În ziua de joi, 26 noiembrie 2020, pe raza comunei Căscioarele, judeţul Giurgiu, la ieşirea către A1, pe un drum lateral de căruţe, pe malul Argeşului, a fost descoperit trupul neînsufleţit al lui Marius Buturugaru, ajutorul şefului de post din localitatea Găiseni. După primele cercetări la faţa locului, s-a concluzionat că bărbatul se sinucisese cu arma din dotare. Exista şi un motiv. Soţia. De care divorţase în urmă cu trei luni. Şi fără de care se pare că nu putuse să mai trăiască.
Un sinucigaş cu planuri de viitor
Nimic nu prevestea tragedia care avea să se petreacă în acea zi nenorocită de joi. Miercuri, Marius îşi făcuse planuri pentru a doua zi împreună cu Petre, tatăl său. Urmau să meargă în Bucureşti să cumpere îmbrăcăminte şi nişte afumături româneşti pe care să i le trimită fratelui său, înrolat în Legiunea Străină. Acesta le transmisese că nu poate veni acasă de sărbători, avea de lucru, dar îi rugase să-i trimită câte ceva, ca să simtă şi el aerul de sărbătoare românească.
Ziua de miercuri a decurs normal. Mama a venit pe la ora 17.00 acasă. Marius îşi făcuse singur cartofi prăjiţi cu trei ouă. A fost ultima masă pe care au luat-o împreună. Marius nu dădea niciun fel de semne de tulburare. Dimpotrivă. Făcea planuri pentru viitor. Pentru că în zonă sunt foarte multe depozite, se gândea să cumpere o dubă, pe care să o conducă tatăl său, cu care să mai care pe la depozite, să mai facă un ban în plus.
Miercuri seara, Marius a intrat în post. Era în tura de noapte. Mama mai păstrează şi acum una din ultimile filmări cu el, când făcea filtre la intrarea în localitatea aflată în carantină. Cineva îl filmase cu telefonul iar după moartea lui îi transmisese imaginile mamei. În fapt, acest film, plus albumul de fotografii şi filmări de la nuntă, o adevărată operă de artă, cu filmări inclusiv din dronă, care a costat o groază de bani, peste 100 de milioane de lei vechi, sunt singurele lucruri care mai aduc un strop de lumină în ochii acestor oameni, crunt loviţi de soartă.
A plecat la serviciu. Atunci l-au văzut părinţii pentru ultima oară în viaţă.
Întârzierea care nu a îngrijorat la început
Joi dimineaţă, în ziua fatidică, tatăl şi mama s-au trezit pe la ora 6. Marius termina tura pe la 7. Au decis să-l aştepte, să mănânce împreună micul dejun. Apoi să plece la Bucureşti după cumpărăturile pentru fratele mai mic. Marius întârzia. La 7.20, tatăl l-a sunat să-l întrebe când vine. Marius i-a răspuns că mai are câteva acte de terminat. Nu fusese o noapte liniştită. Pe lângă obişnuita patrulă, la 112 se anunţase, pe la 3 dimineaţa şi o tentativă de viol. Marius mersese acolo, cercetase şi acum încheia hârtiile. La acea oră, Marius încă trăia. Un sinucigaş care vrea totuşi să facă un dosar de viol. Tatăl nu s-a impacientat. Fost poliţist şi el, i se întâmplase de multe ori să nu plece acasă la ora când se termina tura, din cauza evenimentelor din timpul serviciului. De asemenea, tatăl afirmă că nu a sesizat nici un fel de tulburare sau de nervozitate în vocea lui Marius. Au vorbit normal.
Pe la ora 8 l-a sunat mama. Tatăl plecase până în comună, iar ea îl aştepta încă cu masa. Marius nu a mai răspuns.
Între 8 şi 12.20, mama l-a sunat într-una pe Marius. Nu i-a răspuns. A început să se îngrijoreze. La 12.20, l-a sunat şi tatăl, să vadă dacă a ajuns acasă. Nu i-a răspuns nici lui. Încă nu se îngrijorase. În drum spre casă, a văzut cum se produce, chiar în faţa maşinii lui, un accident de circulaţie. O coliziune. Nu foarte gravă. Dar a coborât să vadă despre ce este vorba şi dacă poate ajuta. Da, cineva avea nevoie de ajutor. Intrase în atac de panică. Petre Buturugaru a sunat de pe telefonul lui la 112 să anunţe evenimentul. Asta se întâmpla la ora 13 şi 13 minute. Cu patru minute înainte, adică la ora 13 şi 9 minute, se anunţase tot la 112 faptul că Marius Buturugaru fusese găsit împuşcat în cap, pe drumul de căruţe de la ieşirea din Căscioarele. Cei de la dispecerat însă, deşi îl cunoşteau pe Petre, nu i-au spus despre tragedie.
