Cunoscutul regizor ?i scenarist a vorbit pentru EVZ despre ?coala de actorie, noul s?u proiect

Florin ?erban, regizorul filmului "Eu când vreau s? fluier, fluier" (de?in?tor al Alfred Bauer Award ?i al Ursului de argint la Berlinala din 2010), ?ine în aceast? perioad? la ?coala de Actorie cursuri în care experimenteaz? o nou? metod? de lucru în Arta Actorului, dementalizarea. Metoda porne?te de la ideea c? orice gând care nu are leg?tur? cu ceea ce are de f?cut actorul într-o scen? dat?, reprezint? un obstacol major în calea unei interpret?ri oneste ?i puternice. În afar? de a-i afecta concentrarea, aceste gânduri reziduale îl fac pe actor s? se cenzureze, s? nu se lase purtat de curaj ?i îl împiedic? s? ajung? la r?d?cina emo?iilor sale. Cineastul a vorbit pentru EVZ ?i despre aceast? metod? de lucru. EVZ: Cum a?i ales profesorii ?i invita?ii ?colii de actorie? Florin ?erban: ?coala de Actorie a pornit din nevoia pe care eu o resimt din ce în ce mai acut de a reduce conven?ia pe ecran. De multe ori, când facem film, alegem actorii care au CEVA în comun cu personajele, sau mai r?u, nu au, dar construim noi din scenariu. Sau îi facem din machiaj ?i din interpretare. Aproxim?m! Acesta e cinema-ul trecutului, cinema-ul în care un actor era într-un film comisar de poli?ie, într-altul ilegalist, într-un altul regele României. Nu mai e posibil a?a ceva. Eu cred într-un cinema „crud”, în care chipul unui actor spune multe despre istoria acelui om, despre visele, speran?ele ?i e?ecurile lui, mai mult decât poate vreodat? suporta pagina de scenariu. În aceast? direc?ie, cei care trec prin ?coala de Actorie sunt preg?ti?i pentru a fi ceea ce eu numesc „actori de ni??”, actori care pot s? joace excelent rolul condi?iei lor. S? zicem spre exemplu c? facem un film cu b?ie?i de cartier. Nu cred c? trebuie lua?i „b?ie?i de cartier” de la col?ul str?zii ?i pu?i s? spun? ni?te replici. De asemenea, nu cred c? trebuie lua?i tineri actori care au terminat cel mai bun liceu teoretic din ora?, apoi au intrat la facultate unde au jucat Cehov ?i Caragiale, ?i acum le facem dou?-trei cicatrici, îi tundem zero ?i le d?m replicile. Gre?ite ambele abord?ri! Cred c? trebuie s? lu?m oameni care au provenit din mediile acelea cândva, dar care au fost instrui?i într-un „anume fel”. Acesta e doar un exemplu, c?ci în locul b?ie?ilor r?i poate s? fie orice, fire?te. Ei bine, când vine vorba de un „anume fel de instruc?ie”, intervenim noi. Simplificând cumva, exist? doua tendin?e în actorie: o direc?ie care pleac? de la convingerea c? ce se petrece „în?untru” determin? ce se petrece „în afar?”, ?i o alta, care se ocup? de aspectul exterior, formal al lucrurilor. Una spiritual? ?i organic?, o alta tehnic?. Într-o parte e vorba de tr?ire, într-alta de reprezentare. To?i profesorii ?i invita?ii au fost ale?i dintre cei care cred c? în actorie e vorba de tr?ire, oameni care cred c? actoria înseamn? transformare interioar? în primul rând. To?i, Clara Vod? - actri??, Viorica Vatamanu – actri?a ?i profesoar? de vorbire, Cristian Crisb??an - fotograf, Emil Slotea – director de casting, Andra Chiriac – regizoare, eu, împ?rt??im acest crez. Cum vede?i publicul ei ?int?? Prototipul este omul curajos, gata s? fac? o incursiune în cele mai ascunse taini?e ale sufletului. Un om care ?tie c? tr?ie?te în minciun? ?i vrea s? ias? la lumin?. Ce le pute?i oferi poten?ialilor studen?i prin compara?ie cu celelalte ?coli de actorie existente? Încep prin a spune ce NU se g?se?te la ?coala de Actorie. Aici nu oferim cursuri sau ?edin?e a c?ror principal? menire este s? te fac? s? te sim?i bine. Nu sunt nici cursuri de tango sau ocazie de socializare. Nu sunt cursuri în care înve?i s? vorbe?ti în public f?r? s? te bâlbâi sau cursuri în care înve?i cum sâ plângi la comand?. Sunt cursuri în care lucrezi în primul rând cu tine însu?i, cu demonii t?i, apoi cu parteneri pe care la inceput îi prive?ti cu suspiciune, apoi înve?i s? îi în?elegi ?i s? îi accep?i. Mie îmi place s? v?d ?coala de Actorie ca pe o "aventur? spre interior". Pute?i elabora pe tema tehnicii dementaliz?rii? E o tehnic? pe care am construit-o încet-încet, pornind de la lucrul cu detinu?ii în preg?tirea primului meu film, "Eu când vreau s? fluier, fluier", iar apoi am cizelat-o al?turi de cei care au lucrat în ?coala pân? acum. S? lu?m un exemplu concret: un actor vine la casting, i se d? un text, îl cite?te cu voce tare. Apoi, pentru urm?toarea ?edin?? de casting, îl înva??. În 99% din cazuri, era mai mult adev?r în inima lui la prima lectur?, decât atunci când a înv??at textul. De ce? Pentru c? a doua oar? a început s? gîndeasc?. Exist?, e drept, ?i acel 1% - actorii foarte experimenta?i, cu zeci de ani de exerci?iu, pentru care lucrurile stau cu totul altfel. Aici încerc?m mai întâi s? nu gândim, s? "judec?m în vintre". "Actoria înseamn? un mod de a-?i suci mintea". Asta afirma regizorul Cristian Mungiu într-un interviu. ?coala dvs. va ilustra aceast? afirma?ie? Eu cred c? actoria este forma cea mai profund? de umilin?? în fa?a realit??ii.