Pe strada noastră văd, de mai mulţi ani, câţiva dintre „liberii cugetatori” cu vechime, stând ca vrăbiile înşirate pe-o sârmă, pe treptele magazinelor de peste drum, având la picioare nelipsita sticlă ieftină de bere. Pe unul dintre ei am avut surpriza să-l zăresc întâmplător, în vreo două rânduri, luând tacticos masa de prânz la o terasă de lângă piaţă, respectându-se cu fripturică asortată cu cartofi prăjiţi şi salată. Cred că beneficiază câteodată de pomană şi mai face vreun mic serviciu cârciumii! Pe trotuarul de lângă blocul nostru îşi face veacul o tânară cu vârstă incertă din cauza lipsei dinţilor, care ne-a declarat mai demult, cu aplomb, că asta-i viaţa care îi place: bea cafele de la dozator, fumează şi… vorbeşte mult la mobil. Îşi face nevoile în spatele blocului, după nişte maşini şi doarme nu se știe pe unde. A turnat în decursul timpului doi copii – o vreme i-a ţinut, pe rând, cu ea pe stradă – şi, într-un final, i-a lăsat în grija statului. Unui alt locuitor stradal, superobez, nu-i lipseşte zilnicul pet la doi litri dintr-o renumită băutură răcoritoare gazoasă, prin grija unui comerciant din vecinătate. Un alt oropsit, aciuat de foarte tânăr lângă blocul nostru şi care acum este un bărbat în plină putere la nici 35 de ani, are şi el o poveste interesantă. Acum câţiva ani, când se reabilita faţada blocului, inginerul care conducea lucrările l-a convins să se angajeze în echipa de muncitori şi i-a oferit loc de cazare într-o baracă a firmei. Nu trebuia decât să tragă de frânghia scripetelui ca să ridice la etaj găleţile cu materiale. N-a făcut mulţi purici. După scurt timp, a declarat că nu mai poate munci şi s-a lăsat păgubaş. A luat vreo trei sute de lei (trei milioane pe atunci) pentru munca depusă şi s-a întors la trotuar, oferind de toţi banii bere gratis la toţi „vecinii” de breaslă. Mulţi dintre aceşti indivizi declasaţi provin din foste case de copii, aruncaţi debusolaţi pe drumuri după împlinirea vârstei de 18 ani, iar alţii, oameni în toată firea, ajung să cerşească pe străzi, după ce şi-au pierdut locurile de muncă, familiile şi casele din cauza alcoolismului cronic. Ce facem cu ei?

Alexandru Ghillis

Scrisoarea săptămânii: „A crescut cu mult numărul acelora al căror bun simț se măsoară în cuvinte grele”

Domnule primar,

Când văd ce se întâmplă, zi de zi, pe lacul Snagov, nu pot fi lipsit de spirit civic. Ca simplu spectator privesc de pe mal și mă îngrijorează spectacolul ce-l văd repetânduse săptămânal și de mai multe ori pe zi. În ultimii ani, asist, fără voie, la scene degradante în care oameni, maturi altfel, nu mai sunt, în asemenea ocazii, cumpătați în discuții și aprecieri la adresa celorlalți. A crescut cu mult numărul acelora al căror bun simț se măsoară în cuvinte grele, în forța răzbunării și a căror valoare de sine este dată tocmai de avalanșa de injurii folosită. Constat cu amărăciune că sunt prea puțini aceia care apreciază omenescul celuilat, crescând semnificativ numărul celor care își pierd repede cumpătul și nu-și mai întorc cu eleganță aceleași scuze însoțite de regrete. Constat, de asemenea, cum unii dintre cei care locuiesc în zonă, ori care vin să se relaxeze, după ce consumă alcool, ies la plimbare pe lac cu diverse ambarcațiuni (proprii ori împrumutate).




În asemenea situații, alcoolul, violența verbală și fizică fac casă bună. În acest context sunt și oameni care, cu sau fără voie, nemulțumesc ori deranjează. Având în vedere ambițiile și orgoliile nemăsurate ale celor care străbat luciul de apă ca la un campionat de viteză, de la un capăt la celălalt, cu ambarcațiuni puternice și cu viteze ce ușor depășesc 100 km/oră, nu peste mult timp se va ajunge – necondiționat – în situația de a se înregistra victime. Neexistând nici un standard de siguranță, se circulă haotic cu ambarcațiuni care nu sunt recomandate pentru această zonă, ambarcațiuni care poluează greu și care distrug fauna acvatică, neținându-se seama nici de faptul că zilnic se află la antrenament și lotul olimpic de caiac- canoe. Nu trebuie uitate nici plimbările nocturne pe lac care acoperă întregul eventai de greșeli, de greșeli minore la atitudini sfidătoare. Fără permis de ambarcațiune/ autorizație (ori care ar fi ea) fără lumini de semnalizare corespunzătoare și cu viteze care nu sunt permise nici pe autostradă. Cei din bărcile cu vâsle, ori cei care folosesc diverse saltele pneumatice, oamenii mai în vârstă, cei care se aventurează, precum și copiii, sunt supuși astfel riscului răsturnării în apă. Apoi, nu trebuie uitat nici faptul că urmărirea, înregistrarea și eliberarea a peste 250 autorizații lunare/semestriale/ anuale, ar aduce o sumă frumoasă și consistentă la bugetul Primăriei. Nu trebuie minimalizată această problemă și va trebui să dispuneți măsuri legale pentru evitarea unor accidente grave, inclusiv cu pierderi omenești. Până nu o fi prea târziu. Orice întârziere în luarea unor măsuri drastice ar putea să aducă (multora) mustrări de conștiință. Fără teama de a greși or prevesti anticipat, vă pot spune că lucrurile sunt mult mai grave decât se văd și se pot întâmpla de la o zi la alta. Dacă nu cumva s-au întâmplat între timp. În cazul unui ”accident” se va începe cu pasarea răspunderii de la unul la altul iar cei cu răspunderi majore în asemenea situații nu vor mai fi de găsit. Vă doresc sincer să câștigați, pentru mulți ani de acum înainte, simpatia celor care v-au onorat cu încredera lor și v-au ales.

Cu stimă, Ctin Titi Peticaru

Dragi cititori,

Această pagină vă este dedicată în fiecare sâmbătă. Am vrea să cuprindă cât mai multe semnale de la dumneavoastră, de aceea vă rog să ne trimiteți texte scurte, despre lucruri de interes public, lucruri care vă frământă și cărora nu le-ați găsit rezolvare. Așteptăm scrisorile dvs. pe adresa: „Evenimentul zilei, Bd. Dimitrie Pompeiu nr 6, sect. 2, București”.

Vă mulțumesc pentru că ne sunteți aproape! Să aveți o săptămână minunată!

Simona Ionescu, redactor șef

 

 

Evenimentul zilei nu își asumă responsabilitatea pentru conținutul scrisorilor primite de la cititori