Alexandra Oancea a fost lăsată nesupravegheată după o intervenţie chirurgicală de polipi şi a murit cu zile, în urma unui şoc anafilactic.

Alexandra Oancea, o fetiţă în vârstă de 4 ani, din Cluj-Napoca, a murit după o operaţie de polipi efectuată la Clinica de Maxilo- Faciale. După intervenţia chirurgicală, fetiţa a rămas singură pe masa de operaţie, întrucât chirurgul Silviu Albu a plecat la o şedinţă, iar medicul anestezist Maria Filip a plecat şi ea.

Intervenţia chirurgicală a avut loc pe 4 septembrie, iar cazul a fost ascuns până în momentul în care bunica fetiţei, Ileana Părău, a făcut un memoriu la Colegiul Medicilor prin care îl acuză pe medicul anestezist Maria Filip de gravă neglijenţă şi culpă medicală. Prof. dr. Mircea Bârsan, preşedintele Colegiului Medicilor din Cluj, ne-a declarat că a fost declanşată o anchetă în acest caz grav. Părinţii, plecaţi în Italia

Alexandra Oancea era crescută de bunici pentru că părinţii ei sunt la muncă în Italia. Atunci când răcea, respira greu şi din această cauză, spune Petru Părău, bunicul fetei, a fost necesară operaţia. Intervenţia a început cu un mic incident:

„Când am ajuns acolo am luat-o în braţe şi am dus-o în sala de operaţie. Anestezista, fiind grăbită, a vrut să o ducă în sala de operaţie pentru adulţi, dar profesorul Albu a zis să o pună în sala de operaţie pentru copii“, povesteşte bunica fetiţei, Ileana Părău, cea care a stat alături de fetiţă până seara târziu, când medicii s-au declarat învinşi în faţa morţii.

Operaţia a durat aproape o oră şi a decurs fără nicio problemă majoră. Punctul critic, spun surse avizate, a fost momentul în care medicul anestezist i-a dat micuţei Alexandra o soluţie pentru a anihila serul care produce anestezia generală şi care a produs, la rândul lui, un şoc anafilactic. Această variantă este confirmată şi de profesorul Silviu Albu, cel care a efectuat operaţia. „Avea ochii deschişi şi a început să-i curgă o lacrimă“

Imediat după operaţie, profesorul a plecat la o şedinţă. „Mi-a spus că totul a decurs foarte bine şi că el trebuie să meargă la o şedinţă. După ce a plecat dânsul, anestezista a întins-o şi a lăsat fetiţa acolo. După deces, profesorul ne-a spus că a fost prima operaţie din viaţa lui unde nu a stat până la stabilizarea pacientului. Era tare nervos pentru treaba asta“, ne-a spus Ileana Părău. La aproape o oră de la operaţie, medicul anestezist s-a întors în sala unde se afla fetiţa.

„După ce doamna a intrat, am văzut agitaţie. Peste tot, numai telefoane şi agitaţie şi mie nu îmi spunea nimeni nimic. Mă gândesc că după ce a văzut-o a început să se agite. Era în jurul orei două. Toţi medicii au fost solicitaţi în ajutor şi, când a văzut că ăla nu era, celălalt nu era, a chemat salvarea. Apoi am auzit sirena şi i-am văzut pe băieţii de la SMURD care urcau cu viteză. Au intrat, şi înăuntru era şi mai mare agitaţie. Apoi a mai venit un alt echipaj de la SMURD, cu alte aparate“, a mai spus bunica.

Medicii au încercat să o resusciteze pe micuţă chiar pe masa de operaţie. După manevre cu electroşocuri, inima Alexandrei a început să bată din nou, dar neregulat. „I-am rugat să-mi salveze sufletul. Şi atunci mi-au spus că inima fetiţei a fost în stop şi mi-au zis că va fi bine, dar inima fetiţei pornea şi se oprea, pe masa unde a fost operată şi apoi abandonată. Copilul ăsta a fost fericit şi de azi înainte numai pentru asta am să lupt: ca moartea fetiţei să fie răzbunată“, ne-a mai spus bunica Alexandrei.

Fetiţa a fost transportată la Unitatea de Primire a Urgenţelor de la Spitalul de Copiii, unde a şi decedat în aceeaşi seară. „La spital a venit altă echipă şi s-au chinuit până seara la 11.00. Au luptat toţi medicii, încontinuu. Când au reuşit să o stabilizeze cât de cât m-au lăsat să mă duc lângă ea. Îi spuneam: «Alexandra, te rog, luptă!». Fetiţa era cu ochii deschişi şi a început să-i curgă o lacrimă. După câteva minute a început să-i curgă sânge pe gură şi pe nas şi ne-a părăsit pentru totdeauna“, a mai spus bunica.

INTERVIU

„Îmi reproşez că nu am stat acolo“

Profesorul doctor Silviu Albu ne-a declarat că îşi reproşează un singur lucru: faptul că nu a stat în sala de operaţie până la trezirea micuţei Alexandra, aşa cum face de obicei. Medicul a mai spus că, la clinica unde s-a întâmplat nenorocirea, nu există posibilitatea de a asigura terapie intensivă unui copil. EVZ: Dv. sunteţi director la Spitalul CFR. De ce acest copil a fost operat la Clinica de Maxilo- Faciale? Sorin Albu: Pentru că acolo au dotări pentru a opera copii cu nevoi speciale. La Spitalul CFR le este frică să opereze copii, anesteziştii refuză să o facă. Ce s-a întâmplat în timpul operaţiei? Era o operaţie extrem de simplă, dar într-un cotext mai particular. Era un copil cu retard psihic. Bunicii spun că aţi plecat la şedinţă. Este adevărat? Da, am fost chemat la o şedinţă. Am întrebat anestezistul dacă este OK şi dacă mai sângerează şi mi-a zis că totul este sub control. Când am venit înapoi deja copilul era resuscitat. Este adevărat că anestezista a plecat după operaţie? Nu pot să spun asta. După o jumătate de oră m-au chemat pentru că situaţia nu era în regulă. Şi anestezista ce v-a spus după această nefericită întâmplare? Anestezista presupune că este vorba despre un bronho spasm sever care poate fi cauzat de un şoc anafilactic produs de substanţa uzuală administrată la trezire din anestezie generală. Acest blocant la unele persoane dă şoc anafilactic.

Ce vă reproşaţi în acest caz? Faptul că a trebuit să plec şi să nu stau lângă anestezistă. Aş fi văzut ce se întâmplă. Eu de obicei stau până se trezeşte. Ce reproşaţi echipei cu care aţi lucrat? Nu le pot reproşa nimic pentru că nu sunt anestezist. Un celebru profesor de anestezie spune că există un număr de cazuri care nu pot fi controlate.