Veştile rele însă circulă repede. Aproape toată comuna ştia despre drama care se petrecuse de curând. Dar nimeni nu îndrăznea să-i spună tatălui. O parte dintre curioşii de la accident, care nu-şi puteau închipui că fostul poliţist nu aflase despre fiul său, se întrebau ce caută acolo, în loc să meargă la locul tragediei. Tatăl l-a mai sunat de câteva ori pe Marius. Nu i-a răspuns. S-a gândit la ce se poate gândi un tată că i se poate întâmpla mai rău fiului său. În niciun caz la moarte. S-a gândit că poate făcuse vreo prostie pe la serviciu şi acum era cercetat. A început să-şi sune foştii colegi. Când îşi dădeau seama că nu ştie nimic, aceştia se fereau să-i dea ei vestea cruntă. Apoi nu i-au mai răspuns la telefon. L-a sunat şi pe şeful lui Marius. Nici acesta nu i-a spus. Petre Buturugaru începuse să se îngrijoreze cu adevărat.
De la accident a plecat acasă, unde a găsit-o şi pe mamă îngrijorată. S-au îmbărbătat unul pe altul. Ca să se mintă că se poartă normal, s-au aşezat la masă. Marius tot nu răspundea la telefon. Acum nu mai răspundeau nici prietenii lui. Nu au putut mânca nimic. Un sentiment de rău, de nenorocire, plutea prin casă. Mama, mai ales, simţea că se petrecuse ceva grav cu fiul ei. Tatăl a început să dea iarăşi telefoane. Şi-a sunat unul dintre cei mai buni părieteni. Acesta i-a răspuns şi l-a luat pe departe. Că Marius a avut un accident. Dar nu că a murit. Apoi a închis. Tatăl l-a sunat înapoi şi a început, disperat, să ţipe la el. Atunci, prietenul i-a destăinuit: „Marius s-a împuşcat”! Tatăl a încercat să se ţină tare. Soţiei i-a spus că fiul lor avusese un accident şi că se duce imediat acolo să vadă despre ce este vorba.
Tatăl s-a urcat în maşină şi s-a dus la faţa locului. Urlând, a vrut să intre în câmpul de cercetare, să-şi ia fiul în braţe. Corpul neânsufleţit era pe scaunul din faţă, de la şofer, cu faţa plină de sânge şi capul lăsat spre stânga. L-au ţinut cu greu foştii colegi care cercetau deja la faţa locului. După terminarea anchetei, s-a dus la maşină şi şi-a luat fiul în braţe. Avea o rană la cap. Jos, pe podea, se afla un pistol. Probabil arma din dotare, cu care se sinucisese.
Ana îl căuta pe Marius, nu el pe ea
În acea dimineaţă, poliţistul a vorbit din nou cu fosta soţie.
Nu este adevărat că Marius continua să o caute pe Ana, încercând să se împace cu ea. Dimpotrivă, ea era cea care îl căuta pe el. Vă reamintim episodul de marţi, cu două zile înainte de tragedie, când, de bună voie, Ana a venit în sat şi a mers împreună cu Marius la apartamentul în care locuiseră împreună pe vremea când erau căsătoriţi.
Miercuri a vorbit din nou cu el la telefon, preţ de 20 de minute.
Foarte important, Ana a vorbit la telefon cu Marius şi în joia fatidică. Apelul a fost făcut de pe telefonul Anei la ora 8 şi 19 minute şi a durat aproape 13 minute. O convorbire destul de lungă. Deci, la acea oră, Marius era încă în viaţă.
Este foarte posibil ca această discuţie să-l fi tulburat pe poliţist atât de rău. Ana a declarat că nu au vorbit decât banalităţi. Că nu a fost vorba despre niciun fel de rugăminţi de împăcare.
Cele două nedumeriri majore
Maşina lui Marius a fost zărită din DC 187 de către un localnic, în jurul orelor 9 – 9,30 în dimineaţa de joi, staţionând pe drumul de căruţe. Omul a fost convins că ajutorul şefului de post, băiat tânăr, era şi el cu o fată în maşină şi nu s-a dus până acolo de teamă să nu-i deranjeze. Abia la prânz, când un alt cetăţean din Căscioarele se ducea cu căruţa să strângă lemne din crângul de pe malul Argeşului, a intrat pe drumul agricol şi, trecând pe lângă maşină, a văzut cadavrul şi sângele împrăştiat peste tot şi a sunat la 112.
