Florin Ciornei: "Atata vreme cat isi gaseste clienti pentru o combinatie, Hrebenciuc este la putere".

Cand, in noiembrie 2004, Traian Basescu il ironiza pe treptele Biroului Electoral Central - „Viorele, mai stii cum e in opozitie?” - parea ca pentru Hrebenciuc a venit inceputul sfarsitului.

Cand - cateva luni mai tarziu, in aprilie 2005 - pierduse la masa combinatiilor postul de vicepresedinte PSD, se parea ca marele maestru sforar si-a epuizat toate trucurile.

Dizgratia nu este insa o situatie acceptabila pentru cel despre care spunea ca unde-i o manevra apare si baronul Moldovei. Asa cum nu este nici starea de opozitie.

Insidios, Hrebenciuc revine la sfori, exasperandu-i pana si pe propriii sai colegi. Cand in partid i se cerea retragerea, replica cu nonsalanta: eu sunt pe toate listele de corupti si de necorupti, si nu am patit nimic!

Si intr-adevar, nu a fost deranjat de procurori. Cand starea de sanatate ii recomanda pensionarea, un apropiat de-al lui il descria: „Bai, nu vrea sa se retraga. Zice ca nu poate trai fara combinatii. Sunt viata lui”.

Pe scurt, nea Viorel este un combinator inrait. Hrebenciuc cunoaste tehnici avansate de supravietuire la care alti dinozauri si baroni nu au avut acces: nu iti exhiba ambitiile de a fi in prim-plan, fa-te util celor care aspira sa obtina o functie, o afacere, convinge-i ca tu ai solutia, ca tu stii drumul, tu ai reteta. De aici i s-a tras si porecla „Rezolvatorul”.

Hrebenciuc a stiut sa se vanda bine si i-a castigat pe toti sefii PSD de la Iliescu si Nastase pana la Geoana. Asa i-a cucerit pe Gigi Becali, pe C.V. Tudor si pe maghiarii lui Marko si Verestoy, pe care se poate baza oricand pentru o combinatie. I-a castigat apoi si pe liberali, speculand fisurile relatiei PNL-PD.

Pionul sau este Bogdan Olteanu, pe care la doar cateva cafele l-a convins sa amane euroalegerile, sa rupa alianta cu PD si sa faca un guvern minoritar liberal, sa puna umarul la suspendarea lui Basescu. L-a convins chiar sa accepte un guvern liberal in care sa-si gaseasca locul si cativa ministri PSD.

Dupa esecul la referendumul anti-Basescu, parea din nou ca stratagemele lui Hrebenciuc sunt numarate. Pielea sa de dinozaur politic atemporal a fost prea groasa pentru coltii lui Dancu si Ponta. Cand adversarilor sai li s-a dat ca ocupatie sa dea replici intelectuale lui Vanghelie, Hrebenciuc se insinua in mijlocul negocierilor cu premierul Tariceanu pentru marirea pensiilor.

Abilitatea sa politica este laudata chiar si de adversari. Nici nu e de mirare. La cati analfabeti politici sunt in parlament, el pare un geniu. Iar cand abilitatea nu-l mai ajuta sa gaseasca solutii, norocul ii deschide larg usa. Asa s-a intamplat recent, cand relatia dintre fiul sau si fiica lui Basescu i-a schimbat imaginea, din cap al mafiei si oligarhiei, in cea de potential cuscru prezidential.

Suma combinatiilor in care a fost sau a parut ca este implicat a creat in jurul sau un mit al influentei nemarginite. Legendele au fost alimentate chiar de el. Dincolo de talentul sau de a manipula, de a face diversiuni, de a aburi, puterea sa consta in capacitatea de a face adunari care sa aiba ca rezultat majoritati parlamentare. Atata vreme cat isi gaseste clienti pentru o combinatie, Hrebenciuc este la putere. Ca orice dinozaur, nu dispare decat odata cu specia.