Un fotograf din Gherla a mers într-unul dintre cele mai periculoase locuri din lume - Cernobîl, locul accidentului nuclear din 1986 - pentru a face fotografii ale dezastrului rămas în urma exploziei.
Cristian Lipovan a început, în urmă cu doi ani, un proiect numit „Places Suffering” și își propune să realizeze imagini cu cele mai celebre locuri părăsite din lume. „Vino cu mine in lumea mea a locurilor abandonate. Aici vei gasi aventurile mele cu frumuseti ascunse in stare de degradare”, scrie fotograful pe pagina de Facebook dedicată proiectului.
Vizita la Cernobîl, locul în care, pe 26 aprilie 1986 a avut loc cel mai mare dezatru nuclear civil din istorie, a fost provocarea cea mare a vieții sale. „Ma fascineaza ideea de a intra in cladiri abandonate, pentru a le afla povestea, ce s-a intamplat acolo, din ce motiv au fost abandonate acele cladiri. Cand intru in astfel de locuri parca ma intorc in timp, incerc sa-mi imaginez acele vremuri, sa simt trairile oamenilor care au trecut pe acolo”, mărturisește fotograful Cristian Lipovan.
„Am gasit tot felul de lucruri neatinse de ani de zile, lasate la voia intamplarii, de la documente, fotografii, tablouri, vesela, bani, haine, jucarii, pana la animale moarte, mumificate. De multe ori am fost nevoit sa ma catar pe cladiri, sa sar ziduri inalte sau sa intru prin cine stie ce beciuri intunecate. Niciodata nu am luat si nu am distrus nimic in locurile pe unde am umblat”, povestește fotograful, a cărui regulă sa de aur, pentru explorare urbană, este „Leave nothing but footprints, take nothing but photos!” (Nu lăsa nimic altceva decât urme, nu lua altceva decât imagini!)
Ne puteți urmări și pe Google News
Imaginile din cele două orașe afectate de dezastrul atomic sunt cutremurătoare. O lume moartă, care păstrează însă urmele vieții ce pulsa în Cernobîl și Pripyat, localitățile în care stăteau mai ales angajații centralei atomoelectrice, evacuați după explozie. Atunci, pe 26 aprilie 1986, reactorul 4 al centralei a explodat, iar norul radioactiv a străbătut ulterior Europa de-a lungul și de-a latul, cu consecințe greu de estimat, din cauză că autoritățile sovietice au încercat să țină ascuns accidentul.
Lipovan a povestit, pentru GherlaInfo, aventura sa la Cernobîl. „În primul rând trebuie să te pregăteşti psihic, să fii conştient că mergi într o zona contaminată, în care sunt multe riscuri. Accesul în zona respectivă este restricţionat şi a trebuit să obţin un acord pentru a putea intra. Echipamentul necesar a constat în bocanci, haine care să acopere pielea, frontală, mască pe faţă, mănuşi şi bineînţeles, echipamentul foto. Şi cel mai important, contorul Geiger de măsurat nivelul radiaţiilor”, spune fotograful.
„Părinţii mei nu prea au fost de acord, dar nu m-au putut opri. Soţia a fost foarte îngrijorată, dar m-a susţinut tot timpul”, mai mărturisește Lipovan. „Am stat acolo două nopţi şi două zile. Ne-am cazat la un hotel în Cernobâl, unde au fost condiţii acceptabile. În prezent în oraş locuiesc vreo 400 de oameni. Seara se mai vede câte o lumină pe ici, pe colo, la câte un geam. În rest e pustiu tot. Sunt oameni care au revenit la casele lor, nu i-a putut împiedica nimeni, deşi toată zona e încercuită de puncte de control şi e plin de soldaţi”, mai spune autorul proiectului „Places Suffering”.
„Mi-e greu să spun ce m-a impresionat cel mai mult. Totul de acolo m-a impresionat la maximum. Ar fi grădiniţa în care am intrat, iar într-o camera erau multe pătuţuri. În fiecare pat era câte o păpuşă sau câte o jucărie. Alăturat erau dulăpioarele copiilor, în care aceştia îşi ţineau hainele. Atunci parcă am avut o emoţie mai puternică”. (Sursa Foto: https://www.facebook.com/placessuffering/)
Recomandările noastre
