Ambasadorul ţării noastre la Beijing a povestit pentru EVZ cum filmele clasice româneşti au făcut o mini-revoluţie sexuală în China lui Mao.
Ca să ajungi la Ri Tan Lu Dong Er Jie ai nevoie de noroc şi o hartă cu însemne în mandarină. Locul unde se află ambasada e verde şi liniştit, dar imposibil de tradus taximetriştilor chinezi. Merită însă, pentru că amintirile ambasadorului vorbesc despre o lume cumva pierdută: de timpul în care chinezii importau masiv produse culturale româneşti. Mai ales filme. Florin Piersic, dacă ar ajunge aici şi ar ieşi pe stradă i-ar sări de gât mii de chinezoaice din generaţia ’70, ne asigură Isticioaia. Mai mult: Sergiu Nicolaescu le-a arătat asiaticilor, cu filmele sale, cine au fost dacii şi Mihai Viteazul. Aşa se explică multe dintre figurile încântate pe care le întâlneşti la tot pasul când chinezii află că eşti român. Păcat că nu vorbesc nicio limbă străină, ar începe să turuie despre Marga Barbu. “Nici nu ştiţi câte cunosc ei despre România”, plusează diplomatul. Nu e o exagerare. În China sunt 31 de regiuni, fiecare televiziune “locală” (local însemnând cel puţin 60 de milioane de telespectatori), are în program filme cu “Mărgelatu”. Mai mult, există un post privat care a cumpărat licenţa tuturor marilor producţii româneşti din perioada ’50 – ’89! Le transmit non-stop. Echipe de reporteri chinezi vin periodic în România pentru reportaje despre locurile unde s-au filmat “Valurile Dunării” şi “Dumbrava minunată”! Altădată încântat de “Aventurile lui Babuşcă”, Beijingul aşteaptă acum Jocurile cu multe acoperişuri învelite în bannere pe care scrie complet şi olimpic: “One world one dream” (“O lume un vis”).
CONTRATIMP “Ne ducem în Vest, dar el s-a mutat în Est”
Chinezii maturi de azi au crescut vizionând spectacole cu Ansamblul Folcloric Doina. Legăturile dintre cele două ţări (China şi România au avut mereu relaţii speciale de colaborare, începând cu octombrie 1949) nu mai sunt însă ca la început. Ambasadorul, care a mai lucrat şi în Japonia şi Coreea de Sud, regretă: “Noi ne ducem spre Vest, spre Uniunea Europeană, dar descoperim că ei nu prea mai sunt acasă. Economic, se mută în Est, şi mai ales în China”. Între timp, noi nu avem destui specialişti ai limbii şi culturii din ţara care va ocupa, după toate predicţiile, fotoliul de lider economic mondial. Nici în universităţile asiatice, pe vremea lui Ceauşescu bogate în studenţi români, nu stăm bine. “Mai sunt foarte puţini studenţi români, de la noi vin cam 13 tineri pe an, din Franţa – 3.000. Mai târziu vom regreta”, avertizează Isticioaia, al cărui socru a fost deasemenea ambasador în China. Corespondenţă din Beijing
Citiţi şi: Chinezii mulţumesc românilor pentru fericirea conjugală