazdei ca prin gesturi să poată să menţină armonia, ca oaspetele să se simtă în largul lui”, completează el. Ceai verde concentrat

Ceaiul folosit este ceai verde pudră, un tip de ceai nefermentat, adus în Japonia, din China, în secolul al VIII-lea.

La început folosit pentru efectele sale medicinale, apoi consumat în templele buddhiste, pentru menţinerea stării tonice necesare meditaţiei, ceaiul verde se prepară după un anumit tipic. Se dizolvă în apă fierbinte şi se bate cu un pămătuf de bambus.

„Ceremonialul ceaiului este ca şi când ai invita un prieten la o cafea. O ceremonie se face undeva jos pe tatami, pe saltele” şi durează cam trei-patru ore cu pauze. În timpul ei se bea ceai, se mănâncă, se iese în grădină şi se poartă discuţii cu gazda. În timpul ceremoniei, când bei ceai, se poartă un dialog standard cu gazda, iar oaspetele îi poate cere să vadă obiectele pe care le-a folosit în practica ceaiului. În general, obiectele sunt vechi şi o anumită istorie, iar invitatul poate cere gazdei să îi spună povestea fiecărui obiect în parte.

Un ritual care îţi tranformă viaţa

Eugen, care prima dată a ajuns la un curs de arta ceaiului acuma şase-şapte ani, la facultate, consideră că educaţia primită la un astfel de seminar te ajută să dezvolţi anumite abilităţi de relaxare a corpului şi a minţii şi te învaţă o anumită estetică a mişcării.

De asemenea, spune el, participanţii învaţă un anumit mod de a se raporta la obiectele din jur şi îşi dezvoltă atenţia distributivă. „Eu consider că îţi transformă viaţa destul de mult. Să devii dintr-o persoană agitată şi cu mişcări necontrolate una liniştită interior şi calmă, care ştie cum să stea relaxată şi să stabilească raportul cu lumea din jur, este o schimbare drastică”.

Pe 18 iulie, Gabriel Căciulă, instructor senior al şcolii de ceai Urasenke din Japonia, a susţinut la Bucureşti un seminar intens de arta ceaiului. Acesta vrea să înfiinţeze o şcoală de ceai la Bucureşti, iar Eugen speră că, odată ce toate formalităţile birocratice sunt rezolvate, va fi deschisă în două-trei luni.

Până atunci, puteţi participa, în fiecare vineri, de la ora 18:00 la 20:00, la cursuri de arta ceaiului, susţinute de el la sediul "Seeds of Happiness" din strada Fabrica de Chibrituri nr.16 (punct de reper: Autogara Filaret). Oricine este interesat poate veni direct, fără a se înscrie prealabil.