Foileton: "Intamplarea intamplarilor" (8)

Foileton: "Intamplarea intamplarilor" (8)

Continuam publicarea unor fragmente din noul roman al scriitorului Lucian Dan Teodorovici, "Intamplarea intamplarilor".

In timp ce astepta primele analize, pe patul sau de spital, tanarul nu mai avea prea multe ganduri. Avusese. Inca de la prima ora a diminetii, unul dintre ganduri fusese ala de a-si da jos pijamalele ponosite si de a fugi din spital, fara a mai astepta vreo confirmare. Un alt gand insa il convinsese sa mai astepte - poate boala lui nu era intr-atat de grava. Venise insa imediat, aproape furibund, un gand aproape negru, urat, care-l facuse sa suiere, printre dinti: „Lasa tu balivernele, e clar ca nu mai ai mult de trait!”.

In fine, un gand lung si plin de duiosie le eliminase in intregime pe celelalte. Gandul asta i-l incropi in fata ochilor mintii pe taica-su, distrus langa catafalc, in timp ce un preot vorbea despre locurile minunate si cu verdeata in care el, tanarul de 30 de ani din sicriu, avea sa paseasca in curand. Si gandul lung se impleti incet, in toata duiosia lui lacrimogena, cu un fel de disperare acuta.

Nimeni nu stie ce refugii isi gaseste mintea omului cand pluteste in disperare. Uneori, ea, mintea, prefera sa nu mai lupte, se lasa in voia valurilor. Alteori, instinctul de conservare o trimite in zone neasteptate, inventeaza un pai de care sa se agate si, naiba stie cum, prinde a pluti pe acel pai.

Paiul inventat de mintea tanarului de 30 de ani se dovedi cu totul si cu totul iesit din comun. Pentru ca, in timp ce se imbraca in hainele de zi, abandonand pijamaua pe patul anost de spital, tanarul nostru, cuprins de disperare, lasa gandul cel mai puternic din ziua aceea sa-l ia in stapanire: tatal lui nu mai trebuia sa sufere!

Daca familia trebuia sa accepte inca o suferinta, aceasta urma sa fie numai a lui. El era rezistent. Era tanar, putea sa accepte o noua lovitura. Iar acea lovitura avea sa fie moartea tatalui sau inainte de moartea lui!

Cum insa moartea opereaza dupa criterii idioate, cumva, intr-un fel inca nici de el stiut, avea s-o indrepte mai intai spre propriul sau tata. In felul asta, gandea tanarul de 30 de ani, isi va asigura mai apoi libertatea propriei morti.

Ne puteți urmări și pe Google News