Povestea unui rozător îndrăgostit de lectură -„Firmin. Aventurile unei vieţi subterane” de Sam Savage – apare astăzi în librării, la Editura Polirom.
Viaţa lui Firmin, al 13-lea pui al unei şobolăniţe aciuate în subsolul unei librării, a început încă din primele zile cu mici „plăceri ilicite”: mestecatul hârtiei. Şi nu orice fel de hârtie, ci pagini întregi din „Veghea lui Finnegan” de James Joyce, pe care mama sa îşi aşternuse culcuşul. Fire predispusă la meditaţie, Firmin descoperă curând că unele cărţi au un gust mai bun decât altele şi încet-încet, combină ronţăitul cu cititul, devenind selectiv şi destul de sofisticat.
Povestea rozătorului erudit, născut în Boston-ul anilor 60, e un elogiu adus vieţii trăite prin lectură, prin ficţiune, dar şi o cronică nostalgică a unei lumi (şi mai ales a unei atmosfere) dispărute. Unele pasaje din carte au forţa filmică şi savoarea unor scene din „Ratatouille”, de aceea e posibil ca unii producători să fi luat în calcul volumul pentru o nouă animaţie.
Publicată în 2006, „Firmin. Aventurile unei vieţi subterane”, cartea de debut a americanului Sam Savage (68 de ani), a fost una dintre vedetele Târgului de la Frankfurt de anul trecut. Titlul a fost vândut rapid în peste 30 de ţări, inclusiv în România, iar traducerea din colecţia „Biblioteca Polirom” îi aparţine lui Vali Florescu.
Simpaticul şobolan a avut parte şi de o campanie de promovare inedită, pe Internet: cu o lună înaintea apariţiei cărţii şi în ziua lansării ei pe piaţă, o insignă cu îndemnul „Întreabă-mă despre Firmin” a fost postată de mai multe ID-uri pe Yahoo Messenger.
Fragmente
„Am început cu rafturile cele mai apropiate, cele de sub LITERATURĂ, lingând, ronţăind, savurând şi în cele din urmă devorând, uneori de la margine, însă de obicei de oriunde puteam deschide un pic copertele, până în mijlocul cărţii, asemeni unui burghiu. Preferatele mele erau ediţiile Modern Library şi, ori de câte ori aveam posibilitatea, pe ele le alegeam, poate datorită siglei lor - un alergător cu o torţă. Aşa mă vedeam câteodată, un Alergător cu o Torţă. Şi, vai, ce cărţi am descoperit în timpul acelor prime zile îmbătătoare! Chiar şi azi, simpla recitare a titlurilor îmi umple ochii de lacrimi. Recitaţi-le, rostiţi-le încet, fără grabă şi lăsaţi-le să vă sfâşie sufletul. Oliver Twist. Marele Gatsby. Suflete moarte. Middlemarch. Alice în Ţara Minunilor. Taţi şi fii. Fructele mâniei. Şi tu vei fi ţărână. O tragedie americană. Peter Pan. Roşu şi negru. Amantul doamnei Chatterley.
Iniţial, devoram totul la modul grosolan, orgiastic, la grămadă, porceşte - din punctul meu de vedere, o gură de Faulkner era la fel de bună ca una de Flaubert - deşi, curând, am început să remarc anumite diferenţe subtile între ele. Mai întâi, am observat că fiecare carte are o aromă specială - dulce, amară, acră, dulce-amăruie, râncedă, sărată, picantă. Am constatat de asemenea că fiecare aromă - şi, pe măsură ce trecea timpul şi mi se ascuţeau simţurile, aroma fiecărei pagini, a fiecărei fraze şi, în ultimă instanţă, a fiecărui cuvânt - aducea cu ea o întreagă gamă de imagini, de reprezentări ale unor lucruri despre care experienţele mele foarte limitate în aşa-numita lume reală nu mă pregătiserăabsolut deloc: zgârie-nori, porturi, cai, canibali, un copac înflorit, un pat nefăcut, o femeie înecată, un băiat zburător (...)”
Iniţial doar mâncam, ronţăind şi mestecând fericit, ghidat de dictatele gustului. Însă curând am început să citesc ici şi colo fragmentele de rânduri aflate la marginea paginilor ce constituiau mesele mele. Şi, pe măsură ce trecea timpul, m-am trezit citind tot mai mult şi mâncând tot mai puţin, până când, într-un final, am ajuns să-mi petrec cea mai mare parte a timpului în care eram treaz citind şi să ronţăi doar marginile. Şi vai, cât de mult regretam acele găuri îngrozitoare!”
Recomandările noastre