Două elemente trebuie analizate serios. Maşina a fost găsită cu motorul pornit. În acea zi, la acea oră, conform ANM, temperatura afară în zonă era de + 6 grade. Destul de frig. Deci, ocupantul a lăsat motorul pornit ca să se încălzească. Pe de altă parte, trebuie să ţinem seama că maşina lui Marius este una cu cutie manuală, aşa că pentru a putea sta pe loc şi să şi rămână motorul pornit, trebuia să o scoată din viteză. Dacă a făcut aceste mişcări, dacă şi-a lăsat şi motorul să-i fie cald, înseamnă că Marius avea de gând să zăbovească în acel loc mai mult timp. Marius era însă fumător înrăit. Ori, de lângă maşină, nu s-a ridicat nici un chiştoc de ţigară.
Deci, când un fumător, îşi pregăteşte locul unde să se gândească la chestiuni extrem de grave, de viaţă şi de moarte, după cum s-a văzut, nu fumează nicio ţigară?
Nu ştim dacă nu cumva a fumat în maşină şi a strivit ţigările în scrumieră, deşi este un pic nefiresc, pentru că se afla pe un câmp umed, în apropierea unui morman de gunoi rămas de la cei care vin vara şi fac plajă aici, pe malul Argeşului. Mai firesc ar fi fost să arunce chiştoacele pe grămada de gunoi, decât să le înghesuie în scrumieră. De altfel, Marius respecta obiceiul părinţilor lui de a nu fuma. Nici el nu fuma în prezenţa lor. Dacă Marius, la ieşirea din tură, urma să plece acasă, de unde avea să meargă împreună cu tatăl său să cumpere lucrurile pe care să le trimită în Franţa fratelui, de ce să fi înghesuit ţigările în scrumieră? Mirosul l-ar fi deranjat pe tată.
Deci, pe baza acestor elemente, întrebarea este: de ce un fumător, care îşi şi pregăteşte condiţiile să se gândească (iese de pe drumul asfaltat, lasă motorul pornit ca să nu-i fie frig) la lucruri de o gravitate extremă, de viaţă şi de moarte, nu fumează, totuşi, nicio ţigară. Cel puţin asta ştim până acum.
A doua nedumerire. Geamul de la uşa din dreapta era spart de proiectilul care a trecut prin capul sinucigaşului şi a ieşit din maşină pe acolo. Deci, geamul era ridicat, ceea ce ar putea indica că în maşină nu era fum. Deci, nu se fumase. Asta ar putea indica faptul că gestul sinucigaş a fost aproape spontan. Tulburat de gândurile negre, Marius scoate pistolul, şi-l pune la tâmplă şi se împuşcă sub impulsul unui moment total nefericit. Dovadă, geamul spart de la portieră.
Întrebarea: Dacă decizia de a se sinucide a fost luată instantaneu, de ce a rămas motorul pornit şi maşina scoasă din viteză. Orice şofer ştie că maşina cu cutie manuală, dacă este în viteză şi nu-i calci acceleraţia, motorul se opreşte. În plus, dacă a decis pe loc să se sinucidă, ce-i mai trebuia motorul să-i facă cald? Oricum decisese să moară şi nu mai conta.
Să mai notăm şi faptul că până acum, nu s-a găsit niciun bilet de adio, deşi a fost căutat minuţios şi acasă, şi la postul de poliţie.
Din informaţiile pe care le avem, de pe mâna dreaptă, în care se presupune că a ţinut pistolul, s-au luat probe, să se vadă dacă există urme de praf de puşcă. Dar deocamdată poliţia nu are bani să plătească expertiza. Aşa că nu ştim dacă erau sau nu.
Ipoteza unui asasinat şi nu a unei sinucideri, nu a fost scoasă complet din vederile anchetatorilor.
A doua zi după înmormântare, fostul senator și ministru PSD Niculae Bădălău l-a sunat pe Petre Buturugaru ca să-i transmită condoleanţe şi ca să se scuze, spunând că nu are nicio vină. Că nu are nimic de-a face cu nora lui. A şi plâns un pic, pentru impresie artistică. Tatăl i-a închis telefonul.
Am identificat şi garsoniera închiriată pe numele Anei, fosta soţie a lui Marius Buturugaru. Este în centrul Giurgiului. Un posibil cuibuşor de nebunii.