Antisemitismul „Tribunului” s-a manifestat virulent și înainte de 1989. La începutul anilor 80, rabinul Moses Rosen a înaintat chiar și o plângere Procuraturii militare, acuzându-l de instigare împotriva comunității evreiești. Mai mult, Vadim își turna colegii de breaslă incomozi, îi scria lui Nicolae Ceaușescu interminabile osanale și îi înfiera pe scriitorii disidenți de la Europa Liberă

Una dintre turnătoriile făcute de Vadim Tudor este cea prin care el a încercat să desființeze cartea „Octombrie ora opt” a lui Norman Manea, caz relatat de Revista 22, pe la începutul anilor 2000.

Iubit tovarăș

CV Tudor i-a scris, în 2 iulie 1982, direct șefului Direcției I, generalul-maior Aron Bordea. Adresândui- se cu „Iubite tovarășe secretar”, îi cerea acestuia: „Vă rog să luați măsuri, prin mijlocirea minunaților dvs. colaboratori, ca să se facă lumină în acest caz și să nu se ascundă adevărul față de organele de partid. Cu mulțumiri și deosebită afecțiune, al dvs. prieten, Corneliu Vadim Tudor”. El l-a turnat pe directorul de atunci al Consiliului Culturii și Educației Socialiste (CCES), Vasile Nicolescu, pentru că analiza făcută de acest for despre cartea lui Norman Manea ar conține informații false, care intrau în contradicție cu articolele publicate de Vadim „Împărăţia cărţilor” şi „Valoarea prin discernământ”. „La insistenţele mele, V.N. a făcut imprudenţa de a-mi arăta referatul final al anchetei, întocmit de o anume tovarăşa Florescu, subalternă a lui, presupun. Întreg referatul este fals și mincinos, de la un capăt la altul, susținân du-se, nici mai mult nici mai puțin decât că volumul este bun, nu are nici un fel de probleme, că autorul descrie viaţa unui copil în lagărele evreieşti din timpul războiului, suferinţele acestora, etc. Nu se scrie un singur rând despre problemele adevărate pe care le ridică lucrarea, despre procedeele folosite de acest ciudat autor pentru a desfigura realitățile contemporane românești s.a.m.d. Enervat, i-am spus tovarăşului V. Nicolescu că prin asemenea referate, emise de oameni rău-intenţionaţi, se escamotează adevărul şi se încearcă apărarea unei cărți primejdioase. Şi, ca să-i dovedesc că lucrurile nu stau aşa cum stă scris în referat, am luat un exemplar al cărţii lui N. Manea şi am subliniat, pe loc, toate acele pasaje dubioase, vătămătoare, antipartinice”, a scris Vadim în documentul trimis generalului.

„Dușmanii” de la Europa Liberă

„Din păcate, este posibil ca un tânăr scriitor, devotat trup și suflet acestui partid, așa cum mă consider eu, să fie judecat în chip iresponsabil pentru că vă închină Dumneavoastră o carte. Asta, în vreme ce unii dușmani din afară, cum sunt aceia de la „Europa liberă”, mă atacă exact în aceiași termeni! Pe cei din afară încă aș mai fi dispus să-i înțeleg: nu au țară, sunt trădători de profesie, i-a bătut soarta cum e mai rău, îmi stârnesc, deopotrivă, repulsie și compasiune. Dar ce mă fac cu colegii mei de breaslă, cu acei câțiva scriitori români care fac o politică ciudată, insidioasă, mergând până la rezistență deschisă față de linia promovată de partid?! Această nedorită întâmplare are un substrat politic foarte limpede și vine să întregească o suită întreagă de acțiuni ostile ideologiei noastre, întreprinse în ultimii ani de anumiți scriitori și oameni din conducerea Uniunii Scriitorilor”, îi scria Vadim dictatorului, în 3 februarie 1983.

