FOAMEA i-a scos în stradă pe VENEZUELENI! Mii de oameni au protestat la Caracas, cerând DEMISIA președintelui. Povești incredibile despre SĂRĂCIE și disperare

FOAMEA i-a scos în stradă pe VENEZUELENI! Mii de oameni au protestat la Caracas, cerând DEMISIA președintelui. Povești incredibile despre SĂRĂCIE și disperare

Mii de oameni au ieșit în stradă, ieri, pentru a cere demisia președintelui Nicolas Maduro, în cea mai mare demonstrație de frustrare față de colapsul economiei țării și față de conducătorii ei.

Marșul, pe care protestatarii l-au numit „cucerirea Caracasului”, a fost organizat de oponenții politici ai partidului de stânga aflat la putere. Demonstranții au blocat o autostradă și mai multe străzi din capitală, apoi au intrat în piețele centrale ale orașului, în încercarea de a obține aprobarea unui referendum privind demiterea lui Maduro. 

Nemulțumirile sunt mai profunde decât o simplă frustrare politică, pentru că se referă și la problemele economice. Unii protestatari au venit la Caracas din mai multe părți ale țării, unde, spun ei, nu mai au ce mânca. Alții au declarat că nu-și găsesc un loc de muncă, sau că orașele în care trăiesc sunt terorizate de violențe și suferă din cauza lipsei autorităților locale.  Ivonne Mejías, 42 de ani, care purta o eșarfă în culorile steagului venezuelean - galben, roșu, albastru - a spus că situația a devenit atât de dificilă încât nu a mai putut găti un tort de ziua copiilor ei, anul acesta. Familia sa are patru membri și trăiește din 25 de dolari pe sătpămână. Ea a explicat că a început să confecționeze pinatas pentru a câștiga un ban în plus. „Câteodată îmi vine să mă sinucid. Sunt frustrată, îmi pierd controlul, lupt cu această lume. Asta e viața mea. Mi se rupe sufletul când copiii mei mă imploră să le iau ceva, o înghețată sau o prăjitură și eu nu îmi permit să le ofer nici măcar atât. Cel mai greu ne este să facem rost de mâncare”, a mai spus femeia disperată. 

Víctor Guilarte, 45 de ani, un mecanic din suburbiile capitalei, a declarat că vecinii săi sunt atât de săraci încât nu-și permit să-și repare mașinile. Acum două săptămâni și-a vizitat familia din alt stat și au descoperit că situația era chiar mai gravă. „M-am întors distrus - nu aveau ce mânca!”, a spus el, trist. „Sunt sătul de Maduro și guvernul lui, de criminalitate, de foame, de ei care ne spun că avem destulă hrană. Vreau un referendum și dacă nu se organizează unul, vreau să-și dea demisia”, a mai spus el. 

Maduro le-a cerut ssuținătorilor lui să iasă în stradă pentru contra-proteste, iar mulțimile au ieșit îmbrăcate în roșu, culoarea partidului fostului președinte, Hugo Chavez. 

Guvernul pare să fi luat măsuri represive față de oponenți. Cu câteva zile înainte, Daniel Ceballos, un lider al opoziției aflat în arest la domiciliu, a fost transferat într-o închisoare. Guvernul spune că el plănuia să agite masele pentru violențe în timpul protestului. Alte partide de opoziție au declarat că membrii lor fie au fost arestați, fie au fugit să se ascundă. 

 Autoritățile au încercat să cenzureze publicarea știrilor despre situația din țară în presa străină. Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor, un ONG din New York, a anunțat că șase jurnaliști, printre care doi de la Al Jazeera și un corespondent al Le Monde, au fost respinși la intrarea în țară, pe aeroport. 

Jim Wyss, reporter al Miami Herald, a avut voie să intre, fiind însă apoi obligat să părăsească țara, deșia avea viză valabilă de jurnalist. „Își făcea treaba când a fost arestat”, a spus directorul executiv al ziarului, Aminda Marqués Gonzalez. Într-o țară în care prețul pâinii crește în fiecare săptămână, la fel ca și cozile la alimente, crește furia și disperarea oamenilor, mai scrie sursa citată. 

Din cauza secetei din primăvară, sistemul hidroelectric al țării a avut de suferit, așa că penele de curent s-au ținut lanț , stingându-se lumina în case, magazine, spitale. Maduro a anunțat reducerea săptămânii de lucru la patru zile, apoi la două, pentru a economisi electricitatea. 

În această vară, rezervele de hrană aproape s-au epuizat. Cozile cu care se obișnuiseră venezuelenii, pentru mâncare, s-au transformat în bande care spărgeau băcăniile, brutăriile și aprozarurile. Camioanele cu marfă erau, de asemenea, atacate, iar marfa era furată. Guvernul a ordonat ca aprovizionarea cu alimente să se facă sub pază armată.