Adunarea Generală ONU din 21-16 septembrie, la care va participa și președintele Recep Tayyip Erdoğan, va fi un indicator important din perspectiva cursului pe care îl vor urma crizele internaționale.
Normalizarea relațiilor Turcia-Siria, la următoarea adunare a ONU
Războiul Rusia-Ucraina, viitorul palestinienilor și al Fâșiei Gaza care se confruntă cu genocidul israelian și instaurarea unei păci durabile în Siria...
După cum vă puteți aminti, președintele Erdoğan a spus că este deschis să se întâlnească cu președintele sirian Assad și nu a avansat nicio condiție prealabilă. În discursul susținut recent în Adunarea Națională a Siriei, Assad a reiterat condiția suveranități și s-a referit la prezența militară a Turciei în Siria!
Trebuie să subliniem în mod special o problemă importantă pentru viitoarea planificare: Dacă deschiderea lui Erdoğan către Damasc este greșit interpretată și speculată sub forma „Turcia este foarte dispusă, să punem condiții”... adică dacă bunele intenții ale lui Erdoğan sunt interpretate ca slăbiciune, aceasta ar fi o mare greșeală.
Turcia a început să pună în aplicare un nou format de relații cu țările cu care înregistra probleme până de curând. Această politică extinsă din Golf până în Egipt, aprobată de președintele Erdoğan și pusă în practică de ministrul de Externe Hakan Fidan, a dat primele rezultate. Acum suntem în perioada diplomației politice și a serviciilor de informații.
Erdogan. Sursa foto: Alexander Demianchuk, TASS
Foaie de parcurs pentru normalizare
De exemplu, putem vorbi de o foaie de parcurs pentru normalizarea relațiilor cu Siria care include:
Luarea pulsului la nivel de directori adjuncți ai serviciilor de informații; Constituirea unei baze de negocieri prin întâlnirea șefilor serviciilor de informații; În funcție de condiții, întâlnirea miniștrilor de Externe și ai Apărării și acordul asupra unor documente-cadru de negociere;
În cazul în care se ajunge la un acord, contacte la nivel înalt între președinți.
În orice punct al acestui proces este posibil ca cei doi lideri să se întâlnească și să pozeze strângându-și mâna în marja unor reuniuni internaționale!
Mai ales dacă permite contextul politic... Ar putea exista o întâlnire surpriză dacă Putin l-ar suna pe Assad și i-ar spune "nu mai pierde timpul".
Formatul Astana de negocieri privitoare la Siria
Bun, și apoi ce ar mai putea urma?
În primul rând, ar putea fi reactivat Formatul Astana.
La un moment dat, partea siriană ar putea fi, de asemenea, încurajată să participe la summiturile liderilor din Turcia-Rusia-Iran.
Știm că Rusia este dispusă să fie amfitrionul normalizării pe axa Ankara-Damasc. Într-un fel, Moscova vrea să joace un rol similar între Turcia și Siria cum și Ankara vrea să stabilească o negociere de pace între Putin și Zelenski.
Mai există un aspect pe care trebuie să îl menționăm...
Sursa foto. Twitter
Iran, încă foarte influent în Siria
În pofida problemelor economice și strategice cu care se confruntă, Iranul are încă influență pe teritoriul sirian. Chiar dacă nu mai face jocurile ca în trecut, Iranul își păstrează poziția de actor care poate influența echilibrele din regiune. Din acest motiv, ar putea fi mai costisitor să ții Iranul în afara demersurilor de reconciliere între Ankara și Damasc decât să îl incluzi în proces!
Pe scurt...
Într-un context în care crizele regionale s-au transformat într-o arenă de luptă între puterile globale, Turcia se află în punctul potrivit al istoriei, atât în ceea ce privește punerea sub semnul întrebării a nedreptății sistemului internațional, cât și voința de a-și rezolva problemele acumulate...
(Autor Okan Müderrisoğlu, Sabah; Traducerea: Florin Matei, RADOR RADIO ROMÂNIA)