Mixtură. Colegi turnați în ode deșănțate dictatorului

„Tovarășului NICOLAE CEAUȘESCU, 00077 260

secretarul general al PCR,

președintele Republicii Socialiste România Mult iubite și stimate tovarășe

Nicolae Ceaușescu,

Mă văd nevoit să vă scriu din nou, deşi cunosc cât de preţios este timpul Dumneavoastră. Aș dori respectuos să vă solicit, în calitatea pe care o aveți, aceea de instanța supremă a țării și partidului, să dispuneți analizarea și soluționarea unui grav litigiu scriitoricesc și politic. Este vorba despre o serie de discuţii purtate în jurul volumului meu de poezie şi publicistică revoluţionară „Idealuri” (Editura Eminescu, 1983), întocmit special pentru glorioasa Dumneavoastră aniversare de la începutul acestui an. Am scris cu multă dragoste această carte, al cărei Erou principal sunteți Dumneavoastră(...)” - n.r. - lansată în 26 ianuarie 1983, de ziua lui Ceaușescu. Evenimentul a avut loc la Clubul Uzinelor „23 August” din Capitală - „în inima muncitorimii bucureştene, a circumscripţiei de care se leagă nemijlocit eminența Dumneavoastră activitate parlamentară”, scria Vadim în scrisoarea către dictator, prin care îl trecea pe lista neagră pe criticul literar Mircea Iorgulescu pentru că îndrăznise să îl critice în ședința din 31 ianuarie 1983 a Biroului Uniunii Scriitorilor. „Iată de ce, mult iubite tovarăşe secretar general, vă rog din suflet să dispuneţi că asemenea tip vitriolant de critică şi de atac la persoană să nu mai fie posibil în cadrul unui organism care se pretinde democratic(...) Practic, prin incidentul de la Uniunea Scriitorilor, se încearcă o sfidare și o infirmare a înseși politicii pe care partidul, Dumneavoastră personal, o promovați în domeniul literaturii(...) Cu deosebită dragoste și respect filial”, a încheiat Vadim scrisoarea.

Refuzat în Senat, pus între moaște în biserică

Deși conducerea Senatului a refuzat să îi primească sicriul în Parlament, Vadim a avut onoarea să fie depus între moaștele a doi sfinți. Trupul neînsufleţit al lui Corneliu Vadim Tudor a fost depus la Biserica Sfântul Gheorghe Nou, din Capitală. În stânga și-n dreapta sicriului, moaștele lui Constantin Brâncoveanu și ale Sfântului Nicolae „îi țin companie”. Exact în mijlocul locaşului de cult, pe o masă, acolo unde a fost depus sicriul, într-o parte se află moaştele Sfântului Nicolae, iar pe cealaltă parte, racla cu moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu.

FOTO: Doina, soția lui Vadim, își plânge soțul

Sute de oameni s-au îngrămădit ieri la Biserica aflată aproape de Kilometrul Zero al României pentru a-i aduce un omagiu celui care s-a numit „Tribunul”. Veniți de prin toate colțurile Bucureștiului, oameni care nu l-au cunoscut personal niciodată, au dorit să-i aprindă o lumânare. (Mihai Oprea)

L-a sfătuit pe dictator să întrerupă finala Cupei României

Finala Cupei României, disputată de Steaua și Dinamo, în 1988, a rămas în istoria fotbalului românesc. La scorul de 1-1, steliștilor nu le-a fost validat un gol marcat de Gabi Balint, în ultimele secunde, fapt ce a declanșat un scandal monstru. La ordinul lui Valentin Ceaușescu, „roșalbaștrii” s-au retras de pe teren și au refuzat să mai continue meciul. FRF a validat rezultatul de 2-1, dar după Revoluție, Steaua a renunțat la trofeu. După mai mulți ani, Corneliu Vadim Tudor, suporter al Stelei, a povestit că Valentin Ceaușescu i-a urmat sfatul atunci când a dat ordinul de retragere.

„S-a anulat atunci un gol al Stelei, dar n-a fost numai asta, erau mai multe abuzuri şi ilegalităţi comise de Miliţie şi de Securitate împotriva Stelei şi nu mai era de suportat. Eram în tribună cu Valentin și cu Ilie Ceaușescu și i-am spus lui Valentin să retragă echipa, iar el a luat imediat decizia. Sigur, în condiţiile de astăzi, nu pare în regulă, pare o idee absurdă să scoţi echipa, dar în acel context, al acelor vremuri, a fost ceva normal”, a povestit Vadim. (Andrei Călin)

Scrisoare către Ceaușescu

„(...) luni, 31 ianuarie, în cadrul unei ședințe de Birou a Uniunii Scriitorilor, criticul literar Mircea Iorgulescu a atacat cu o violență rar întâlnită toată această manifestare. Pe scurt, au fost proferate următoarele grave calomnii: că eu sunt un impostor, că prin lansarea acestui volum la uzină s-a comis o greșeală ireparabilă, că muncitorii au fost aduși cu forța” 3 februarie 1983

Nota 00135

CORNELIU VADIM TUDOR i-a citit pictorului MIHAI BANDAC textul scrisorii adresată recent tovarășei prim-vice priministru al guvernului, cu unele mici modificări. CORNELIU VADIM TUDOR a mai precizat că va mai include în textul acestui material și propunerea că revista cultului mozaic să nu mai apară în limba română

Interceptare telefonică

Notă telefonică (p. 145) UM 0610/151 Eugen Barbu îl informează pe „T” (C.V. Tudor) că a primit un telefon de la Mutașcu, care a ascultat E.L. și care a auzit cum i-a făcut MONICA LOVINESCU pe amândoi albie de porci. Eugen vrea să facă rost de acest text pentru „că mi-e dor de sângele ei”. Vrea să o mai tăvălească puțin.* „T” va suna pe Alexandru Ionescu să le dea textul scris. 30 iunie 1986