Fățărnicia, nepăsarea și ura înghit România

Fățărnicia, nepăsarea și ura înghit România

E timpul să ne trezim și să privim realitatea în ochi, ca pe vremuri. Să ne amintim de ce învățam la școală și la biserică despre simțul civic, despre responsabilitate. Eram țânci, dar acum fiecare adult ar trebuie să-i învețe pe țâncii de azi că ne vom pierde valoarea umană într-o societate abrutizată și mult prea încărcată de ură. 

Descoperirea despre căminele groazei, ancheta fulminantă despre imobilele și terenurile Primăriei Capitalei pentru care s-au falsificat o sumedenie de acte cu implicarea mai multor instituții ale statului, bătăile groaznice dintre adolescenți... sunt doar ultimele evenimente care pe unii români i-au oripilat, alții doar au mimat. 

E de ajuns să vezi intervenții la televizor sau să auzi la radio cum unii cetățeni mimează revolta, deși atunci când o persoană cu un scaun cu rotile are nevoie să urce într-un tramvai nu sare nimeni să o ajute. Mergeți în cimitire în weekend și veți întâlni bătrâni, unii scheletici și cu mințile pierdute ca acei descoperiți în „căminele groazei”. Cerșesc ceva de mâncare sau stau pur și simplu și așteaptă pomana. Dacă nu e zi de sărbătoare creștină, nu primesc pachet și nici bani de o pâine cu salam. Ba, o dată, am auzit-o pe o mamă spunându-i fetiței care se oprise lângă un bătrân ca să-și lege șiretul: Ei, aici ți-ai găsit, moșul ăsta poate să-ți facă rău, pare nebun!

Pe rețelele sociale au curs valuri de ură la adresa rudelor nefericiților bolnavi exploatați în azilele private din Ilfov. Niciunul dintre comentatori n-avea informații clare că cei mai mulți dintre pacienți nu au familii sau rudele sunt plecate în străinătate sau că cei puțini care aveau aparținători erau greu de îngrijit la domiciliu din cauza unor afecțiuni grave. Nimeni nu a luat în seamă informația anchetatorilor care au spus că rudelor care căutau să-și vadă bătrânii li se spunea de către angajați că este interzisă vizita din cauze epidemiologice. În anii 2020-2022, pandemia era cea care a pus lacătul pe porțile acestor centre, în toată țara.

Ne puteți urmări și pe Google News

Am auzit la tv o vecină ce locuia în apropierea unuia dintre „căminele groazei”. Povestea cu lux de amănunte ce discuții auzea din curtea azilului, cum se țipa la bolnavi sau cum țipau bolnavii de durere. Timp de un an de zile, zicea. Drept pentru care a făcut o sesizare la Poliție. Nu s-a rezolvat nimic. Dar nici nimeni din proximitate nu s-a dus să spargă ușile instituțiilor și să protesteze cât se poate de vocal că niște oameni sunt chinuiți sub geamurile lor. Nu răspundeau instituțiile, puteau să sune la televiziuni, să trimită mailuri la publicații din presa scrisă. Simțul civic nu trebuia să fie inhibat. Din păcate, cu amărăciune o spun, nepăsarea sau lipsa de empatie a unor români a fost asemănătoare cu cea a angajaților din instituțiile din sistemul protecției sociale. 

E rău că nu ne mai înțelegem semenii, că mulți dintre noi au devenit prea radicali, prea lipsiți de toleranță. Iar atunci când sunt situații delicate să nu alegem ura. Copilul cu handicap, căruia medicul îi recomandă dezvoltarea educațională în mediul școlar comunitar, nu trebuie să devină un paria din cauza neacceptării părinților cu copii normal dezvoltați. Știți din presă cazurile de revoltă colectivă împotriva vreunui copil cu ADHD, autism sau care pur și simplu e mai neascultător. Un astfel de copil trebuia retras din școală la cererea celorlalți părinți. 

Făţărnicia îi acaparează pe tot mai mulți dintre noi. Făţarnic este cel care vrea să pară ce nu este de fapt. Făţarnic este cel care poartă masca evlaviei, fiind în sufletul său lipsit de orice evlavie, spun preoții. Făţarnic este cel care îşi exprimă dragostea şi loialitatea faţă de aproapele său, îi spune cuvinte bune, linguşitoare, dar în suflet simte ura faţă de el, îl invidiază. Făţarnic este cel care ascunde de oamenii din jur toate pornirile rele, prefăcându-se iubitor, gata să ajute, ba varsă și o lacrimă de milă când e cazul. 

Priviți atent în jur! Numărul fariseiilor, al celor încărcați de ură (cazul Piedone e un exemplu proaspăt!) sau al celor cărora nu le pasă de cei din jur e în continuă creștere. Iar într-o zi ne vom trezi că atitudinea lor înghite România în cea mai mare parte.